toamnă

[bolache alexandru]

am visat și eu

un cuib de păpădii

îmbrăcat în tentații frivole

dar nervurile toamnei mă îngroapă

din ce în ce mai adânc

în lacrimile ochilor mei

cascadă  mângâiată de ghiarele timpului

eretic mai port și acum

talismanul la gât

(brațele tale de nimfă)

amprenta sărutului pe obraz

sufocată

o vând bișnițarii lângă tarabe

două buze trei lei

veninul e gratis

ne-am poticnit

vântul de toamnă

mângâie picioarele fecioarelor

care zdrobesc și mustesc strugurii

inima mea sub tălpile tale

curge limpede

și apoi fierbe  la fereastră

 

 

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Admiraţie!

[bolache alexandru]

Mulțumesc Mihaela Popa și doamna Sofia pentru lectură și comentarii.

[Sofia Sincă]

Ceva melancolie al începutului de toamnă... nu prisosește niciodată :))

Îmi place cum poemul se scaldă în imputații gingașe ale gândului, ale simțurilor, legate de timpul care nu iartă și a cules o altă toamnă pentru noi.

Am citit cu deosebită plăcere!

Sofy

[bolache alexandru]

Mulțumesc domnule da Coza.

[Ion Lazăr da Coza]

Aș zice: veninul e la ofertă

Aș înlocui picioarele, din antepenultimul vers, cu tălpile. Mai ai picioarele ceva mai sus.

Frumoasă apropierea dintre zdrobitul strugurilor și a inimii.

Citit cu bucurie

da Coza

[bolache alexandru]

Mulțumesc Gina, Angi doamna Iris pentru lecturași comentariul avut. O toamnă plăcută tuturor.

[Angi Cristea]

Visri, deziluzii, iluzii autumnale.

[gina zaharia]

veninul e rubiniu când clocotește în vinul inimii...

ce frumoasă toamnă ne-ai adus aici, Alexandru!

[bolache alexandru]

Mulțumesc doamna Agafia! Mă bucură acest comentariu.

[Agafia Drăgan]

Aprecieri sincere. Frumos!