copacii îşi strigă dorinţele pe aleile toamnei

pietruite cu visuri  smarald

 frunzele se aprind în hora veşniciei

sărutând pământul monocrom

 crengi pustii înalţă spre ceruri rădăcini

neştiute de zbor

….

un soare gol se înveleşte cu nori sfâşiaţi

de aripi abandonate de cocori…

ascult…

clopote ce  lovesc   verzi secunde sub foşnet de frunze

crestate-n tăceri  de foarfeci de gând

ascult…

umbletul   norilor peste lumi de   cuvinte rostite de stele

ce   aprind lumini în visul plăpând

ascult…

pasărea  fărʹ de …

a nins ...

şiraguri de perle

ce leagă iubiri de etern

se deşiră-n  tăcerea din vis

şi clopote bat

într-un suflet de iarnă

a nins ...

sub nămeţi

primăveri sădesc   necuvinte…

cu aripile şlefuite de mintea universului
în forme de inimi zâmbet
am cuprins cerul îngheţat de sărutul iernii
i-am atins genele secunde
alungite de atâta apă
plânsă în oceane de timp
cu imagini solare
am încălzit ziduri de umbre
eliberând fluturii cu aripi de diamante

spre un alt anotimp

trecutul se înfrupta din zâmbet

sunete goale

zăream

printre mormintele de gânduri

săpate-n aerul respirat de crepuscul

plânşi de necuvinte

ochii din verde pământ

atingeau

pustiul din surâsul lunii

într-un ultim tangou

fluturi întemniţaţi de ploi reci

visau printre gene

la emisfere

în care iubirea era lacrima spre infinit



… în ritmurile unei inimi de brocart.…

atins-am cerul  iernii cu paşii tăi

îngerii pictau cu stele

ferestrele îngheţate

ale unei inimi de piatră

 la lumina sfeşnicului

aprins  de trei scântei într-o mantră

urcam scări

  zidite de sfinţi într-o…

vise

şlefuite de cuvinte

reinventez diamantul

curcubeul

e iarba de sub tălpile

dornice de roua

căzută proaspăt

din sufletul

verde de mine

zborul

proiectat pe cer

desenează prinţi

căzuti din poveşti

într-o lume reală

desuetă

vâslesc

contra –curentului…

Culorile adormite pe aripile  unor fluturi curcubeu

 s-au scurs în râul de gânduri  izvorât dintr-o oră caniculară

Apa desena cercuri de lumină  pe tălpile mici şi  albe  

ce străbăteau  fără glas orizontul  în căutarea unei oaze

La fiecare pas secundă trupurile ce sorbeau din elixirul albastru

citeau  în soare  fantomatice flori de umbră

Rotundul apei alina gândurile de cenuşă ale aştrilor

căzuţi dintr-un cer…

Toamna cu ochii căprui a cerut verii

soare pentru umbră şi poame dulci

 pentru zile sărace-n suflet

Câmpul acoperit  cu  visele copilei

 împletite-n părul curcubeu

s-a preschimbat în  valuri roşii de măceş

Cocorii regăsindu-şi zborul

într-un tablou ruginit de lacrimile lungi ale  toamnei

duceau…

 În oraşul cu visele zidite-n

pereţi de smoală

trupuri de gânduri aplecau

copacii de culoarea toamnei.

   Ochii înroşiţi  de lacrimi singulare numărau

bagajele doldora de suflete…

În cimitirul

cu suflete moarte si vii

păşeam peste chipul de vânt.

Travertinul gri

despărţea întunericul

albastru

din ochii tăi

de lumea mea .

Flori de primăvară

crescute din inima

făr’ de…

                                                                                                         Despletite

zorile înghiţeau

orizontul

pângărit de sângele rozelor

ucise de cer

în noi...

Sufletul

sugrumat de sunetele chircite…

Mă tem

de odaia din albastru.

Păianjenul auriu

răstâgnit in pânza

de idei

efemere

poleite de zei

ţese gândurile

răsturnate din cavoul

uitat

întredeschis.

Albastrul

căzut…

Păsările

tăcute

sub coaja  lumii

au gustat din  sâmburele

zdrobit de adevărul

necopt

Aripile

grele

pecetluite de  cer…

Ma lepăd de drumul sorţii.

Tălpile albe

tatuate de ghimpii necuvintelor

ating sărutul apei

  Sărăt e asfinţitul rozelor!

Tunetul din azurul

franjurat de nori

aruncase ropotul  ploii

în verdele crud

al ochilor

cutremurând rădăcinile viselor

îmbătrânite în tulpinile

macilor.

Roşul se scurse…

Cireşii au muţit de-atâta ploaie

e amestec de tăcere-n  cânturi

 Strivesc covorul roz din soare

ţesut din flori crescute printre rânduri

Cerul s-apleacă sărutând pământul

e atât de alb printre copacii uzi de lacrimi

Cuvintele-şi îngroapă răsăritul

în noaptea asfinţitului iubirii.

Mătasea neagră învăluie icoana amintirii

şi orizonturile dor de atâta apă

Doar corbii-n agonie mai…

Sufletul se născuse copac  în mijlocul unei păduri  înverzite de gânduri

Copacului îi crescuseră aripi din visurile cuminţi ale unei păsări de foc

Pasărea se stinse în ochiul  de azur al  norului  ce întemniţa un  cer de  soare

Norul  se scurse în zâmbetul  ploii cernute  peste marea croită din valuri de nu –mă- uita

… Sufletul  alb rătăcea-n formele unor chipuri - gând de culoare

Concentric

Într-un gol mă rotesc …

Cu tălpile citesc în petale de mac
cuvinte însângerate
şi tac

Într-un gol mă rotesc …

Ating cu ochii verdele unui fluture
într-un gând nedecriptat

Tac…
şi câmpul rotund de atât roşu
îl străbat cu un suflet opac.