Mă înecam în marea aceea de oameni care te aplaudau

și mă minunam cum de te joci cu inima mea fără să mă atingi,

fără să știi cât din mine ești tu,

stăteam acolo, în primul rând, aproape că nu respiram

de teamă să nu risipesc vraja.

Porumbelul de pe brațul tău venea mereu la mine,

toate privirile se mutau asupra mea,

voiam să par un simplu spectator, dar cu păsările nu te joci,

ele înțeleg cel mai bine cum e să zbori unul cu…

Continuare

Spune-mi, tu, munte de piatră,

Oare ai iubit vreodată?

Dar mirele cui ai fost,

Ori ai iubit fără rost?

Poate-ai vrut să risipești,

Niște verde prin povești...



Am văzut luna-ntr-o seară

Cum îți cânta la vioară,

Și vrăjit o ascultai,

Și cascade-i împleteai;

Iar mai târziu am aflat,

Că te-ar fi îngenuncheat.



Sune-mi, munte de granit,

Tu chiar te-ai îndrăgostit?

Îmi spuneai că ești sărac,

Dar te-ai îmbrăcat în… Continuare

Mă învățaseși să pictez cu mâinile tale:

azi un spic, mâine o câmpie...

apoi am compus culori de suflet,

atâtea culori,

încât tabloul în care locuiam împreună

a inundat o galerie imensă

și tot mai sărbătorea clipa în care am strigat,

dintre toți pământenii,

numele tău.

 

Am ieșit din el ținându-ne de mână.

Eu m-am scuturat de albastru,

tu ai lăsat enigmele

să vină la tine;

în noaptea de…

Continuare

În noaptea aceea plecase devreme;

își luase cu el

câteva raze de soare,

un pic de răcoare,

și corabia care dansa cel mai bine

tangoul pe mare.



Își pregătise și-o rugăciune aleasă,

dar, grăbit, o uitase pe masă.

Îmbrăcat în cămașa peticită de valuri,

timpul venea dintre dealuri.

Toată ziua fusese la coasă,

pe cerul de-acasă!



Cândva făcuse cu mine prinsoare,

că visul pustiu niciodată nu…

Continuare

drumul meu trece prin fața casei tale

e mereu presărat cu crini

și are un singur sens

pe el s-au plimbat stări imperiale

poate de aceea este mereu neted și

miroase a liniște



ultima dată era plin de șoapte

freamătul lor îmi amintește de verile

în care îmi coborai munții să le sărut frunțile

și mă pieptănam deasupra izvoarelor

am și acum câteva raze din soarele care intrase

în pieptul tău odată cu mine



acolo e o nuntă de… Continuare

De câte ori te caut pe pământ,

Se-aud privighetori cântând în zare,

Și-mi spun că porți o aură de sfânt,

Ce-și reclădește viața lângă soare.

 

Îți scriu de-acasă, poate vei citi,

Când vei străbate cerul peste ape,

Pe-aici e vară, dar și frig, să știi,

Și-n suflet a-nvățat adânc să sape.

 

Știu că ți-e dor și ție, dar îți las

La colțul casei câte o scrisoare,

Să vii, din când în când, să faci…

Continuare

Se mai aud viori din când în când!

Pe brațul tău le regăsesc arzând,

Și au arcuș din razele de lună,

Ca niște ani-lumină-ntr-o cunună.

Atunci cu inima îmi dai de veste,

Că îmi ești casă fără de ferestre,

În care fulgerele vin și pleacă,

Înfășurate-n ploaia cea mai seacă.

Ieri mi-ai lăsat pe masă niște note,

Mi-ai spus că-s adunate de prin grote;

Le-am șters de praf cu un diez pe care,

Cândva l-am încuiat într-o…

Continuare

te voi privi în ochi până la orbire

nu-ți fie teamă

am păstrat seninul în care am devenit păsări și valuri deodată

și loja din care am văzut sărutându-se două întâmplări

și dragostea noastră coaptă-n cireșe

iar minunile nu s-au oprit aici

 

doar știi că nu rabd când urcă siberii pe soare

ba mai mult

te rătăcesc și te caut în inimă

în vrajă te înalț precum o balerină între ape

mi-e bine când respir în pieptul tău…

Continuare

locuiește undeva în centrul inimii

are un imperiu

totdeauna râvnit de hoți

din care îndepărtează păianjenii zeloși

uneori adună concerte într-o vioară

apoi le duce la intersecții



și eu i-am dat cândva

un ban de cremene

dar n-am aflat niciodată câte scântei

aveau ochii aceia cameleonici



într-o zi a ucis un oftat

și-a lăsat cântecul lângă o statuie

și a invitat-o la dans

curgeau perle din…

Continuare

Of, inimă nebună și-nțeleaptă,

De ce nu-mi spui când pleci și uiți să vii,

Te-am așteptat c-o cheie-n mâna dreaptă,

Să te încui în șapte colivii.



Am adunat toți vracii de prin lume,

Le-am povestit c-ai fost a mea cândva,

Dar tu nu știi decât un singur nume,

Pe drumul dintre ieri și undeva.



M-au ascultat în prag de lună nouă,

Apoi au râs de mine și mi-au zis:

Nicicând iubirea nu se-mparte-n două,…

Continuare

Nu, n-am pierdut creioanele preferate,

le-am ascuțit pe aripa curcubeului,

apoi te-am conturat în tușe fine,

am deschis galerii de artă, habar n-aveam de unde

atâtea aplauze

pentru un evantai de emoții!

Așa ai devenit marea mea pasiune,

fiecare milimetru din tine se regăsește într-un eu

bun de Cartea Recordurilor.

 

Când obosesc, mă așez la marginea deșertului,

scutur nisipul din tabloul meu drag,

promit că…

Continuare

De pleci spre nord, închide ușa bine,

Eu mai rămân să-ngrop un foc nestins,

Întotdeauna de la soare vine

Și are către mine drum întins.

 

Să-mi lași o amintire sub fereastră,

Din ea vor crește flori nemuritoare,

Și va îmbătrâni vioara noastră,

Așa cum i-a fost scris de ursitoare.

 

De pleci, ia lupii dragostei  cu tine,

Nu m-am temut de ei, dar parcă ieri,

Aveau priviri mereu tot mai străine,

Și…

Continuare