mai dă-mi te rog

un singur cocktail cu visuri

un pai

un cub de sărut criogenat

şi poate

câteva picături de teachers

aprinde candela cu halogen

apoi priveşte eternitatea

pe sub fustă

vezi iubito

moartea nu se epilează

şi nici tanga nu poartă

pe cine eşti tu geloasă

o plutire albastră-n albastru

cer  în cer

linişte

alunec uşor

încet

 mă dezbrac

de ieri

de azi

de dorinţe

înăuntrul meu

doar talpa lui dumnezeu

pe cenuşa sufletului

alunec

azi

când m-am topit

pe neaşteptate

în lava durerii

când am ars cenuşă

în propriul crematoriu

aşa aplecată cum stai tu

infinită deasupra vieţii

şi a creuzetului cu sufletul meu

clocotind încă

reinventează-mă din ceva

dintr-un gând alb

sau din visul cu coperte aurite

deschis aleatoriu mereu

la pagina mea

doar tu ştii

formula iubirii din ADN-ul…

că a început să ningă în dormitor

ai plecat la mall

după soare vărsat

ar putea fi magnific

ca un Dali

dacă nu ar fi trist

precum ţipătul lui Munch

să ningă sub pat

viscolit pe tavan

parcă sunt de la deszăpezire

în lipsa ta

arunc sare pe geam

cum iubeşti tu

m-ai întrebat din sandale

ignorând voit

iarna din inima

clocotită în…

părul tău

 amestecându-se cu nisipul fierbinte

cocktail într-un pahar de univers

apoi marea

 umplându-te toată

inundând nemilos castelele fragile

de pe sânii răstigniţi de dorinţă

tu

gata de flambare

deasupra inimii mele aprinse

ca o cometă dezintegrată

de resemnarea propriei fatalităţi

necuprinderea înfrântă

de sărutul vulcanic

arderea kerosenică

cenuşa sufletelor…

de minte

eterno

aşa cum de carte

îţi laşi semne de ochi

şi cum în mine

îţi laşi peste tot

semne de suflet

când clipa

îţi pare infinită

ca o bucată mare

de univers

iar sărutul nirvanic

gaură de vierme

spre veşnicii spiralate

lasă-ţi un semn

de adevăr aprins

la pagina fericirii

ca un far

prin noaptea

furtunilor…

să scriu

despre fericire

dar prietenii

vecinii

şoferii de troleu

aurolacii autodidacţi

cu care mi-am împărţit

generos suferinţa genetică

m-au rugat

au insistat să fac asta

n-am vrut azi

să scriu despre fericire

dar pentru ei

poate puţin şi pentru mine

am încercat

în continuu ore în şir

cu pixul

cu sângele

cu trupul

cu…

puţin mai rotund

neasfinţito

în noaptea  asta

când toţi pictorii dorm

cu monalise sub creier

să mă scoţi din mine

pe bulevardul spre Vegas

un ultim blackjack să-mi oferi

(înainte să mă leg de infern)

doar tu îmi mai ştii

parola sufletului hackuit

dezveleşte-mă de luna rece

prea goală

injectează-mi  în inimă sărutul suprem

şi lasă-mă în voia hazardului

pictură…

de aceea câinii nu-l latră

niciodată

doar luna miroase

a dragoste

a vampiri

a sudoare roşie

pentru că e goală

la fel ca şi tine mereu

în mintea mea

iar  lupii

o urlă noaptea

de foamea iubirii

soarele e mereu inodor

eu pe tine te urlu

lună de lună

în bezna aşteptării

lup singuratic

buruiană de-ţi sunt

în inimă crescută

ilegal

imoral

şi mult prea neortodox

cu mănuşă

sau fără

dar fă-o iubito

la fel de rapid

precum un gâde experimentat

smulge-mă din rădăcinile timpului

fără regrete

şi lasă-mă să îţi putrezesc

 prin suflet

gunoi pentru o nouă iubire

ecologică

tratată

verificată şi de vecini

dar dacă totuşi mai…

mai păstrez

şi aceea ridicol de subţire

ca un fum de durere mocnită

tu stăteai  pe umărul meu drept

şi credeai că mă poţi sfinţi

urcasem cu tine arzând

şapte milioane de trepte

turnul spre rai îmi părea infinit

eram aproape cenuşă

dar atât de mult voiam să te duc acasă

chiar dacă tu mă urai

din dragoste

cu fiecare treaptă urcată

o singură amintire păstrez

ca o fotografie pe…

să îţi scriu o scrisoare

lungă

cu litere adevarate albastre

şi miros de liliac alb

chiar eu aş putea fi

scrisoarea

dacă aş renunţa dimineţile

să mă mai trezesc din visul tău

ţi-aş scrie cum e să mori

într-o moarte necunoscută

una în care te faci că eşti viu

şi ceilalţi se fac că te cred

dar

mă gândesc că ar fi prea trist

să îţi scriu despre moarte

şi plictisitor…