tu cânți la un pian albastru

cu ferestrele deschise larg

să ți se vadă inima mare

 decapotabilă

fluturi roșii țâșnesc

pe sub coada pianului

un do de sus

 acut

un re minor

 la la si re

ți-s degetele usain bold

pe pista unui allegro burlesque

în fiecare dimineață

mai omori un vecin

spargi binocluri cu furie

părul îți…

picta suflete

la uşa colibei sale

copiii veneau trişti

şi ieşeau cu aripi de înger

albastre

galbene

mov

ocolindu-mă

ocolindu-te

în cercuri largi

în cercuri pătrate

fericit că am inventat în sfârşit nebunia

obsedat de haine fără trupuri

de trupuri fără haine

am alergat la psihiatru

nechezând

ca un rege sub cal

ca o regină pe rege

obsedat că sunt fericit

dacă port sufletul tău

într-un buzunar al ochiului

am alergat la psihiatru

plângând

râzând

convins fiind că am inventat

în sfârşit nebunia

dar…

de ce stai acolo

pe Cruce

de ce sângele Tău

adapă țărâna

și nu mai știu de ce

oamenii par fericiți

așteptând să cobori Golgota

în fiecare an

duminica

Tu

cuminte

te crucifici de fiecare Paște

Eli

Eli

Lama Sabactani

strigi îndurerat

în agonie

noi ne facem

că suntem buni

vopsim ouă

coacem cozonaci

facem copii

golul din suflet

îl umplem cu vin

Tu

singur rămâi…

câte zile în minut?

câte stele într-o noapte!

câte visuri pe-un sărut?

câte porţi la o cetate!

a soare crud
copt în uşa bisericii

dintotdeuna m-ai vrăjit
cu ia ta albă
lungă până la cer
cu privirea de Voroneţ
şi liniştea
liniştea de sub tălpile tale goale

somnul meu seamănă

cu o moarte

sau ceea ce cred eu

despre moarte

poate vii suntem morți

și morți suntem vii

cine știe să facă diferența

când totul e în mintea mea

chiar și Dumnezeu

rătăcit prin pineală?

în moartea nopții trecute

de pildă

mamă

erai vie

mă strigai din grădină

o floarea-soarelui îți crescuse

în piept

din surâsul tău trist

mă nășteai prin cezariană

eu îmi mușcam sufletul

să…

doar sufletul meu a fost trist

n-am niciun habar

 de ce sunt vesel

nici el nu mi-a spus

 de ce era trist

am fost un timp

colocatari necunoscuți

aleatoriu aleși de un dumnezeu

 viciat de iubire

doar tu ne cunoșteai

neîntâmplător pe amândoi

pe unul din ceruri

pe celălalt de pe aici

și numai tu m-ai făcut trist

 iar pe el…

de fapt e o cameră mică

cu pereţii de sticlă

să-i poată vedea

pe toţi trecătorii din capul meu

uneori coboară în inimă

să bem o cafea

eu din porţelan

el din graal

suntem tovarăşi de singurătate

ne-am înţeles să nu-i iau

nici o chirie

dar mă ajută în schimb

la defrişat

de pildă ieri

cu maceta

mi-a curăţat

cinci hectare din…