impromptu

[Ottilia Ardeleanu]

când vara s-a aruncat de pe clădirea imensă
ceasornicul şi-a abandonat ticăitul
pentru schimbare
nisipul de pe ţărm s-a strâns clepsidră
într-o numărătoare inversă
frunzele s-au smuls din copaci
parcă se vorbiseră să se aştearnă
pled moale capului pierdut
ei s-au aplecat de o decapitare
păsările într-un zbor pesimist s-au rătăcit

cartea din foişor şi-a desprins o compasiune-două

din clipa aceea durerea de vânt a fost dusă monoton
unde se crede că există un strat dens de linişte

în cunoştinţă de cauză pianistul cu degete reci
instrumenta liric note în cădere

încă se simţea aerul ei fierbinte
tulburat de brizele frecvente
lumea s-a adunat a privit-o ca pe ceva
pentru care nu se mai putea face nimic

pe urmă a venit toamna şi a şters orice urmă

[Ottilia Ardeleanu]

mulţumesc pentru aprecieri, Gina.

[gina zaharia]

Un carusel al nisipului şi al vântului, deopotrivă.

când vara s-a aruncat de pe clădirea imensă - ce frumos!

Admiraţie!

[Ottilia Ardeleanu]

Sofy, toamna este anotimpul melancoliei frumoase, pozitive, bogate, cred că este un anotimp al echilibrului totuşi, fiindcă moarte înseamnă viaţă! îţi mulţumesc pentru prezenţa tonică!

[Ottilia Ardeleanu]

Augusta, mă bucură prezenţa ta şi faptul că îţi place în această pagină, mulţumesc din suflet.

[Ottilia Ardeleanu]

Iris, foarte frumos ai spus, despre o moarte continuă este vorba, îţi mulţumeasc din suflet.

[Ottilia Ardeleanu]

Da, Gabriela, din păcate, tot despre trecere vorbim, tot spre trecere înclină balanţa. mulţumesc din suflet.

[Ottilia Ardeleanu]

domnule da Coza, cam asta este. un fel de roata vieţii...

mulţumesc frumos!

[Sofia Sincă]

Totul a picat odată cu plecare verii... aşa este Ottilia. Toamna nu poate aduce decât melancolie, tristeţe şi lacrimi.
Mi-a plăcut foarte tare, poezia!

Sofy

[Chris]

Frumos şi mie mi-a plăcut, mult! :))

[Gabriela Grădinariu]

Viziune originală asupra trecerii inexorabile a timpului. Toată preţuirea!