Absenţă
Pe când nu erai,
Îmi creşteam singurătatea
In vitro.
O îmbrăcam în diferite culori:
Violet,
Galben,
Gri…
În zilele mai bune,
Din irizaţia lacrimii,
Puneam rogvaiv.
Ca stare de agregare
Predomina ceaţa
Cu miros de ţigară stinsă
Şi zaţ rece
(De cele mai multe ori, nechezol)
Gustul amărui al păpădiei
Umplea sâmbăta.
Era jucăria preferată
A spiritului meu –
Vroia să se laude că trăieşte
Profund.
Acum, de câte ori eşti departe,
Singurătatea scapă din laborator
Ca un virus letal
Sufletul meu devine mut
Adaugă un comentariu
Astăzi, de Ziua Poeziei, citesc această poezie altfel...
Cuvintele au căpătat alte valori, sunt actualizate, îmi vine să cred că au fost premonitoare!
Absența
Singurătatea
Virus letal
Fiecare cuvânt are altă formă, culoare, gust, semnificație. Și durere...
O zi a poeziei tristă fără tine daCoza.
aDa nemescu
tandrețe ascunsă in spatele tristeții si muțeniei
Sentimentul e reciproc, Gina.
Mulţumesc, Bombonica, pentru semnul de lectură.
Sper, Violeta, să nu fi simţit faţa acută a singurătţii...
Laura, nu cred că e chiar superbă poezia. Mai lucrez la ea.
Mulţumesc de popas.
Mulţumesc, Vasilisia! Sper să nu mai gustăm niciodată din singurătate!
Ion
Chiar și ecoul este rogvaiv! Sublime trăiri, da Coza!
Prețuire!
Acum, de câte ori eşti departe,
Singurătatea scapă din laborator
Ca un virus letal...
si alearga in intampinarea ta...frumos!!!
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Așteptăm DONATORI și pentru perioada septembrie 2022 - septembrie 2023:
© 2023 Created by Ion Lazăr da Coza.
Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor
Pentru a putea adăuga comentarii trebuie să fii membru al ÎNSEMNE CULTURALE !
Alătură-te reţelei ÎNSEMNE CULTURALE