Odaia de dincolo

[Dumitru Ichim]

 

… dar eu tot am intrat
în odaia de dincolo.
Oprit era pragul. Perdelele trase.
De-atâtea ori
ne-nfricoşa bunica
îmbrobodită
ca aluna , sau ghinda,
că acolo-i oglinda -
iezăr înalt care curge în sus.
Ne spunea cu mâna la gură,
că toți ce-ndrăzniră spre ea,
pe unda-i sorbită s-au dus.

… dar eu tot am intrat
în odaia de dincolo.
Acolo-am zărit un copil,
murdar de cireşe pe față.
Și astăzi
a nu ştiu câta oară
scai de-ntrebare m-agață:
De ce-s vinovat c-am privit
pe cel asemenea mie,
şi-n locul meu a trebuit
ca să moară?

Nici de blestem
şi nici de piază rea
n-am ascultat
fereastra deschizând.
Ca o văpaie,
pasărea,
a țâşnit prin mine
în odaie.

… dar eu tot am intrat,
demultului ne-ngăduit,
acolo-n dincolo .
Și astăzi mă-ntreb,
a nu ştiu câta oară,
ca tăciunii pocnindu-mi în vatră,
de ce a trebuit să moară
pasărea?
De ce şi-a strâns
aripile şi cântecul
în nicăieriul de piatră?

… dar eu tot am intrat
peste pragul oprit,
fără să-mi dau seama
că-s prins la judecată
de oglinda spartă în cioburi.
Cum de n-am ştiut niciodată
că-n mine migraseră,
înainte de naştere,
perechi nenumărate de ochi?
Cum aşteptau doar un semn
de la timp, de la buze,
şi steaua din colindă
cu toții pe rând să m-acuze
că altuia trecut-am prin oglindă!

 

 

[Dumitru Ichim]

Mulțumesc, Corina !:)

[Corina Militaru]

Foarte frumos și cu miez! Mi-a plăcut mult! :)

[Dumitru Ichim]

Poate că ai dreptate, poate nu...Cheia e în ...odaia de dincolo! Mulțumesc mult, Adelaide!

[Dumitru Ichim]

Un călduros salut, domnule da Coza, de la -30, from Canada with love!

[Ion Lazăr da Coza]

Reverență!

da Coza

[Valeria Merca]

Eu cred ca aceasta poezie e inspirata din Pacatul originar,  „acel păcat și vina lui pe care îl avem toți în ochii lui Dumnezeu ca rezultat direct al păcatului lui Adam din Grădina Edenului”. Evident, in transpunerea metaforizata a poetului.…

''dar eu tot am intrat
peste pragul oprit,
fără să-mi dau seama
că-s prins la judecată
de oglinda spartă în cioburi.''

Semn de acelasi incantator popas.

 

[Dumitru Ichim]

Vai, ce nefericit sunt, doamna Zaharia...Dar nici chiar așa! Fericit de vizită!

[Dumitru Ichim]

Ca întotdeauna o analiză literară impecabilă! Mulțumesc doamna Sofy!

[gina zaharia]

fericit cel ce știe să privească în oglinda ciobită!

[Sofia Sincă]

...atunci când valorile au importanță.

Trăiri introspective în imagini și în misterul oglinzilor, acolo unde esențele capătă valori. Apoi transformările copilăriei în maturi pe care uneori nu-i mai recunoaștem.

Un poem cuprins de realitatea crudă, fără pasărea copilăriei, trezindu-ne atât de duri, chiar pe pantă decadentă. Frumos conceput, liric și pătrunzător, evocator al frământărilor sufletești.

Am citit cu deosebit interes,

Sofy