dincolo de val

norii secau

sărutul giulgiu

risipit

străpunge și acum

pieptul dezgolit

boboc de trandafiri

plantat clandestin

în decolteu

gardul

crește odată cu lacrimile

un bondar pe stradă

învață să zboare

un păienjeniș să înoate

în ochii mei

nu mă plânge decât

o fecioară

când se întoarce

de la fântână

cu ciurul fără apă

sunt tânăr încă

și totuși…

Pe câmp de maci

Ne-am găsit în prag de toamnă, după ani de rătăcire,

Cine-ar fi crezut vreodată că totuși ne-om întâlni!

Printre flori de primăvară, scumpe clipe de iubire,

Coborând încet din vise, știm ce-nseamnă a trăi!

Ne-au învăluit furtuni, doar cu neguri și cu lacrimi

Și nu ne-au îngenuncheat, cât de multe ar fi fost!

Ne-am ținut mereu de mână și-așa înotând prin patimi

Am trăit pentru iubire, vieții noastre dându-i…

vis

amândoi fugim peste lucruri,

zburăm ca două păsări,

în acestă cursă trâmbițele frigului

 sunt aceleași peste tot,

cuvintele-rubini de sânge

tac în buza amurgului,

pe sânii tăi strălucește marmora

în haite de…

de noapte (încă) persistă în urmele 

paşilor mei prin ziua scaldată

de bruma dimineţii cu ciripit în culori,

de păsări 

ce îşi anunţă zborul

şi

eu dorm pe mine.

Nu-mi găsesc locul în peisajul acesta.   

Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete,

Mi-ai înălţa statuie, chit că-s vie,

În ciorbă mi-ai turna pe îndelete

Acid cianhidric, iz de gelozie.

Ţi s-a urât, pesemne, ai regrete;

M-ai vrea  închisă într-o colivie.

Tu chiar m-ai ţine-n ramă pe perete,

Mi-ai înălţa statuie, chit că-s vie.

Ce-ar fi să batem palma, măi, băiete,

Să dăm orgoliile pe pustie?!

Eu încă te iubesc, fără regrete;

Tu, fără…

Iubite, adulmecă-n noapte

Parfumul suav de pe buze,

Din păru-mi fă râuri de şoapte,

Din vise, doar stele difuze!

Privește, ascultă și-nvaţă…

Ecou nepătruns de iubire,

Alungă tristeţea în ceaţă

Iar inima să te inspire!

Sărutul fierbinte pe pleoape,

Crâmpeie de soare şi lună,

Suflarea-ţi să-mi fie aproape,

În susur de dor, „noapte bună”!

am rupt o fâșie de cer l-am ascuns într-o scorbură

am aprins puțin soarele

și am plecat să stau de vorbă cu pustnicii

mă așteptau doar câteva umbre sigur erau dintr-o altă viață

însă niciuna nu s-a suprapus inimii mele

scorbura era împrumutată trebuia să am grijă de ea până s-ar fi umplut de pace

într-un colț am început să citesc psalmii

îmi curgeau printre degete câteva împărății

formidabilă singurătatea asta am zis

un…

Dă-mi drumul ce mă vrea la tine

chiar de ar fi o viaţă să-l străbat,

să netezesc din umbre pe coline

când soarele ajunge-n scăpătat.

Fă răsărit din ochii tăi şi spune

în care strop de rouă să-l păstrez,

să-l pot găsi cândva într-o genune

pe tâmpla unei zări să-l desenez.

Aruncă vântul în prăpăstii vechi

şi leagă stâncile-ntr-un curcubeu,

când paşii noştri urcă neperechi

la templu-ascuns în ochii unui…

Ne întomnăm iubite, e-atât de frig la tine,

În mine urlă vântul şi ploile mă dor,

Iar palid curcubeul răsfrânt peste ruine,

Atinge corzi bolnave, precum un acordor.



Eu strig de neputinţă, tu de însingurare,

Ce tristă simfonie... şi gravă-n sol minor,

Apatice dorinţe şi stări răscolitoare,

Străbat fâşii de suflet în ritm copleşitor.



Nu mai găsim putere să întregim finalul,                      

Arpegii rătăcite plâng clipele iubirii,       …

palma de senin 

în cercuri din ce în ce mai mari

o dâră de soare se topește încet

până ajunge râu închis în măgură

pentru un alt mâine

e un soi de liniște care mângâie

voal peste neliniștile noastre sonore

ploaia s-agață de linia orizontului 

își lasă norii să plângă până la epuizare

copacii arcuiți într-un albastru croit de…

(timpul are două feţe

azi...

sunt eu faţă-n faţă cu partea rea

mâine...

vei fi tu)



nu am crezut că zările-s viclene

şi-aruncă-n vânt un vis neîntinat

nici că la poarta stărilor selene

un şarpe blând stă-n zidul ruinat



nu am ştiut că am pierdut cărarea

când nemiloşi călai m-au descărnat

dar timpu'-mi îşi va duce îndurarea

exact în felu'-n care-au…

nicio lumină de căpătat fără credință

strădania mea - un melc rămas fără cochilie

pe unde se moare? mă întreabă aerul

în cutia cu bănuți

orbul găsise un strop de apă

însetată vederea-mi căuta dincolo de nevederea-i

pentru mine - om

pentru el - golul și viața care umple

îi spun de trepte și tremur

îmi spune de pietre rămase în drum



două mâini împletesc o tăcere …

-ul nu era acel cuvânt

din dicţionar. Era tratamentul ce-mi fusese

prescris de doctorul Iluzie, să-mi trăiesc

trăirea

înainte

să se termine

efectul de seră,

de clipă aievea

şi rolul rulează

încă.      

"Noaptea e un sfetnic bun"

străluce ochiul gândului în noapte

stăpân peste mâine

răsăritul

mă-mpreună cu aura dimineţii

 îmi trimite bezele

străbat acelaşi traseu

estimat în unităţi de măsură constante

 gângurit de nou-născut

îmi cântă la ureche

porţile-mi surâd

mă înarmez

vorbe de duh se zbenguie în voie

în haine de sărbătoare

învesmânt cuvintele

îşi…

Cred că sunt cel mai frumos

dacă stau cu susu-n jos,

sau mă-ncolacesc pe-o floare

cu-al meu trup fără picioare.

Limba mea-ntre fălci ascunsă

cu venin este pătrunsă,

însă ochii-mi fără pleoape

ştiu când pleci sau eşti aproape.

Mulţi se-opresc şi zic cu milă

despre mersul de reptilă,

că e greu să treci prin iarbă

ca tăcerile prin barbă.

Nimeni nu vrea să-ntâlnească

şarpele prin flori de iască,

să-i…

Cu dangăt trist și jalnic, un clopot c-un răvaș,

sihastră-ncrâncenare spre cer-nălțând o rugă,

se-aude înspre seară din sufletul ocnaș

în ultima durere, ce l-a tocmit drept slugă.



Călcându-i zboru,-n aripi i-a strecurat cătușe

și-n locul nemuririi i-a picurat venin,

târziul, să-i adoarmă speranțe nesupuse

și-n loc de cer albastru, străjer, i-a pus suspin.



Ar fi știut el oare, s-aștearnă peste noapte…

lumea nu-mi mai curge prin timpan buze sau retină

nici măcar prin piele nu-i simt traficul

o țin cu unghiile departe 

doar cu șoapta mă atinge din când în când 

îi știu numele vocii

e mai veche decât mine

o las pansament rănilor fierbinți

rulez covorul descrescător să văd  motivul morții florilor

lipite cu atâta migală 

când…

e mai degrabă o aruncare de cuvinte

înspre tine

să nu uiți nimic din curgerea poemului neterminat

șeherezade fără timp, silabele au început

să-și caute ceasornice

în fiecare număr își ascund sunetele

apoi la ore fixe cântă

așa cum eu îți cântam - ploaie

în fiecare miercuri strălucire în palme

tu mă netezeai cuminte în timp ce m-ascundeam sub pleoapă

să mă nasc atunci când…