Îmbrăţişarea de Apoi

[Dumitru Ichim]

La Niagara,

genuna curgându-și genunea

înfricoșatului puhoi,

am văzut icoana

Judecății Tale de-Apoi

precum zugravul răpitu-a din vis

albastrul poienit la Voroneț.

 

Când ai să chemi

pe toți la-mbrățișare,

așa cum pildei afumate-ai spus,

întreaga Niagară

recunoscându-Ți glasul

cu toate duhurile humii

o să se-ntoarcă înspre Tine

și o să curgă-n sus,

precum luminile

către nuntirea lumii

din feciorelnicul fără de seară.

 

Iar când Judecata

va fi spre sfârșit

și gata ospățul de Cină

o voce

se va auzi ca un geamăt în hău

(unii zic c-ar fi iadul)

și Tu-i vei răspunde

ca floarea prin lut

când furtul din soare și-arată:

- Cine ești de mă strigi

pe-un nume aproape uitat

ce doare lumina dintâi în urzit?

- Sunt și eu fiul Tău,

fiul Tău cel pierdut.

Iadul tot l-am făcut

și cărări și ocol.

 

...îmbrățișat,

o să rostească doar: Tată...,

iar restul va fi spus

de scaunul gol.

 

[Dumitru Ichim]

Mi-ați ușurat mult munca doamna Adelaide. Toate creațiile omului culminează în POIESIS ( poieo=a face) și Apocalipsa nu este altceva decît  durerile FACERII ( prima carte din Biblie are același nume). Accentul nu este pe durerile nasterii ci pe bucuriile nasterii - va fi o transfigurare cosmică - un cer și un pământ nou.  Durerile nasterii (rătăcirile Fiului Pierdut, apocalipsul lui) = bucuria Tatălui iubitor de ași vedea fiul care ''pierdut era și s-a aflat, mort era și a înviat'' . Punctul cheie - îmbrățișarea .Iubiți și faceți tot ce vreți, cum spunea un avvă.

[Dumitru Ichim]

Nici nu știți cît mă bucur, doamna Iris pt. timpul acordat textelor mele mai dificile, cum bine a observat domnul da Coza că nu scriu pricesne. Eu pornesc de la un text  religios, Poate fi de la creștini, maya sau sumerieni, dar poezia reiese din cum îl văd eu împreună cu cititorul mai neastâmpărat. Apreciez vizita.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc doamna Sincă de aprecieri. APOKALIPSIS a fost tradus prin APOCALIPSA, eu traduc din original DESCOPERIRE, deci luați-o mai ichimește...

[Dumitru Ichim]

Ultima parte a comentariului mi-a plăcut, în mod special, pentru că vine de la un om special. Pot să o folosesc în CV-ul meu?

Între Îmbrățișarea de Apoi și Apocalipsa de speriat copilașii e o diferentă, mi se pare. Mă refer la viziunea mea care e cu totul altă interpretare a Judecății de Apoi. Ca poet îmi permit, ca teolog a încercat vestitul Origen și ideile lui s-au ales cu o condamnare. Teoria lui de apokatastasis ton panton (restaurarea tuturor) o expun ca o Îmbrățișare de Apoi și într-o ÎMBRĂȚIȘARE nu e nimic apocaliptic și de speriat.

PS

Iarăși am călcat...pe virgulă. Sorry! Tatăl vestitului umorist din literatura sârbă Nușici ( aromân de al nostru ce a scris în sârbește a auzit după o lungă corespondență cu fiul că ar exista si virgule. Ca să-ți împresioneze fiul și-a împiestrițat scrisoare cu virgule peste tot. Nușici îi răspunde: Tată, data viitoare pune-le pe toate pe o pagină și eu o să le folosesc unde trebuie. Cred că asa voi proceda și eu...Glumesc, Dom'le da Coza! Oamenii care râd nu sunt periculoșiPuneți dvs. punctul unde trebuie

[Ion Lazăr da Coza]

Tată..., > Tată...

Apocalipsa? Basm de speriat copilașii!

Poezia are farmecul ei. Dumitru Ichim e printre foarte puținii poeți religioși, restul fiind creatori de pricesne!

da Coza

[Sofia Sincă]

Da, frumos! Cu ajutorul textului pus de Adelaide și a poemului dvs. am trăit câteva clipe altfel. Dar când te gândești la apocalipsă... mai bine nu.

Am citit cu plăcere un text ingenios prelucrat, trecut prin romantism.

Sofy

[Valeria Merca]

Am poposit cu incantare. Judecata de Apoi sau Ziua Domnului este credinta crestina  care v-a inspirat in creatia de fata. Remarc finalul:

...îmbrățișat,

o să rostească doar: Tată...,

iar restul va fi spus

de scaunul gol.

 

Textul biblic: 

„Și am văzut pe morți, pe cei mari și pe cei mici, stând înaintea tronului și cărțile au fost deschise; și o altă carte a fost deschisă, care este cartea vieții; și morții au fost judecați din cele scrise în cărți, potrivit cu faptele lor. Și marea a dat pe morții cei din ea și moartea și iadul au dat pe morții lor, și judecați au fost, fiecare după faptele sale. Și moartea și iadul au fost aruncate în râul de foc. Aceasta e moartea cea de a doua: iezerul cel de foc. Iar cine n-a fost aflat scris în cartea vieții, a fost aruncat în iezerul de foc.”

— Apocalipsa 20:12–15