răsăritul nu ne face bine 

nehotărâți până în măduva oaselor 

pipăim pereții zilei orbiți de tristețe 

ne căutăm un culcuș în sufletul cuiva 

de unde să privim lumea 

suntem purtați ca niște somnambuli ai vieții 

de colo colo 

mai mult unde nu vrem decât unde ne este locul 

dar ziua are un sfârșit oricât de lungă pare 

la apus demonii zâmbesc eliberați de carnea aproapelui…

iarna mi-a viscolit amintirile printre blocurile turn ale orașului 

le-a purtat pe sus până au dispărut dincolo de nori 

tu încă tremuri în oglinda trecutului precum undele unui lac în care a căzut o pasăre rănită 

cheaguri de sânge umplu țărmul pe care am eșuat amândoi 

frânturi de culori adună pilitura viselor într-un pastel metalic de melancolie

dezgolită de lumina din aripile de fluturi mă bântui precum o fantomă de capelă 

cea mai…

povestea Iulia: 

"visez uneori o fetiţă bucălată şi blondă precum tatăl ei 

aleargă într-un parc iar eu fug de ea 

strigă: mami mami 

eu mă prefac că n-o cunosc 

fetiţa se transformă într-un monstru 

un avorton de carne sângerândă care urlă printr-o gură hidoasă spre mine că voi fi veşnic mama lui 

şi că o mamă nu are cum să scape de copilul ei

mi-au rămas în minte străzile întunecate ale urbei 

cu fricile aruncate la tomberon 

dintr-o crâșmă răzbătea un cântec de pick-up și hohote de râs 

ne luam adio ...

golul căscat de tălpile bocancilor în asfalt era plombat cu tăcerea ce se așternea 

în urma umbrelor noastre

mă privesc într-o vitrină 

niște trecători s-au oprit și ei să privească în gol 

se clatină bordurile se zgâlțâie orașul din temelii 

e o primăvară capricioasă cu vreme schimbătoare și mici cutremure 

conexiunile internet au devenit tot mai lente iar semnalul de pe mobil s-a pierdut de tot 

mă simt izolat într-o lume wi-fi 

dezlegat dar totuși legat de ceva imperceptibil intangibil care mă ține pe loc 

fotografiez cerul radiografiez…

ciocănitorile bat darabana în lemnul înghețat al pădurii 

copacii cadavre mumificate cu brațele spre cer 

se răsucesc de durere 

rătăcesc prin păduri bezmetice cu rădăcini crescute invers 

le zâmbesc umbrelor alerg cu (i)ele de mână peste morminte ascunse 

într-o poiană păianjenul cu cruce își depune ouăle pe sânul stâng al unei femei 

în lunile ce vin vor ecloza inimi de lut arse de…

ne transmitem pe calea undelor 

ne facem cunoscută prezența în eter 

colonii de furnici virtuale dependente de oglinzi monitoare 

narcisiști în ultimul hal 

credem că totul e despre noi