Predestinație

[Dumitru Ichim]

În aceeași bancă de școală -
elevul Iuda și elevul Iisus.

E ora de caligrafie.

Învățătorul le dictează,
arătându-le cum se scrie
cercul, 
ovalul ca oul de găină 
ce doarme în fân
și bastonașe, toiege
și-aceleași cârje de bătrân.

Iuda scrie cu pixul.
Iisus, mai sărac -
cu-n plumb de lumină.

Elevul Iuda 
se întoarce spre elevul Iisus,
care privea într-o parte
ca  printr-un vis,
adăugând la fiecare cârjă un sărut
și scriind ghiocei:
''De ce nu scrii cum ni s-a spus,
cum ni s-a scris
pe tablă?''

Ca să se împlinească Scriptura,
învățătorul a strigat către ei:
''Hei,
voi cei de-acolo,
țineți-vă gura!''

Amândoi s-au apucat să scrie
cum pe tablă semnele li-s.
Iuda
va lua 10 la caligrafie
repetând perfect
cârja, toiagul și cercul
cum de ștreang e adus,
iar Iisus
va continua să scrie ghiocei
și desigur că-l vor lăsa repetent.

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc doamna Gina pentru vizită și sesizarea ''plumbului de lumină''.  El și cu cireșul erau atât de săraci, comparați cu elevul Iuda care își permitea pixul ( avea rude în străinătate!?) chiar dacă nu fusese ...inventat!

[Dumitru Ichim]

Elevul Iisus la fiecare cârjă (Zeit zum Tode) adaugă un ghiocel. Cârja (bătrânețe spre moarte) este un simbol pe  care elevul Iisus îl transformă în alt simbol = ghiocelul-simbolul primăverii, al Învierii. Elevul Iuda putea să-și schimbe destinul, dar n-ar mai fi luat nota 10 la ''caligrafie'', iar celălalt elev, nonconformistul Iisus va prefera să ne deseneze ghiocei. Vă aduceți aminte cum maica Lui îl jelește? ''Primăvară dulce...'' Toate semnele din poezie ascund un simbol ''caligrafic''. Mulțumesc doamna Marinov pentru interesul arătat poeziei.

[gina zaharia]

cu-n plumb de lumină 

Admirație!

[Dumitru Ichim]

Doamna Ana Cîmpeanu ați câștigat! Sugestia dvs. m-a făcut șă schimb titlul din PREDESTINAȚIE în PREDESTINARE . Și am câștigat și eu. Evident, mai mult ca dvs. ( Sunt plecat de aproape 50 de ani din țară și cum vedeți o duc bine cu limba, dar...se întâmplă!) De ce e mai bine cum ziceți dvs.? Cei vechi vorbeau de fatum, soartă destin. În filosofie și teologie găsim verbul a predestina(pre+destina). Ce îi este scris omului acesta nu poate preschimba, omul este sub vremi - zicea Neculce. Predestinația este actul împlinit, destinația. Predestinarea este actul în desfășurate, destinarea. 

Mulțumesc, doamna Ana.

[Dumitru Ichim]

Ca întotdeauna, doamna Adelaide, comentariul dumneavoastră luminează sensurile poeziilor mele, uneori mai dificile. Încântat de vizită și aprecieri.

[Dumitru Ichim]

Mă bucur doamna Sofy că v-a plăcut povestea mea.Mulțumesc de aprecieri.

[Dumitru Ichim]

Iuda și Iisus au fost colegii mei la școala primară din Dărmănești (mai sus de Vrancea). Pix avea numai Iuda, că avea rude în străinătate. Iisus era sărac ca și noi. Ghiocei? Toată Măguricea era plină, domnule da Coza!

[Ion Lazăr da Coza]

Pixul ca pixul, dar ghiocei or fi prin Palestina?

Amănunte... Amănunte...

Ideea e că poezia are mesaj.

da Coza

[Sofia Sincă]

Ce frumos! O poveste plină de pilde, romantică. Un prozo-poem reușit, impresionant.

Mesaj redat cu prisosință. Și pe mine m-a frapat pixul... dar am zis, asta e! Dacă asta a fost inspirația autorului...

Sofy

[Valeria Merca]

Poezia are la baza  Tradarea lui Iuda -   Sfanta si Marea Miercuri a vanzarii Mantuitorului, in ''viziunea'' sau transpunerea metaforica a autorului. Am popsit cu smerenie si incantare:

Amândoi s-au apucat să scrie
cum pe tablă semnele li-s.
Iuda
va lua 10 la caligrafie
repetând perfect
cârja, toiagul și cercul
cum de ștreang e adus,
iar Iisus
va continua să scrie ghiocei
și desigur că-l vor lăsa repetent.

Semn de aceeasi Admiratie!