zăbovind cu o imagine

[Ottilia Ardeleanu]

chipeşa asta din fotografie e mama
tocmai ea se şterge pe şorţ de gustul pâinii
ascultăm focul din vatră umbrele noastre
se năpustesc pe ziduri ieşite din poveşti
capete de zmei au închis toate zânele

noi pornim în frunte cu mama să le salvăm
prin mărăcinişuri pe câmp prin pădure pe oriunde
putem să facem câte-o faptă bună urmăm fluierul de cuvânt
ca pe un instrument de magie care ne dă curaj

ne ţine de foame de fierbinte mai ales de iubire luăm
cu noi o ducem cu binişorul până când ne-nstrăinăm
fugim de clipele astea cu o viteză cum numai în filme
ne astupăm urechile cu mâinile ne ferim ochii

alte câmpuri vizuale efecte de exemplu
singuri mari importanţi fără mama
ficţiuni ştiinţifice ne conducem după reguli de fier
fabrici de fier inimi de fier comunicare de fier

ce ne trebuie acum dacă avem toate aceste lucruri
ne închipuim distanţele nişte prieteni intermediari
ajungem repede unii la ceilalţi fără să ne atingem
fără afect numai mama ştie să ne aducă într-unul
acelaşi Dumnezeu ni l-a lăsat nouă şi ne-a zis
ţineţi aproape

[Ottilia Ardeleanu]

 Elena, Augusta, vă mulţumesc frumos, cu scuzele de rigoare pentru întârziere.

[Chris]

Frumos, citit cu plăcere!

[Elena Mititelu]

Un poem închinat mamei... Felicitări!!

Admiraţie,

[Ottilia Ardeleanu]

Gina, mă bucură cuvintele tale. mulţumesc.

[Ottilia Ardeleanu]

Roxana, mulţumesc foarte mult.

[gina zaharia]

ne închipuim distanţele nişte prieteni intermediari

da, dacă mama e acolo...

frumos!

[Mihaela Roxana Boboc]

ajungem repede unii la ceilalţi fără să ne atingem 
fără afect numai mama ştie să ne aducă într-unul 
acelaşi Dumnezeu ni l-a lăsat nouă şi ne-a zis 
ţineţi aproape

Cum numai mama poate dărui! Un poem sensibil, cu o mare încărcătură emoțională!

[Ottilia Ardeleanu]

foarte adevărat, Vasilisia. mulţumesc mult.

[Ottilia Ardeleanu]

Sofy, mulţumesc frumos pentru aflarea mamei în întreg universul ei.

[Ottilia Ardeleanu]

Gabriela, ce frumos ai spus. mulţumesc din suflet.