pe o mare de tigroaică ce nu există
sub o zare de albastru care nu există
plutea atât de tristă
și a făta cățeaua mea de viață

și pui de stele-n iarbă lua-n brațe tigroaica
la sânul său albastru corăbii da lupoaica
cățeaua zgripțuroiaca
înmugurea la stele-n ape și iubea

la țărm o lacrimă de stea sărată nisip ce exista
scâncea a pui sălbatec de cățea ...

Uneori stai sprijinită în oglinda lacrimilor mele

aştepţi împreunarea genelor şi te strecori

printre ele până-mi atingi sufletul

aproape că nu-l recunoşti până când

nu-ndepărtezi cenuşa rămasă pe vatra

unde florile lasă covor de petale albe

să-ţi treacă ţie paşii spre luminile lui

tu eşti femeia care înveţi iubirea

să-şi strunească furtunile, dai rost cuvintelor

când buzele nu le pot cuprinde pe toate

porţi magia în palme şi orice atingere

rămâne…

Nu ştie nimeni când cade o stea

Omul este cel ce ar trebui

să-şi vegheze lumina dată, iubirea!…

Eu nu exist
Cum nu există umbra mea stăpână
Pentr-un artist
Ce ţine azi condeiul strâns în mână.

Mi-am înecat
Un pescăruş în ochi de înălţime
Ce-a despicat
A cerului albastră adâncime.

Şi-am stins încet
Lumina ce-mi brăzda adânc mirarea
În soare-ascet
Lăsându-mi glasul stins şi întrebarea

Am existat?

Dacă nu e cerc

Să fie trei
Numărul perfect în care încăpem
Eu
Tu
Noi
Nu-i aşa că îl vrei ?
Spune că da
Şi printre nori
Şi printre ploi
E numărul trei
Trei vieţi
Trei fraţi
Unul stâncă
Celălalt gând
Iar al treilea urma să se hotărăscă
ce va fi

dacă nu e cerc
să fie trei
echilibrat
echidistant
Şi rece ca să îl putem topi
Eu
Tu
Noi

Aruncând

priviri întrebătoare,

timpul

gusta netulburat

lumina

ce năvălea din plin

peste liniştea

nesfârşită.

Nepăsătoare,

cuvintele se revărsau

din lacrimi ascunse

ochilor minţii

cu o linişte lăuntrică…

clipei goale.

  IZVOR DESCÂNTAT

*Viorelei Codreanu Tiron*

un ţipăt de-albatros digerat de furtună

o zână căzută

pe un nimb de zenit

orologiul carnivor al sângelui devoră

cuspidele beznei

nimicul cere tribut zilei să-şi resoarbă…

în toatǎ nebunia aceasta

niarne*

care aleargǎ în tropot

ridicând praf

cǎzându-mi umbrǎ peste minte

reușesc sǎ fac loc

unor gânduri depǎrtate

venite dintr-o viațǎ locuitǎ de un bǎrbat

în rest oscilez între atunci și acum…

Am sărutat cu gândurile

cerul,

pe buza roșie

crescând spre răsărit

și mi-a răspuns

cu păsările lui rebele

pe după coamele avântate

de granit.

M-a prins în vraja

cristalină-tulburie

a unei clipe

cu luciri de chihlimbar

și am simțit secunda veșniciei

în minunata-mbrățișare

de cleștar.

Mă pierd senin

cu gândurile toate

în clar-obscurul

aruncat spre infinit

și retrăiesc, în parte, veșnicia,

atât de…

Sunt cerşetor la porţile tăcerii,

Iubitule, cuvântu-ţi este semn

Rămas adânc în cutele durerii

Ca litera cioplită-n trup de lemn.



Sunt o umilă, stinsă plecăciune

Cravaşa vieţii groaznic m-a lovit,

Mă-nclină vântu-n aspră uscăciune

Încât rămân doar gândul istovit.



Alerg spre lumea plină de cuvinte

Şi-aş vrea să te ascult ca până ieri

Mor pescăruşii mei, fluviu-i…

Lângă sânul tău primăvăratic

Unde-au mas atâţia guguştiuci

Mi-am strunit pegasul meu tomnatic

Să-i găseşti un loc să îl astruci.

De gurguie l-am legat ostatic

Ca de nişte fragile uluci

Lângă sânul tău…

Mă doare că nu ştiu nimic de tine,

Că nu te-arăţi pe niciun drum de vis.

Vreau să te-aud spunând atât: Mi-e bine!

Încă nu m-a-nghiţit niciun abis!

Nu am ales să-mi pese, dar îmi pasă,

Chiar dacă între noi puţin a fost!

Iar ploaia asta multe dâre lasă

Şi-mi pedepseşte lutul fără rost.

Nicio sămânţă n-a-ncolţit de-o vreme,

Numai prăpăstii au căzut de sus

Şi-au pus amprente-absurde pe…

Trecuse de zece. Abia începuse tornada,

se plimba focul prin stejari doborâți,

un zidar desena tone de vise pe sticlă

inventând un record de-așteptare pe…

E un pogrom fanatic de silabe

Prin anotimp ascuns şi nevorbit,

Cu lei de fum ce poartă slava-n labe

Şi-alunecă-n spirală către mit.



Aducerile-aminte se destramă,

Cărările s-au limpezit de paşi;

Înmugurind ca un surâs de mamă,

Icoanele nasc îngeri pătimaşi.



Şi mântuirea-i ca un zbor sub ape,

Din stea în stea, apoi din val în val,

Precum un vis ce tot revine-n pleoape,

Precum o torţă stoarsă de real.



Penumbre vii se odihnesc pe…

Dă-mi gândurile tale-n zori de zi

Când stelele se-ascund în mare,

Şi soarele pe culmi se va ivi

În roşu colorând pădurile din zare

În iarba udă freamătă-ţi piciorul

Şi nu clipi cu pleoapa somnoroasă,

Ne va ghici în palmă viitorul

O vrajoare-n rochie de mireasă.

Întinde-ţi braţele pe perna răvăşită

E încă dimineaţă la fereastră,

Pe buze-mi înfloreşte o ispită

Cerandu-te în veşnicia noastră.

Nu-ţi fie grijă…

eu eram făcut din tine

dacă eram făcut din mine mă înscorburam

înlăuntrului tău               

tu erai frumoasă

eram animalul ce-ți sfâșia până la coajă

verdele-ți frumos

eu eram arderea

erai vulturul de foc ce-mi înseta colții

din lacrima arsurii

tu călcai pe piatră

mușcam din așchii spinare mă făceam

în iarbă-naltă de…

               În adolescenţă am visat un măr,

                cu poame atât de frumoase,

                 încât nu m+am abţinut

                 şi+am întins mâna sa ma+nfrupt,

                 dar...stupoare,toate crengile s+au ridicat,

                 la un moment dat,

                 lăsându+mi dorinţa nestinsă

                 şi nedumirirea aprinsă,

                  de refuyul gestului meu...

                   atunci,…

țară

țară te păstrăm prin casă

printre iia de mătasă

și păstrăm doina-n cărbuni

de hoardele de nebuni.

avem și câmpii și munți

și noi umblăm tot desculți,

avem pe la streșini…