Ssst, nu te teme de tăcere...

[Mihaela Maria Grecu]

iubeşte un tril

şi inima

nu se va frânge în strigătul mirării fără glas

respiră adânc din linişte

... nu te teme

umbrele nu vor cresta pe chip surâsul pietrelor

aprinde dragostea

în candele  de sărbătoare

şi nopţile

vor ninge câmpuri de smaralde pe cerul sorţii

ssst

vorbeşte blând

ca demonii să nu audă zbaterea gândului

şi ochii adormiţi în vâltoare de vise

vor lăcrima

speranţa unui fluture

îngenunchează la răscruce de zbor

 ... nu te teme de tăcere

îngerul plămădeşte

din trup suflare de pasăre

EllaGrecu

[Valeria Merca]

 ''... nu te teme de tăcere

îngerul plămădeşte

din trup suflare de pasăre''

Semn de Admiratie!

[Mihaela Maria Grecu]

Lisia, mulţumesc!

Preţuire!

[Mihaela Maria Grecu]

Da Coza, mulţumescccc  pentru apreciere şi pentru ...adevărul nesuspendat!

Nu agreez excesurile, aşa că, o să le folosesc ...cu stricteţe!

Seară faină!

Cu prietenie, Ella

[Mihaela Maria Grecu]

 Dragă Ana, mulţumesc pentru gânduri şi pentru sfat!

Îmbrăţişări!

[Vasilisia Lazăr]

Foarte frumos!

[Ion Lazăr da Coza]

Notă: După titlu nu sunt îngăduite punctele de suspensie decât în situaţia în care acesta este un fragment din primul vers (începutul său)! În cazul de faţă… nu e cazul!

Punctele de suspensie sunt numai trei şi indică, în general, o întrerupere a şirului vorbirii. Nu unesc niciodată două cuvinte! Ele preced sau succed un cuvânt (…preced sau succed…). Nu plutesc între cuvinte. Cel puţin… aşa ne învaţă clasicii noştri!... De ele nu se ataşează alte semne grafice (…!), dar pot fi precedate de astfel de semne (!...), nu-s însoțite de virgule. Excesul folosirii lor dă impresia de vocabular sărac, ori de neputință în comunicare. False puncte de suspensie întâlnim în exprimări îngrijite, cum ar fi: „– Ce p…a mă-sii?!!” adică „– Ce pizda mă-sii?!!” Iertată fie licenţiozitatea! (Aceasta e o atenționare-tip pe care o primesc aproape toţi cei ce fac și repetă această greşeală!...)

Am citit cu plăcere o poezie cu mult lirism.

da Coza