Acest cântec sumerian l-am descifrat de pe o tăbliță de lut din care rămăseseră pe ciob scrise doar cuneiformele pentru ''regina Ninlil'' și ''sărut''. Virgulele aparțin autorului.

''Pe umărul gol,

ca obrazul subțire 

al mărului,…

Ninhursag

grăitu-a din nou către Ninlil:

''Ești încă timpului copil,

dar trupul tău e înflorit

atât de crud în foamea de rodit.

Să nu ți-l vadă dezgolit

nici Eufratul, nici…

Povestea colbăită ne-a parvenit meschin,

că un copil ar fi săpat o groapă

ca-n ea să mute marea

cu pumnii plini de apă.

Așa, după ureche,

ne cântă Augustin.…

          ''Ninlil: E adevărat, Enlil este regele tău,

dar eu sunt Regina ta!'' ( Tăblița de lut 9205, din colecția Nippur)

Iar în seara a șaptea,

din luna Apelor,

când îi pândea…

Eu n-am văzut vreodată

înflorind măslinii

și cum sfiala alba

le-o tălmăcește lemnul,

atâta știu

că untdelemnul

stors din zdrobirea de măslină

tămăduiește cu…

Aici îngenunchez pe ale Tale trepte,

cu-amestec de sânge și sudoare:

Cine pe cine se moare

când cele două drepte

ajung întretăierii?

De ce punctul lor – Iscoditorul Învierii – ,…

Pe sub rădăcina acestui cais,

cândva o să m-ascund

să-i caut ița spre vis

și să-i gust din ecoul

somnului mare.

Puntea va fi stropită cu vin…

Am fost han

drumului

ducând spre nicăieri;

la răscruci -

același castan la cerșit

și-o mulțime de ieri.

Cămilarii

pustiul din mine-au…

Toate poveștile

încep cu aceeași tristețe,

cum apele prin cetini

foc din luceafăr sorbind

devin cântec.

- Așa cum în brațe te țin,

orice…

Lemnul de nuc

e atât de scump

pentru că nici o tristețe

nu ar putea

atât de adâncă să fie,

decât poate numai a Lui.

Lemnul de cireș

e atât de scump

pentru că numai el

auzind șoaptele îndrăgostiților

le cunoaște-nfloritul în alb.

Oare nu

lemnul de cireș

știe să cheme luna

pe numele ei mic?

Dar al meu?!

Tăietorul de lemne

va citi…

Cum aș putea

țărâna

să mi-o cern,

de pleavă să o scutur?

Trecut prin vierme,

inelul lui furând,

bobu-a-nflorit cu aripa de flutur.

 …

… dar eu tot am intrat

în odaia de dincolo.

Oprit era pragul. Perdelele trase.

De-atâtea ori

ne-nfricoşa bunica

îmbrobodită

ca aluna , sau ghinda,

că acolo-i…

- Ce fel de acvatic gherghef

i-a cusut ghiocului

ape și flăcări șoptite-n sidef?

- Depărtările, depărtările...

(mi-au răspuns mările)

Cu urechea sărută-l…

În aceeași bancă de școală -

elevul Iuda și elevul Iisus.



E ora de caligrafie.



Învățătorul le dictează,

arătându-le cum se scrie

cercul, 

ovalul ca oul de găină 

ce doarme în…

La noapte,

în loc de lună plină,

am să te-aștept ca un cireș cântând

dorul din dor

cu fiecare creangă

îngânând.



La noapte,

în loc de lună plină,

va fi…

La Niagara,

genuna curgându-și genunea

înfricoșatului puhoi,

am văzut icoana

Judecății Tale de-Apoi

precum zugravul răpitu-a din vis

albastrul poienit la Voroneț.…

Cum poate focul

să ardă în lacrimă?

Cum poate apa să zidească

pe temelie de foc?

''Totul e apă'',

a zis bătrânul apunând peste gând.

''Totul e foc'',

i-au răspuns îndrăgostiții…

…dar nu de greutate,

la amiază,

spicul de grâu

se apleacă argilei

și nici de povara de rază

a minutarului.

Nimeni nu i-a zămislit…

Toate zece stăteau la poartă

pe banca bătrânului tei ;

cinci înţelepte și cinci nebune,

dar toate aveau în candela lor

galben amurg de ulei.

A mea era spartă.

Am zis uneia :…

Ca orice cuptor

inima ei plăsmuirea-și primi

din piatră

și din suferințele humii.

Nu a fost lemn

să nu ardă în ea.

Toate porțile…