cuvintele de lemn ale peştilor plutesc
deasupra apelor aprinse de săruturi îmbratişate
un suflet schingiuit pe roata inimii
priveşte de sub chipuri adâncite în nisip
ochii deschişi în tabloul
unde femeile poartă acelaşi trup
creionat de vânt
caută frenetic o oglindă a întrupării
avânt braţele cuprinse de noapte
în vâltoarea de visuri
ostoindu-mi setea de lumină
cerul devine un ceas translucid
în care timpul
se zbate în măduva lui Hypnos
fiecare por al respirului
naşte imagini în care bărbaţii poartă aceeaşi mască
tăiată strâmb în inele de copaci
oglinda închide fereastra spre zi
... aţipesc în nisipul din pântecul tăcerii
EllaGrecu
Adaugă un comentariu
Interesant! Descrii un tablou bogat metaforic. Îl putem imagina după descrierea ta și doar atât. Lipsesc stările, trăirile, fiorii.
Dar am citit cu plăcere.
Sofy
Ella, poezia ta e un buchet de metafore inteligente şi interesante, construieşti un tablou erudit şi plastic, nu ştiu cât reuşeşti să atragi cititorul în jocul tău estetic şi elegant, dar remarc originalitatea şi grija pentru acurateţe şi expresivitate, într-un tablou expresionist interesant. Am citit cu plăcere şi am apreciat dexteritatea ta lirică.
îmbratișate > îmbrățișate
Punctele de suspensie se lipesc de cuvintele pe care le preced sau le succed!
Metafore interesante... totuși poezia e aridă, n-are fior.
da Coza
© 2019 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE