măsori distanța dintre stele

privirea-ți febrilă doar în spate privește ești geamănul meu dar

nu ai curaj să pui totul miză pe alb răvașe cu spaime sub prag îmi strecori  

cu sărutul de iudă-n rucsac zborul nu mai înalță văzduhul

cioplești obstinat în magmă ca și în sângele gândului negocierea cu tine orbește 

ca să pot citi runele ratării nu mai scot pietrele drumului

sap în mine fără odihnă nici…

cununie

lacrimă care se stinge,

de ce plângi, tu, nu mai plânge,

ești liana, ce se frânge,

peste norul care ninge,

va veni o primăvară…

 m-aș fi făcut mic

 de tot

 într-un colț acolo 

 al inimii tale

 nici nu m-ai fi simțit

 cum te dor

 n-aș fi contat

 nici cât 

 o lacrimă chioară

 într-un ochi orb 

Strigătul albicios de iluzii

îmi străpunge fața,

pictează vise adormite

strânse mănunchi de vecie,

rod bogat al ursitei crucificate

și al firelor împăienjenite,

rătăcește candid prin labirintul…

cer două zile

sau doi timpi

sau orice

e legat de doi.

Tu şi eu

într-unul.   

deasupra zilei

zăgazuri de umbre

ne rechemau în istovuri

din somnul nostru

târziul curgea pe fereastră

arpegii mocnite îmbrăţişau nepăsarea

zvâcneau mlădiere şi şovăială

în acelaşi descântec

de înţelepciunea tăcerii

ne mai despărţea

doar o învolburare de versuri

dar ţie începuse să-ţi fie teamă

de nişte culori necunoscute

voiai să ne întoarcem la o nuntă de sfincşi

însă arterele ni se întreţeseau

în…

Te-am iubit cu gingăşia pietrei luate de râu

cu fiecare secundă pierdută-n veşnicie,

cu floarea de mac crescută în lanul de grâu

şi vreau ca zâmbetul tău doar mie să-mi fie.

Ţi-am iubit tăcerea, privirea, paşii abătuţi

buzele calde cu sărutul lipit de cuvinte

mugurii gândului lângă tâmpla albită crescuţi

să te pot întâlni în toate minunile sfinte.

Încerc să rămâi lângă mine cu viaţa, cu dorul,

jumătate să-ţi…

n-ai plecat

ai rămas în aer în secundă încremenit în memorie

albastră e senzaţia că eşti soarele

îmi stă ca o felie galbenă aruncată pe umăr de vară

tu e cuvânt prea greu încărcat

de zori de sunetul mării al atingerii moi al depărtării

ca peştii nu vorbesc dorinţele mele de fapt

le-am uitat în urmă s-au scurs s-au dus

au plâns mai mult decât trebuia au ieşit din decor

scena e goală pentru spectacol nici…

am dat cu banul niarne*

urmărind punctul cardinal unde se oprește

mi-am zis că acolo

negreșit norocul o să m-aștepte

cum șomeru-și înoadă clipele de-o năzuință

până când înlăuntru îl întâmpină soarele

am plecat lovindu-mă-n grabă de formele lucrurilor

rătăcindu-mi privirile pe sticla geamurilor…

Sunt mort iubito… sau

poate sunt doar trist.

Hai, fă-mi hatârul şi îngână

un cântec lung – 

un bocet…

Imponderabil

oscilez

între mine şi tine

ca un corb spânzurat deasupra curţii

ce sperie, prin moartea sa,

alţi corbi.

…Hai, îngână iubito un cântec lung – 

un bocet…

Între moarte şi tristeţe

nu-i nici o diferenţă.

Ascunde-ţi decolteul. Astăzi

bat clopote.

E…

noaptea coboară cu ploaia 

asfaltul pare curat ca lacrima

nu-s mașini pe drum prea multe

câte una așa când și când

gonim și gonim nu se știe cu cât la oră

acul indicator se duce spre maxim

limita de gânduri pe clipă nu-i depășită încă

mai e până când vor sparge membrana 

și vor ieși afară

deocamdată se aude doar liniștea

cum se împletește cu ploaia 

pe parbriz curge…

era (deja) plecată la suflet. Trupul

să-l ard acum şi cenuşa să o trimit

în vânt, pe gând să mi-l ajungă

sau (pe el)

să mi-l aduc

în mine

dacă şi mai ales când

îl găsesc. Să fie un tot.

Minte, trup şi mai ales suflet.     

nu ştiu cât oxigen nici cât azot
nici de ce ar trebui sã ştiu asta pentru a nu mã sufoca
nu caut dedesubturi mã mulţumesc cã încã respir
cã încă pot iubi fãrã sã te desfac în elemente chimice
fãrã a te demonstra fără a te reduce la absurd

când iubesc nu rezolv ecuaţii

Căram în mine un suflet mai mare

În care n-au fost aduse şi pietre,

Ci muzica ta cu notele clare,

Şi eu te iubeam în braţe cochete...

Căram cu pleoape vise pierdute,

Iar genele strângeau speranţe

Din săruturile nenăscute

Pe trupul cu uşi fără clanţe.

Căram pe buze şi alte cuvinte

Nespuse, nescrise-n mângâieri,

Simţeam o iubire care nu minte

Când tu apăreai de nicăieri.

Căram pe umeri aripi omeneşti…

De la o vreme tristeţea se înfăşoară pe fiecare cuvânt

pleoapele în tresărirea lor scutură pomul cu lacrimi

suspinele sunt uragane ce smulg din rădăcini

speranţe idealuri şi fac să pară zâmbetul o grimasă

mă ascund între două gânduri de teamă să nu-mi amintesc

culoarea ochilor tăi

praful de stele căzut în părul nepieptănat

macii legănându-se pe umeri

miresmele aduse de vânt

gustul trupului tău din care privirile muşcau cu setea unui…