nu voi pierde această zi din memorie

nici clipa când am deschis calendarul

chiar dacă după mine se țin cuvinte

dereticând prin colțuri de vise

nu știu

să depășesc anotimpul

fără a-i înveli rădăcinile

în câteva gânduri

rupte din vara trecută

prin obstacole trec…

toaca răsună în piept

uvertura celestă de dinaintea percuției

arhanghelii 

prin suflet bat cadență

deschid o încăpere

șed ospătează

ia

mănâncă și tu o fărâmă de pâine

bea și un strop de vin

e hrana noastră

ecologică

fără e-uri sau alte…

prin haloul acesta nu se privește

doar se trece ca prin tunel

străbătând cerurile

întinse după voia lui dumnezeu

când îi întinzi mâna

n-am știut

cât de înalt este acest itinerariu

dacă prin suflet există o cale de trecere

sau dacă săgeata unui cuvânt

spintecă nimbul luminii…

nu va mai fi la fel

poate viața când ne revarsă-n torent

ca în primul ceas

 munții dacă se vor muta   

și gândul ținut prizonier

în atmosfera efemeră

se schimbă 

pot să mă leg cu legile universului

să-mi spăl memoria cu ploile cerului

cât timpul

va avea aceeași…

când ȋn torent te avânți

amintește-ți să-ți stăpânești elanul

să știi că-n ape învolburate

bătăile se întrerup

copil naiv

ȋnlǎcrimat cǎ jucǎria s-a stricat

până la oase plângi durerea

frângându-ți-o cu-n țipǎt

în ecou…

parodiind

picăturile de cerneală

uscate pe filele anilor

rețeaua de iluzii rămasă neștearsă

desenul impostor al confuziei

toate amintesc

de firul subțire al vieții

ca și cum în liniștea aerului

amintirile uitările

trec la braț

intrând pe rând în suflet…

să nu uităm

să numărăm zborurile

în amfiteatrul durerii

sunt calmante

administrate de îngeri intravenos

ca pulsiuni de iubire

anesteziind

când ne așezăm cu fața spre cer

chiar dacă zborul ne-aleargă prin rugăciune

există o…

fără veleități de artist

am sărit în gol

lipindu-mi tălpile de el

la fel cum rugina-și lipește molecula

 de fier

nu-i nicio mirare

că-n acest spațiu

privirile se rotesc alergând după impresii

ultima reprezentație

semăna…

am evadat la întâmplare

timpul l-am strâns în mine

năvălind ca un ciclon

 clipele

urcasem pe acoperișul sufletului

și-mi iubeam viața

știam că dedesubt

nu prea era liniște

mâinile picioarele

atingeau zilele

ca zeul impostor al speranței…