Avort

[Marcel Vişa]

povestea Iulia: 
"visez uneori o fetiţă bucălată şi blondă precum tatăl ei 
aleargă într-un parc iar eu fug de ea 
strigă: mami mami 
eu mă prefac că n-o cunosc 
fetiţa se transformă într-un monstru 
un avorton de carne sângerândă care urlă printr-o gură hidoasă spre mine că voi fi veşnic mama lui 
şi că o mamă nu are cum să scape de copilul ei

într-una din nopţi am simţit ceva rece şi umed pe umăr 
am ridicat pleoapele 
am văzut lângă capul meu acel copil 
avea ochii de-un albastru deschis şi mă fixa cu privirea 
mânuța ei se lipise de umărul meu 
simţeam prin cămaşă umezeala sângelui de pe mâna aceea de carne moartă 
am ţipat îngrozită şi m-am ridicat în capul oaselor 
când am aprins lumina pe umărul meu dăinuia o pată de sânge

un preot mi-a citit dezlegări 
mi-a dat canoane de făcut să-mi ispăşesc păcatul 
a urmat un întreg anotimp de liniște 
dar copilul apare iarăși în visele mele 
uneori când sunt singură pe stradă aud înapoi pași grăbiți 
mă uit în urmă și praful ia forme bizare spulberat de vântul ușor 
dar cel mai ades mă trezesc urlând în noapte sub privirile albastre şi reci ale acelui suflet neîmpăcat

de ani de zile lucrurile se petrec cu o precizie matematică 
apare și îmi spune că e aniversarea lui şi că ar trebui să-i fac tort 
să-l pregătesc pentru grădiniţă 
îmi reproşează că nu-l iubesc și că de fiecare dată mă uit cu silă spre el 
asta simt 
silă şi groază la vederea acelei bucăţi de carne ce îmi aminteşte în fiecare an în luna iulie de păcatul pe care l-am comis " 
povestea Iulia prietenei sale bune 
iar eu o priveam cu ochi albaștri și reci inexpresivi 
captiv într-o lume neprimitoare ca un pântece născător de moarte

[Marcel Vişa]

da 

[talpos silvia]

Adevăr..., undeva ceva s-a desprins, și cum timpul nu ne iartă nimic, repune pe cortina vieții pas greșit făcut.

[Marcel Vişa]

da, Sofy, imi place sa abordez acest gen, imi da o libertate de exprimare mult mai mare, chiar daca recunosc, lirismul are un pic de suferit. Angi Cristea, multumesc pentru atentia acordata textului meu, ai observat unghiurile din care este scris. Domnule Ion Lazar, e frust pt ca asa am dorit sa-l las, nu intotdeauna slefuirea unui text ii aduce un plus de valoare, am vazut texte atat de slefuite incat devin prea abstracte.Recunosc insa, pe ici pe colo as putea modifica cate un cuvant, dar toate la timpul lor... Ana Ardeleanu, multumesc pentru aprecieri, la fel si tie Alexandru Bolache, cu regretul ca nu ai vazut poezia printre randuri.Sunt convins ca fiecare are parerea lui despre cum ar trebui sa fie o poezie construita, gusturile difera de la om la om. Va doresc o saptamana pe placul vostru! 

[Angi Cristea]

Eu sunt rezultatul unui avort empiric.M-am născut de Crăciun,deși am fost avortară. Felicitări pentru transpunerea eului liric, pentru dedublare și tridimensionalitatea: mam, copil, tată. Bărbatul simbolizează aici atât instanța supremă, cât și posibilul ,,avorton'' , un intrus ostracizat.

[Ion Lazăr da Coza]

Mesajul e teribil, dar prea frust.

da Coza

[Ana Ardeleanu]

O scriere reuşită, Marcel! Trebuie să fii mândru de această artistică redare, a unei terifiante realităţi! Felicitări!

[Sofia Sincă]

Coșmarul unei mame care și-a lepădat copilul. Nimic nu poate fi mai îngrozitor decât aceste vise înăbușitoare, obsedante.

O poveste tristă într-un prozo-poem, purtător de senzații cutremurătoare. Ai reușit să transmiți simțirile cumplite ale unei mame suferinde, pedepsită să-și poarte crucea.

Mie mi-a plăcut. Textul face parte din câmpul prozo-poemelor moderne ale contemporaneității.

Sofy

[bolache alexandru]

Am văzut durerea, am simțit-o dar dincolo de ea textul nu l-aș încadra la poezie. Dar este doar părerea mea!