despre mine îți vor spune femeile ce vor veni


o să ieșim din frunze în fugă 
când noaptea va deschide ușa 


ai să mă veghezi de câte ori vei auzi cântările 


mă vei simți pereche 
la cumpăna furtunilor 


mă apropii de prag 
primește-mă 


e limpede totul 

să nu te oprești
nici brazii nici păsările
nu îmi umblă în piele fără tine

oricum suntem siamezi și-n viață și-n moarte

ce vom mai râde
înaintea vârtejului

și după

aripi de înger ne vor cântări duminicile

tu cu hergheliile tale
știi drumul

mai port pe obraz atingerea livezilor despletite
de la ultima petrecere a stelelor

să nu te miri
în jurul tău cresc lumini
fără măsură

trece spre timpul

în care puteam împleti margarete

cununa o așezam pe gardul de nuiele

bunica spunea că atrage dragostea

așteptam

o credeam depate de bănuieli

după ore

zile

se usca invariabil

și nerăbdarea pălea odată cu ea

gândul poartă cu el multe sacoșe

într-o mână și în alta

roșii

cenușii

mereu clătinate de adâncimi

frica în neant

irupe

în jur…

Templul iubirii e locul de pelerinaj

al gândurilor ce mă răscolesc in fiecare seară;

doar aici sufletul se simte liniştit

 in oaza unde îşi dau…

Celui care pleacă, (MC)

Inima

bătea să spargă pieptul

în singurul minut

în care-şi retrăia întreaga viaţă.

Părea

că plutea în ceaţă

pe apa liniştită cu pete roşii

ce desluşeau drumul

din când în când

cuprins

de o bucurie nepotrivită,

ghemuit în colţul său

cu lumina

ce pătrundea în colţurile

cele mai…

în târg plouă mărunt

cad picuri reci dintr-un văzduh bolnav

se cern prin site rare nostalgii

în sufletul îndrăgostiţilor de humă

porumbei zidiţi în beton

învie sub umbrele negre

purtate de oameni plictisiţi

prin căruţe poposeşte o clipă amurgul

se-nchide în ochii toamnei timpurii

ca un papirus inscripţionat cu sânge

uscat de soare

buticuri încuiate

emană miros de rânced în…

M- a salvat poezia,

îi sunt dator vândut,

prin ea ajung în Paradis.

 …

Râsete ascunse-n pereţii odăii

demult văruite

şi lacrimi secate pe obrajii

de timp scrijeliţi

sunt amintiri ce încă renasc

în clipe oprite

pe o retină ce poate-şi trăieşte

ultimul anotimp

dansând printre flăcări

rotocoale albastre

preling spre tavan clipele vii

din anotimpuri mai bune

adâncă odată

rana acum nu mai doare

şi cioburi de suflet uitate-n unghere

nu mai vreau să…

M-ascund printre cuvinte

dar iubite

vino să mă vezi în floarea de cais

cum tac

ușoară

ca duioșia dimineții

învăț dorința să respire

lasă-ți umbra să foșnească

până la fructul oprit de pe ram

să te ning cu doruri rozalii

nu în vis

pentru că aici

acum

te fac stăpânul

unui segment de cer

când  n-am să mai fiu

nici măcar umbra unei frunze

nu mă vei certa

pentru că timpul…

îmi amintesc ultima întâlnire

pe uliţa strâmtă şi umilită de ploi  

purtai o rochie neagră

simplă

ce nu reuşea să-ţi acopere îndeajuns dezamăgirea

ţi-am oferit un buchet de roze 

te jucai 

iar mâinile îţi tremurau de ură 

am simţit … 

cădeau petale  în…

E mult prea tristă lumea fără tine,

E mult, prea mult pustiu în jurul meu ,

De mult nu mai sunt nopțile senine

Și stelele se pierd în umbra lor mereu.



Cad ploi neliniștite pe zâmbetele reci

Când fulgere se strâng în templul nezidit,

Și nu știu dacă-ai vrut cu sufletul să pleci

Din lumea fără milă în care m-ai găsit.



Vorbeam de fericire și clipa ei târzie

Când legănam privirea în falduri la perdele,

Fără să știm atunci,…

STĂPÂN  DE  PATALAMA

Un căţelandru slab... ca o paiaţă,

Având urechi lăsate, bot de pluş,

S-a strecurat, făr’ a munci prin viaţă,

Cum aţa a trecut prin ac – pâş, pâş!

Şi uite-aşa ţinându-şi strâns caninii,

Lingând din când în când, câte o mână,

Când s-a ajuns, muşcându-şi chiar stăpânii,

A devenit amarnică jivină,

Cu botul mare ca şi alţi căţei,

După ce, rânjind, au pus laba pe…

Popas

am terminat azi

frumuseţile le-am deşirat până la capătul meu

lumea am ţesut-o din mine întreagă

şi sudoarea am pus-o chiar şi umbrei care-mi calcă pământul

ce mă descântă să-i dea…

Cu o răsuflare înăbuşită

pe drumul şerpuit,

se bulucea în suflet

sentimentul vieţii.

I se deschiseră ochii…

spre lumină.

Colţurile lumii

cerul ce mă-nveleşte vindecător

ori de câte ori mă izbesc de colţurile lumii

schimbându-şi frecvenţele pulsaţia trăirii

jocul ce-mi trimite picioarele să absoarbă misterele

 toate potecile virgine şi luminişurile…