în somn

bocănesc cerbi încornoraţi cu raze de primăvară

piţigoii aşază trilul vesel

peste umbrele  împuşcate de un vânător iscusit

o minge curcubeu rostogoleşte cerul

printre pânzele înalte ale vapoarelor de nori

motanul încălţat  în aura unui şoarece de câmp

adulmecă tabloul inspirat dintr-un  reţetar  de vise

camioane de lumină selenară străbat pereţii castelului

tapetat cu râsul obraznic al fantomelor

glasuri colorate…

un răvaş deschide palma  Reginei de Alb

tatuată de colţul unei stele de iarnă

descântecul ursitoarelor

împarte viaţa în pătrate albe şi negre

jocul se înteţeşte la schimbarea anotimpurilor  inimii

un râu de fluturi coboară

din rochia de cer încoronată-n trupul nepământean

aripi din cutia Pandorei  alungă

sunetul tăios al zâmbetului

atins de privirea absentă a Regelui de Negru

nori sumbri păşesc din armura…

păsări cu pieptul de aer

scrutează din flacăra câmpului

inimi căzute în orele de naştere a pietrelor

aripi purtate de aprinderea inopinată a macilor

se aşază  pe tulpinile tăiate ale timpului

şi ciugulesc din nodul  tăcerii

durerea de stingere a trilului absolut

dincolo de ultimele trei cuvinte fumegânde

un înger de ploaie

sărută cerul pârjolit de roata asfinţitului

zboruri îmbrăţişate ară orizontul de…

păsări cu piepturi de aer

scrutează în flacăra câmpului

inimi căzute  din orele de naştere a pietrelor

aripi purtate de aprinderea inopinată a macilor

se aşază  pe tulpinile tăiate ale timpului

şi ciugulesc din nodul  tăcerii

durerea de stingere a trilului absolut

un înger de ploaie

sărută cerul pârjolit de roata asfinţitului

dincolo de ultimele trei cuvinte fumegânde

se cerne o mare

peste trupurile arse…

când două inimi se roagă

lumina pătrunde prin zidul

ce împarte tăcerea în cântec şi piatră

ploi de stele  născute din nopţi abisale

sfarmă tronurile de nisip ale orelor

săbiile chipurilor frumoase

amuţesc în oglinzile palmelor înlăcrimate

deşerturi înfloresc din visele

creionate în amintirile fetei morgana

când două inimi se roagă

îngerii sculptează zborul în armura de piatră

Ella Grecu

se topesc zăpezile în inima fluturilor

eliberaţi din rugina timpului

aripi de culoare

prind din rotirea spre infinit

cercurile nopţilor

se topesc zăpezile

ce pietruiesc dorul de cer

al copacilor cu păsări înmugurite

ape limpezi hrănesc

seminţe adâncite în ochiul pietrelor

se topesc zăpezile

troienite în cochiliile gândurilor

paşi noi culeg buchete de rouă

din privirile înverzite ale…