Mi-ai dat

o viață

atât de scurtă

și-am făcut atât de…

Îti simt atingerea

ca pe o durere

transformată-n dependenţă,

dependenţă

care mă tine-n viaţă

pentru celelalte “legume”

ce se perindă ca la piaţă,

udate cu furtunul cu apă

din abundenţă.

Doar eu

mă pun sub jetul de aer

de tine,

fără apă

să nu fiu vândut

în căldura ce mă sufocă

şiroaie să-mi curgă pe…

fluviul
cu ochii mei coborâți dintre fulgere
și i-am prins în rădăcini ploi
să le ducă departe
acolo unde câmpul nu cunoaște odihna
și unde livezile nu știu ce e frigul
apoi am dat la o parte frunze
de pe fruntea apei
am cules liniște
împărțind-o omului cu veston verde -
odihnea în el primăvara mea întârziată
ca o corabie într-o mare de surâsuri

Nu s-a schimbat nimic în sufletele noastre

pădurile din gânduri sunt încă înfrunzite,

ne cântă lângă pleoape tăcerile albastre

şi desenăm în palmă speranţele-mplinite.

Suntem atât de tandri ca simplele păreri

doar paşii simt căldura în trecere grăbită,

iar clipele-s frumoase în prag de primăveri

când viaţa-n anotimpuri de vis e amăgită.

S-au adâncit prăpăstii prin false jurăminte

şi lumea-n curcubeie şi-a rătăcit…

Te rog, mărite zeu, nu-mi cere iar tribut,

Pe câmpul dintre ziduri azi nu mai pot să lupt,

Mi-e aripa uitată în trupul de oţel,

Dar mâine dimineaţă voi străluci la fel.

Te rog, pescar de epoci, ascunde-mă-n izbândă,

Catargul umbrei mele l-am ridicat cu trudă;

Cenuşa-mi transparentă, pe schiţe etalată

Vremelnic se tot cerne şi-i toată îngropată.

Pe-o talpă sângerândă stau drumurile mele,

Cu lacrima uscată m-am…

 Pe tâmplă, înmiresmat, un semn că mai exist

 când buzele-ţi mi-ating tăcutul gând rămâne;

 rătăcitoarea şoaptă mă doare înfiorând

 tăceri sculptate-n clipe cu mângâieri divine.

 Apusul e în paşi ademeniţi cu-ntoarceri,

 la hanul vechi din suflet e veşnicul popas

 al celor ce hotare le curg de-un veac prin sânge,

 limanuri nevăzute ce-atinse-s doar c-un pas.

 În armonii sclipirea şiragului de gânduri

 împrăştia-va dorul în vers…

n-am viză de flotant aleg riscul să văd dacă-mi merge

îmbrăcat în doliu după moartea neprevăzută a iubirii

stau cocârjat și-mi plâng viața ca să treacă mai repede

încă nu  s-au inventat cimitire așa că am îngropat-o în…

Încifrate pietre mâzgălesc lutul.

Un lut ars, neumblat.

Praful se ridică în zilele de vară iar

piatra sălăşuieşte în…

Mi-am blocat

un plămân

să te inspir

doar pe tine.

Din când în când,

îi mai dau drumul

să respir

aerul tău

când mă atingi

cu gândul.

Atunci

nu mai sunt

legumă .

simt mâna ta stângă strigând din tablou 

emisfera mea dreaptă prinsă în ultimul sărut

și fluturi amputați 

berze rătăcite pe streașina casei un cuib gol

ce risipă de forme iubite

aceeași moarte lentă tăind pe din două punțile

cum s-ar numi noaptea cu o felie de lună

în sân

crucea fără un braț e doar o linie confundabilă cu viața

singurătatea poate zborul frânt ori pașii deformați ai iubirii

ce-ar fi să legăm trepte…

sunt bogată 

am pământul natal tivit sub unghii 

un vis în arest preventiv 

și un prieten poet de cursă lungă 

pe ruta marilor speranțe 



primăvara ne intersectăm asteniile 

uneori îi plătesc cauțiunea 

pentru rele tratamente aplicate poeziei 

ne înțelegem din priviri 

nu-l deranjez când este în inventar 

inutil…

Tu nu ştii cum oftează timpul şi se-ofileşte în amurg

când pe la tâmplele pădurii vântul în taină se strecoară

iar printre ramuri înfrunzite fuioare de lumină curg

făcându-mă să-mi fie dor de tine-a nu ştiu câta oară.

E lumea un blestem sinistru ce se repetă-n nesfârşit

crezând că dincolo de umbre eternitatea e stingheră,

şi nu ştim care-a fost motivul când visele s-au rătăcit

iar clipa s-a topit în lacrimi cu frumuseţea-i…

dacă mâinile mele
pot cuprinde aşteptarea
în târziu risipesc zâmbetul -
praf de floare părăsită
în singurătatea unui drum
pe care nimeni nu-l mai cunoaşte
număr paşi iluzorii
şi-n poala fiecărei dimineţi
îmi las capul
ca un copil căutând mângâierea

Doar un surâs... 



Doar un surâs 

spre cineva ascuns în tine 

şi spre tăcerea urcată treptat în noi, 

spre acel copil pe care 

îl port peste tot, 

spre uimirea sângelui tău, 

un surâs pentru ochii plânşi 

şi zâmbetul de nuanţele cerului, 

un surâs către…

Ne-am sărutat, iubite, altarele tăcerii

O trecere hoinară, surâsul înălțării.

Înaripate vise din rouă s-au desprins 

Iubirile celeste în roșu ne-au cuprins,



Murind ca să renască în versul argintat,

În lacrimi colorate de pasul cadențat,

Să picure trăirea în vers și șoapte calde,

În primăveri crescute în tainice smaralde.



Ne-am sărutat, iubite, în freamătul viorii,

Prin glasuri…

O, tinereţe, cum te-ai dus...

De-ai şti ce rău îmi pare!

Stăteam întinsi cu faţa-n sus

Prăjindu-ne la soare.…

Meserii uitate

(meditație la „Hora”, Cucuteni)…

timpul era un vechi prieten de-al meu

dar ne-am certat…

Înghit

distanţele

ce ne cuprind.

Alerg

spre tine

cu toţi paşii,

paşii trupului, minţii şi sufletului

să te găsesc

aşteptându-mi îmbrăţişarea

fierbinte de dor

pârjoleşte tot în jur

şi sete,

sete adâncă şi albastră

porneşte prin venele intubate

cu aer cald,

balonul zboară uşor

printre…