vântul se mulează pe coapsele unei zile toride

se scutură aerodinamic prin iarba fără creastă

aripi cât un văzduh de

gânduri se instalează la fereastră norii

pot fi şterşi cu mâna peste carpaţi

se face dor

aerodromul se deschide în pieptul meu românesc

oamenii intră cu bagaje înţesate de

spirit

niciodată nu am simţit căldura mai bine decât

acasă

puneţi-vă centura de curcubeu

vântul îşi pregăteşte elice de înălţare

un…

o romeo dacă aş intra pe mess diseară

fără să mă vadă tata mi-ai mai da link

la balada aia rock pe care o acordaseşi

deocheat pentru mine la chitară şi pian

când chiuleam de la şcoală şi ne duceam

la club să facem repetiţie pentru concurs

îmi scriseseşi tu nişte versuri nu-mă-uita

se cam pretau la orice julietă cu toate astea

fericirea se mula pe mine perfect aveam

90 60 90 şi viaţa neîncepută

(ai noştri sunt vecini dar nu-şi vorbesc când…

aci căzură pe rând

maica ţaţa şi mumă-sa

dracu ştie ce le atrăgea până-n

fundu fântânii

da şi noi ne clătinam

când pironeam ochii

narcisist (ne spuseră unii şcoliţi)

nu ştiu cum scăpară toate

prin farmec

ce uscăciune

jucau paparudele cu bani în

coadele lungi de se zbăteau pe fese

când fustele înflorate se lipeau

pe forme de viaţă

scoteau vrăji din ele

dintr-odată începea să bubuie

o luam la goană pe…

când îi e dor de femeia lui

bârne şi materiale lasă în suflet

la întâmplare să se odihnească

înainte de a hotărî viaţa

pune mâna pe telefon şi sună

vocea ei umple teritoriul neconstruit

în camere

lucrurile îşi găsesc repede locul

intim şi de mătase aerul

deschis la cooperare

spre fericire este doar un touchscreen

accepted

arhitectura iese în relief

cristalin tonusul ei se disipează

asupra lumii lui

de…

ce stai ca o cană fără apă

îşi frânge mâinile mama

se uită

aşază colaci mere lumânări şi

nodul baticului

puii de salcie crestaţi picură încet

pe o pânză de in

chinul

urcăm dealul de viaţă greu

după noi unii cu umilinţă

se înclină

în poala cu mâţişori se frământă

soarele

dospeşte tristeţea în

privirea mamei

urcăm aproape de nemurire

tăcerea ca o văduvă

neagră

între lumi

mi-e aşa…

ale buricu făcură ce făcură

şi-şi luară picap

stăteau în deal

dincolo de fântână

prima casă

mărunţei da ai focului

cumpărară şi o placă

o întorceau de dimineaţă până sara

de ştia tot satu să cânte

în fiecare duminică

a lu Dumnezău

după ce sălta soarele

ca un policandru

auzeai

m-a făcut muica oltean

de se fălea mahalaua

oamenii se premeneau

ieşeau pe la porţi…

Dumnezeu a venit la mine la uşă

mi-a cerut un pahar cu apă şi n-am avut

credeţi-mă nu mai puteam de ruşine

şi i-am zis Băi Tată Apa de la Tine e

pe bani şi câteodată nu e că

e campanie fură ăştia ca să ne-o vândă

pentru un vot iar noi ne rugăm

să plângi să strângem Lacrimile în găleţi

să ne spălăm de păcatele noastre şi ale lor mai

ales

şi pe urmă tot eu

Doamne stai cu mine în hainele astea

de-o veşnicie…

ţaică

auzişi mătăluţă de-a lu florea

cică o trăsni asară

colo la margine

unde se-mpreună drumurile

căzu furcă din cer

tomite în inima ei

despică salcâmul ăl bătrân

de căzu peste ea şi peste geicu

da cine-ţi zâse

alde buricu

ce-or fi căutat şi ăia noaptea pe câmpuri

da ce-nchinatu făceau ăi doi acolo

ea cu bărbat falnic în gospodărie

el cu femeia borţoasă aproape de soroc

ei…

dorule
ce stai mă p-aci
nu vezi că am
de
 vânturat făsuiu
iote
în bătătură la ion
e destul loc
hai
că nu-mi văd capu

unde mă duc mă eu acu singură undeee

ce mă fac eu mă cu viaţa asta pe mine ca o cojoacă ruptă

mă părăsişi mărineee mă lăsaşi gândului pământului

nimănui de m-or plânge pe mine apele pe secetă paparudele

te iubii ce te mai iubii colò pe vale sara printre maci

te-ngropai şi acu mă lăsai în genunchi să-ţi mângâi iarba de pe piept

ce piept când mă lipeam de el auzeam cum pârâie inima de fericire

stai să te şterg o ţâră pe ochii ăi negri şi…

moartea stătea lângă mine

îşi făcea timp din viaţa ei

de unde să ştiu eu că mă păzeşte

să nu cad în fântână ca ai lu mitrache

ş-ăl mic ş-ăl mare

făceam poze pe prispa lor când eram de şcoală

că aveau nişte liendri mari şi îmbobociţi o minunăţie

ne aşezam noi pe lângă ei cu zâmbete din alea

să ne aibă părinţii pe când trebuia să plecăm la oraş

să ajungem mari

nu ştiu de ce spuneau aşa

mari ajungem toţi numai că unii părinţi rămân cu…

să vorbeşti despre o fabrică
o fabrică este o fabrică
ea este din fiare
ea este beton
ei şi
se găseşte cineva să o demoleze
cu buldozerul
ce poate simţi ea

dar să vorbeşti de un om

mă trezii zâmbind cu gândul la el

l-am recitit de curând că-mi place al naibii

când mi-e rău mi-e de-ajuns să-mi amintesc vreo expresie

că gata îmi trece pot să îmi văd de-ale mele

viaţa nu poate fi mai caraghioasă de atât

uneori mă mai apucă prin autobuz

scot cartea şi şterg râsete de fereastră

(că dacă n-apuc loc nu urc) încolo spre mare

să nu zică ăi din jur că am luat-o pe arătură

de multe ori îl ascund în sân împăturit

într-un…

vere găsii tastele tocite
mă auzişi
dădui să apăs şi n-avui pe ce
mă gândii cine să se fi plimbat pe ele
ca pe dalele pe care
încăpeam cu iubirea mergând
ei ce vremuri silfide
se scurseră prin toţi
nu mai e unul cum îl ştiuşi

da’ ce-mi veni
mă uitai la buricele degetelor
şi mă luminai

să ne spunem cuvintele acelea care ciugulesc din noi

să le scriem pe ziduri pe copaci cu o culoare aprinsă

greu de şters de furtuni să rămână icoane de care

să-şi şteargă buzele credincioşii în dragoste

să le ascultăm cum sună în carnea noastră instaurată

vitejeşte pe oase luptătorii dinlăuntru să ţină piept

neîncrederii şi abolirii dreptului la fericire

să ne topim în ape în păsări în cer şi în zilele ce urmează

traiectoria magnetică a…

dădurăm ce dădurăm cu mâinile
şi din piatră începură să iasă toate
istoriile hărţile şi comorile
pe care nici nu bănuiam că
le-om descoperi vreodată
printre atâtea oscioare

dă-te mai încoa
dacă aşezi ochiul fix în capul tibiei
vezi tot drumul strămoşilor

trecu limba în sus şi în jos
şterse chibritul de obrazul lunii
îşi aprinse o ţigară de foi
şi fredodând un cântec
oltenesc se tot duse

ţi-ai cumpărat o maşină de dat răni

îţi place enorm să baţi cuie

să agăţi tablouri cu natură moartă

arhitectura mea permite

ai găsit pereţii potriviţi

să-ţi expui felul de-a fi

deşi nu se mai poartă încărcăturile

este de preferat să fii cât mai simplu

de la o vreme aerul între noi are

miros de pânză în ulei care descrie

un grandios apus de soare

zilele se îmbibă ca un mir

le simt în mâini şi în…

dacă ai şti cum se

iubeşte

asta înseamnă credinţa ta

o apă despicată de

oameni trec vieţile lor frânte

într-atâta mă dor genunchii pe sub care

dumnezeu a făcut lumea nu mi-e

greu să-mi bat inima asta cât

un popor care aleargă spre libertate

sunt cea care sunt urmează-mă şi

escadrile de lăcuste năpustesc

cerul celorlalţi noroios de patimi să

dovedesc

culoarea sângelui potoleşte

zeii într-un inel de lună

roşu…

e ceaţă şi eu mă gândesc la iubire

s-a scumpit ziua şi eu mă gândesc la iubire

trec pe lângă orfelinat spitalul de nebuni cimitirul cu ieşire la cer

fabrica arsă de focul oamenilor groapa de gunoi şi un mare gol pe câmp mă gândesc la iubire

de-o iarnă subterană mă tot gândesc la iubire

de sus tineri se aruncă în dor şi eu mă gândesc la iubire

păsări caută copaci de închiriat batrânii câte-un sprijin urmaş eu mă gândesc la iubire

poartă închisă încă şi încă…

îţi ducem tăcerea neîncăpătoare
în burta unei căruţe
rămân copacii fără mâini drumurile fără picioare
în urmă câteva fiinţe sub dărâmăturile unei pierderi
încearcă să reziste
tot restul se burduşeşte ca să ne strângă într-un singur loc
sub un clopot de cer se zbat norii
o luăm pe strada liniştii
nu ştim ce să ne mai spunem
lipim pământul cu sentimente
de-o veşnicie