s-a lăsat întunericul pe tabla de șah

jocul cu lebede pare desprins din ghergheful soarelui

voi învăța să-mi strâng nopțile într-o fântână

să le întind de-a curmezișul pământului

ca-ntr-o galerie enigmatică dar cu ochii deschiși



când luna se va răsuci în adâncuri

voi simți că setea e oarbă demonii fug de ape limpezi

așa se aprind stâncile din strigăt de dor

și tot așa se sting

așteptarea și-a peticit drumul…

Pustnicul de niciunde  își așază culorile

în cochilii de zori

aruncă o mie de stele în mare, 

ridică un țărm pe verticală 

și fiindcă umbrele cresc mai înalte cu un ceas,  

porneşte în pelerinaj 

spre miezul neîntâmplărilor.

E vremea descântecelor din esenţă de viori, spune, 

cu privirea lacomă de linişte…

Cândva şi-a găsit paşii franjuraţi în zile flămânde, 

i-a ţesut în simboluri,

dar i-a lăsat, la o…

iubite, oare știi ce-nseamnă
să fii și azi, și zbor,
și toamnă?
să cureți iarba de trifoi
sub cerul amăgit de ploi,

să duci în munți tot ce-ai zidit
între safir și infinit,
să stăpânești ninsori o mie,
ca un soldat la datorie,

dar iată, -n sunete răscoapte,
de-atâtea ori se face
noapte
de parc-am dezbrăcat un veac.
iubite,
cântecul mi-l tac...

pe tine am să te las aici

lângă o călimară cu îngeri

am adus pădurile în care ți-ai ascuns teama

și ploaia fără de care aș fi rămas un bob de grâu

într-o sahară străină

să nu mă strigi

voi învăța cocorii să înșire toamnele într-un zbor

să le ducă departe de secetă de foc departe de risipă

din când în când

se va face duminică atât cât să te retrăiesc

minune

voi păși desculță spre ieșire

am…

ducem mai departe reprezentația zilelor verzi

tu dresezi lei

eu împart mâncare furnicilor

cum se face că loja aceea senină încă mai tânjește după

spectacole de elită

dar e mereu întoarsă cu spatele

acolo s-a uscat cândva un trandafir

furase cântecul dimineților legase întunericul de soare

curajul său a făcut înconjurul inimii

dar s-a trezit

ars de iubire...

nu i-ai mulțumit niciodată

de…

stăteai cu mine la masă

îmi povesteai cum un negustor a pierdut aurul la ruletă

că o ghicitoare ți-a lăudat palmele

atât am reținut

apoi te-ai îmbătat și mi-ai trântit paharul în ochi

toamnă

am crezut că a venit cutremurul peste noi

m-am repezit să te iau în brațe

dar tu urlai

aveai sânge pe față și îmi spuneai să te las

noaptea aceea a fost ca o fiară

dimineața rănile se răsfățau pe trupul…