SUB VRAJA LUNII CE SCÂNTEIE PLOPII

C-un braţ de verde-crud mi-atinge brâul,

cu altul glezna-ţi mângâie uşor,

furat de-a rujului întins covor,

tresaltă-n şerpuiri mănoase grâul.

Timpanele să ţi le scrie cântul,

din bucla-ţi fină şi-a făcut arcuş,

să rupă struna dorului ghiduş,

în adieri prin crengi, la rugă, vântul.

Prin zumzetul curat gura mi-apropii

şi-n ciripit de aripi…

tai pântecul norilor

să curgă ploaia ca un sânge al apusului

peste copila secetei



anestezie locală

înfig ace

în ochii de un albastru trist

caut lacrima ce îi sărează

gustul buzelor sângele ...

ocna inimii pulsează apă de mare

în toracele golit de îmbrăţisări



mă caut în ţesuturile ei

un…

Cu versul de sirenă

Mă-ncântă iubirea

Chemându-mă în larg –

Cu funii de suspine

Umbra raţiunii

Mă leagă de catarg,

Iar proştii îmi astupă

Urechile cu ceară

Când glas dau înţelepţii –

Pentru a câta oară?

Satana mă-ndeamnă

Cu el să fac un compromis

Îngerul mă tămâie

Până şi în vis…

Un câine vagabond

Umblă muşcând prin gând:

Vă rog, oratori,

Vă rog vorbiţi pe…

Cireşii au muţit de-atâta ploaie

e amestec de tăcere-n  cânturi

 Strivesc covorul roz din soare

ţesut din flori crescute printre rânduri

Cerul s-apleacă sărutând pământul

e atât de alb printre copacii uzi de lacrimi

Cuvintele-şi îngroapă răsăritul

în noaptea asfinţitului iubirii.

Mătasea neagră învăluie icoana amintirii

şi orizonturile dor de atâta apă

Doar corbii-n agonie mai…

Diabolica minte urzeşte scenarii

adeseori se joacă cu gândurile

ne chinuie

noapte și zi…

Voi pronunța cuvinte

pe de-a-ntregul

căci sunt întreg

și nu-mi lipsește nici un gând,

mi-e sufletul în mine

ocupând tot spațiul

și dacă tot mai caut

poate, chiar, mai mult.

Eu m-am născut întreg

nu pe jumate,

asemeni tuturor

din jurul meu.

Vor cade nopți,

mereu pe jumătate,

peste știința șchioapă obligând,

lăsați-mă, eu știu

că doar întregul

e jumătatea celui care sunt

și dacă vreau

îmi caut și voi…

Din uluirea vieţii, întinşi pe coasta zării...

teribil în memorii hidoase trupuri cad.

Pe ceruri desenate de zgura aşteptării,

şi în prezent dorm vise ca în zadarnic vad.

Pe-ale inimii liane, nebuni în miez de seară,

dintr-o neştearsă ură prin defilări…

Sub cearcăn de vise zdrobite,

cu trup zburător ce atârnă-n abrupt…

adâncul de cupru ce-nchide

amurgul de flacără vie,

tărie deşartă… viteză de sunet,

exişti ca un gol veritabil!

Potcoavele-ţi albe tocite-s de Frâul

ce-n ultimul…

Atac de cord

ultimul meu gând înainte de-a adormi

moartea din mine

va fi către rana ta prea mare să-ţi poţi înghesui între coaste

atât efemer vindecător

prizonier al situaţiilor nerezolvabile…

ÎNGRĂŞÂND  SPAŢIUL

  *  Gabrielei Z.  *

„fi mai scurtă”

 - ai şoptit -  şi  privirea aburea spaţiul dintre noi

prizonieră căzută într-o hipnoză pasageră

câinii de prerie îmi latră pe urme în…

Cu ţigara

atârnâdu-i printre buze,

a încreţit pielea frunţii.

Scria în gând

cu litere fără înţeles,

printr-o mişcare

de rotaţie controlată,

cu vocea stinsă

în echilibrul

somnului nocturn:

tăcerea trebuie ruptă…

Să nu ucideți curcubeul cu privirea

Nu-i presărați culorile pe pleoape,

Lăsați-l să își ducă prin zare rătăcirea

Și-l veți simți de suflet mai aproape.



Veți ști ce-seamna cântec după ploi

Și farmecul în zbor la păsări călătoare,

Ce pe sub arcul lui se duc de lângă noi

Ca umbrele uitate prin stele căzătoare.



Păstrați-i de puteți, frumoasa-i arcuire

Și dacă universul ar deveni un vis,

Să nu-i ucideți clipa în scurta-i…

Sufletul se născuse copac  în mijlocul unei păduri  înverzite de gânduri

Copacului îi crescuseră aripi din visurile cuminţi ale unei păsări de foc

Pasărea se stinse în ochiul  de azur al  norului  ce întemniţa un  cer de  soare

Norul  se scurse în zâmbetul  ploii cernute  peste marea croită din valuri de nu –mă- uita

… Sufletul  alb rătăcea-n formele unor chipuri - gând de culoare

NACELA  MAGIILOR

 Să nu mă-nghită interstiţiul

dintre memorii

a trebuit să iau o cină de realitate

văzduhurile pot să strieze cu aripi vibraţia zilei

legate cu sfori de iubire de inima mea

nacela tuturor magiilor...…

Iubito, îmi număr

Speranţele

Ca şi cum aş face

Un inventar al

Oaselor mele

Căci nu mai ştiu prin ce

Tranşee vreo schijă

Mi-a amputat un picior,

O mână sau prin ce parte

Mi-a zburat calota

Craniană. De fapt, nici nu

Ştiu câte războaie am făcut –

Mă tot mutau de pe un

Front pe altul

Şi mereu murmuram ca pe un refren

Din imnul

Naţional:

„Parcele hotărăsc, în cinicul lor…

Cade neantul pietrei peste fruntea plânsă

de alintul dulce-al strigătului mut,

sorbind ploaia cald-a stelelor pierdute

şi-un ocean de perle dintr-un ochi demult.

Cu abisul Lui, arzând molecule de neexistenţă…

Sunt aici un lagăr al ochilor…