Nu azi!

niciodată.

nu o să mai jelesc de ieri

și nici de mâine

nu-mi mai trimit

anotimpurile

spre țările calde

nu mai număr

degetele pe zile

voi lăsa viața să curgă

fluid și frumos

lumină de diamant

să trec dincolo

în hohote de zâmbet.

Nu…

Prin piaţa lumii tumultoasă,

În costum de floare-aleasă

Zâmbesc oricui, fără de teamă

Jubilând, de bună seamă!



E-un carnaval, cu flori şi îngeri,

Cu măşti hidoase, desuete,

În care, suflete, tu sângeri

De se aruncă-n flori cu pietre!



Şi cum se-ntâmplă-ades în viaţă,

Când după inima-i trăieşte:

O floare, va rămâne-n piaţă,

Femeia mândră ce…

Când mi-a fost dor,
marea m-a învelit cu valul ei.
Când mi-a fost dor,
cerul mi-a picurat din stropii săi.
Când mi-a fost dor,
muntele însuşi m-a chemat spre creste!
Când mi-a fost dor,
nu m-au lăsat însingurat.

a picurat o lacrimă de gând

are strălucirea curcubeului

se prelinge uşor prin spinii destinului,

ştie să ajungă la inima ta

ştii că pot fi  lacrima

ce-ţi atinge palma c-un sărut

şi rupe lanţuri călite de timp

arucându-le-n peşteri

ce nu văd răsăritul de umbra munţilor

aşa voi trezi ispite…

de lutu-i modelat elegant scapă doar câteva nopţi

care aveau mâinile la piept în formă de cruce

ştiu

acele nopţi care erau prea mici

dar destul de încăpătoare încât să cuprindă un doi

acele nopţi

mai pot să-mi intre sub pielea ridată

de sub ochi

cum putea să fie o noapte aşa albă

sinele ei ştia cel mai bine să respire

deşi purta stigmatul negrului

avea ochii verzi

ciorapii roşii

şi…

dă-mi o secundă parola ta

să trec prin mine

am de cules câteva păduri cu fragi

se întorc izvoarele la culcare…

sub teiul din inimă astăzi bate mai puțin vântul

acolo și-a adus merindele femeia de sâmbătă - 

poduri întoarse din zori

și creioane de safir



sângerase ușor la glezna…

                             Petale de flori au căzut peste lume,

                             când lacrima ta s-a topit în oftat...

                             eu nu te ştiam nici măcar după nume…

Ce tristă e lumea în care trăieşti

Când cerul nu plouă, deşi tu iubeşti,

Când soarele arde şi ultima frunză

Iar ţie-ţi îngheaţă cuvântul pe buză!



Ce triste sunt toate şi gri şi stinghere

De nici nu mai ştii cum e gustul de miere!

Şi-albina tot cată nectarul în floare

Cum cată lumina frumosul în zare!…

Lui Fănuş Neagu


Când ,, te citesc,, îţi văd privirea
Şi mult mă bucură-ntâlnirea
Cu ochii cerului din tine!

Şi uneori să plâng îmi vine
La gândul că-ntr-o zi
Aceşti ochi nu-i voi întâlni

Când drumul meu s-o prăbuşi
Sau cerul lor s-o nărui.

Când ,, te citesc,, îţi văd privirea!

tu mă răsfeţi

iubire

când, îmbrăcată

în rochia rândunicii

îmi dărueşti primăvara

umedă

de roua dimineţi

cu razele de soare

ce apar  evantai

printre nori

alintând florile

ce zâmbesc colorându-se

timide de emoţie

în toate nuanţele curcubeului

ce strigă albina

că masa e…

înger păzitor

raza mea parfumată

când  întunericul ne învăluie

tăcerea ta țipă

și îți simt privirea 

supărată

încerc  să te ridic

urcându-mă

să-ţi spăl aripile

cu zâmbete senine

de primăvară

crescute în suflet

purificate

de gerurile iernii

cu o…

de negru profund.

l-am gustat

într-un zbor spre foame.

m-au străfulgerat atunci

toate doliile din lume

laolaltă, crunt de dulce

mureau aripi de fluturi

colorate, în sutană de sfânt

zbătând a nezburare

cu gust atăt de adânc

de final eșafod.

ard acum flacără

înspre sfârșit

să nu ne mai…

Vii la mine în vis?

Te-ntreb mereu.

Şi uneori te-aduce gândul meu,

Iar visul pare că-i real,

Când buzele-mi atingi!

Apoi mă iei in braţe…

E-atat de bine!

Şi nu mai ştiu de mine,

Când palmele-ţi le simt

Pe trupul meu.

- Miroşi a femeie iubind!

Îmi spui şoptind

Şi trupul tot

Îmi freamătă de dor

Şi te ador!

Absenţă

Pe când nu erai,

Îmi creşteam singurătatea

In vitro.

O îmbrăcam în diferite culori:

Violet,…

             Ce vifor simte mama

             Când puiul i se stinge

             În brațele-ncleștate 

             Ce vor la piept a-l strânge,

             Când ochii n-o mai văd 

 …

(parodie după „De-abia plecaseși” de Tudor Arghezi)*

Vorbea întruna. Eu îl rugam să tacă.

Când l-am văzut în ușă, cu tolbă și cu geacă,

Gândeam că vrea să-mi vândă vro marfă mai de soi.

Plutea, în casa-scării, vag iz de usturoi.…

Alei vânt                                  De of şi plagiator

Agafia Drăgan                                    Ionel Mony Constantin

Alei, vânt pustiu ce eşti,                                                            …