Când te-ai născut, în prag de primăvară,

Au uneltit şi zeii să le primeşti pe toate,

Un trup armonios precum o lăcrămioară

Scăldat în ploi cu soare de raze dantelate.



Ţi-au dăruit curaj să poţi să rabzi mereu

Furtunilor din viaţă cu-atâta demnitate,

Tăria unei stânci să nu-ngenunchi la greu

Când trebuie să stai prin ape-nvolburate.



Pe chipul de lumină − un zâmbet arborat

Blândeţe în privire şi-adânci sclipiri brodate,

În sufletul…

În aste zile de restrişte,

Ajuns-a ţara noastră dragă

Să fie a vulturilor pradă.

Sunt tot mai răi, tot mai flămânzi

Şi mai avizi după putere;

Nimic şi nimeni nu-i opreşte

În lupta lor după avere.

Făcut-au ţara  tribunal

Unde poporu-i acuzat

Fără să aibă avocat.

Ei judecă, ei dau sentinţe!…

A prins în mine timpul rădăcini

Ca un salcâm a tot crescut năvalnic,

Împrejmuindu-mi inima cu spini

Şi zi de zi m-a mângâiat făţarnic.



Golindu-mă de floare şi de viaţă,

M-a învelit în scoarţa noduroasă

Şi-a încrustrat durerile pe…

Nebuni frumoşi şi tineri e zborul vostru astăzi

Un vals de fluturi albi printre copaci în floare,

Rătăcitori şi liberi, cu soarele  nomazi,

Însufleţiţi de vise, în dulce-mbrăţişare.



Nici cerul nu e cer, ci doar un punct în care,

Voi, visători ai lumii, adesea vă-ntâlniţi,

Să mângâiaţi luceferi – firească-ntâmplare

De stă mirată luna! Nebuni îndrăgostiţi!



Pământul e doar locul unde ascunşi de ploi

Mai cerneţi din trăiri sub falnic curcubeu

Şi…

Mai plânge o mamă la poarta-nserarii,

Iar vine o noapte străină şi rece

Cu dorul jelindu-l sub perna-ntristării

Şi-un suflet ce-n lacrimi ar vrea să se-nece.

E-atâta durere,  de-i curge prin vene,

O simte-n artere zvâcnind ca vulcanul, 

Se-mprăştie lava, va face cangrene,

De gânduri flămânde, hrănindu-i coşmarul.

Se-ntunecă viaţa, iar patul odihnei

Aşteaptă să-şi culce durerile toate,

Se-apropie ceasul…

Ninge cu tristeţe, ninge cu tăceri,

Prin zăpezi şi griuri rătăcesc dureri,

Palide speranţe încolţesc în gând

Urme de iubire în altare-arzând.



Sar scântei de suflet, zborul le e frânt,

Ploi de neputinţe caută pământ,

Scânteiază dorul...  vise-abandonate,

Uneori mai ninge cu singurătate.



Ne sufocă zilnic ucigând dorinţa,

Cheile-s la noi, nu găsim portiţa,

Peste sentimente şi iubiri blazate

Se depun troiene de banalitate. …

Când îngerii-s lăsaţi să zboare fără aripi

Prin vremuri nămoloase şi toate-n voia sorţii,

Doar pronia cererească mai poate să îi scape

Din gheara mult prea rea şi fioroasă a morţii.



În ţară unde nimeni nu ştie a ţine cârma

Şi zborul către viaţă e frânt din nepăsare,

Bolnavi ne sunt păstorii, bolnavă e şi turma,

Ei sunt după putere, iar noi de resemnare.



În goana după posturi plătite şi călduţe

Au sugrumat din faşă tot ce le-a stat în cale

Şi…

Ţi-au înflorit castanii, profesore,  la tâmple

Şi porţile luminii mereu îţi sunt deschise

Vin îngeri să se-nfrupte şi cu nesaţ să-şi umple…