bucuria pe care-o simţi când eşti ACASĂ

îţi ia sufletul de mână

şi te poartă hoinar prin grădina bunicii

îţi face scrânciob din vise şi tei înfloriţi

te-nvaţă cum să creşti duminica-n palme

rugi şi cireşe perechi

uneori te lasă să-nserezi la gura sobei

cu obrajii plini de poveşti

alteori te-nalţă din iarbă

înger desculţ până-n fluturi

să-nfloreşti păsări albe...

nu scurge de vis firul ierbii

şi…

Dacă aş mai fi eu cea de ieri

m-aş întoarce

să împart cu tine nopţile

pârguite  de plăceri

până ce ziua firul îşi toarce

tras din coama dimineţilor albite

când somnul curge

seva îmbrăţişărilor

cioplind vise în tinereţea trupurilor

Dacă aşa mai fi eu cea de ieri

te-aş respira

mireasmă…

Aici, acolo, pretutindeni

Te simt al fluturilor,…

Imi avertizez con

fraţii bântuit de inspi

raţii am compus o e

rezie(Dar credeam că-i…

cu o inimă de cerb

sânge albastru îi curgea din coarnele rănite

zgomot de pasăre măiastră

îmi invada auzul

ape de argint se închegau în luminiş

acolo unde îmi făceam rugăciunea de dragoste

în capela unui alt început

doamne şi ce vară cu mesaj

lipit de frunţile prea înfierbântate

prea aglomerate

cum arhiva timpului

din care am extras cu forcepsul

corpul inspiraţiei

cu un contur prea mare prea…

într-o clipă. În clipa noastră. A mea

şi a Sufletului. Nu ştiam să o măsor.

Nici eu, nici el. Doar ipoteze

izbucneau

din pieptul nostru

pe care mintea nu le înghiţea şi timpul. Da.  

Timpul

nu venea

să ne spună că acea clipă

îşi are începutul în pata de roşu de pe cerul meu.

Albastru

nu poate  

fi (cu)prins în niciun sfârşit.     

uimeşte-mă

gângureşte-mă

în urechea stângă

unde am strâns

cuvânt fără cuvânt

din poemul tu

ce nu…

O sete nebună îmi este de viaţă,

o ploaie de griji mă sugrumă,

sălbatic mă poartă prin ceaţă

nimicul ce zilnic mă-ndrumă.

Potecile sunt în iarbă ascunse

cu paşii rămaşi în praful murdar,

iar palmele-n riduri pătrunse

îşi caută clipa pe-un zid funerar.

Se simte aievea mirosul de tine

când plouă pe-un soclu de flori,

pândesc încordaţi fiorii în mine

să plece uitarea cu totul în zori.

O sete…

sună ceasul pentru încă o dimineaţă

păpuşii din cârpe îi este frică de întuneric

citeşti pe ascuns

ungând paginile cărţilor împrumutate

cu mirul scurs din lacrimi

şuieratul locomotivei te găseşte

într-o gară

stând pe bagajele bunicii cu inima descusută

este fascinant să joci şotron

la unu jumătate noaptea

cerşetorul din colţ îţi întinde

o bucată minusculă de cretă

în schimbul colţului de pâine rupt

tu sari…

S-au mătuit de mult ferestrele ştiute,

Din sufletul ce-şi suie dorinţa către cer,

Răsună rugile prin temple vechi pierdute,

Tălăzuind mirosuri de smirnă şi mister.

Cheamă Domnul in glas uşor  de alăută,

Cu sunet  blând armonic prelins în trup de lut,

Ne aduce tainic priveliştea ştiută, 

A unui ev ce a fost sau doar ni s-a părut.

Vibrând în noi atunci cuprinşi de tinereţe,

Pluteam semeţi, idei în zbor de…

iertarea e un exerciţiu

de ascuţit pasul şi pântecul sufletului

scurgi sudoarea din visele sterpe

şi rămâi cu zâmbetul agăţat in zadar

pe alei poţi culege

somnul copacilor rupţi

mai aproape de paşi însă,

asfaltul nu e decât un detaliu 

de a despărţi cotidianul pe treceri

seamănă uneori cu viaţa

când îşi împarte poveştile pe anotimpuri

unele sunt iubiri neâmblânzite

altele doar simple permisiuni la zbor

numai Dumnezeu poate să…

am visat și eu

un cuib de păpădii

îmbrăcat în tentații frivole

dar nervurile toamnei mă îngroapă

din ce în ce mai adânc

în lacrimile ochilor mei

cascadă  mângâiată de ghiarele timpului

eretic mai port și acum

talismanul la gât

(brațele tale de nimfă)

amprenta sărutului pe obraz

sufocată

o vând bișnițarii lângă tarabe

două buze trei lei

veninul e gratis

ne-am poticnit

vântul de…

Și dac-ar fi acum ca să-ți pot scrie,

Aș întomna-n cerneluri multe ploi

Și ar avea chiar gust de erezie

Statornicia gândurilor noi.



Mă limpezesc cel mai ades de-a gata

Când dimineața stinge zboru-n zbor,

De parcă brumei își plătește rata

Clipitul mult prea iute căzător.



Prin parcuri trec și obosite umbre

Ai pașilor care au fost săltați;

De ce mereu căderile sunt…

din spațiul acesta trasat de Dumnezeu

prin care să-ți porți pașii

apari la un moment dat urlând ca în gură de șarpe

probabil te doare aerul acesta lumesc și încărcat 

ai haine de piele și mâinile strânse în rugi separate

una nu-ți ajunge

totuși când vii pe lume mai mult se coboară

stai cuminte o perioadă

până când observi că totul se mișcă

timp în care îți lași aripile lungi 

nu știi de ce dar vezi că se…

să-mi spună că vin de două ori pe săptămână

la întâlnirea

cu tine

şi

Sufletul meu.

Că s-a format cărare bătută între cer şi pământ

şi sunt albe pietrele ei. Sunt spălate

cu ploaia ochilor noştrii şi a fost

ieri când ţi-am spus “Să nu uiţi tată...”,

nu?

Eu n-am uitat nimic,

doar

timpul mai pune o piatră.      

Nicicând nu aţi plecat de tot

aţi aşteptat cu aripile frânte

sub pleoapa pământului

cu umbra transparentă

a visului de cer muşcat de timp

în aula sufletului pârguit de dor

renasc  vieţile voastre

trăite şi netrăite

încerc  să trec dincolo de cortină

la masa tăcerii am şi eu un…

avionul coboară

devreme ca viaţa-n septembrie

copilul de ieri priveşte ţara

în formă de suflet

dinspre îngeri se deschid ferestre

pentru adus clipele înapoi

unele dor atât cât să desfrunzească viaţa

şi să şteargă rugina din toamne

cobor acolo unde

nu s-au mai întâmplat deloc anotimpuri pentru mine

unde ceasornicul e întors cu zbor de îngeri

şi timpul stă la coadă pentru un vis frumos

un plânset se-nfruptă din trupul meu

mi-e teamă că o…