De of şi plagiator- exerciţiu parodic

[Ionel Mony Constantin]

Alei vânt                                  De of şi plagiator

Agafia Drăgan                                    Ionel Mony Constantin

Alei, vânt pustiu ce eşti,                                                             Alei, hoţ mărunt ce eşti,
Florile îmi vămuieşti!                                            Versurile- mi dijmuieşti

 Adânc bat ploile reci                                           Când prin manuscrise treci.

 Zilele mi-s tot mai seci.                                       Mi le laşi pustii şi... pleci

                                

Alei, vânt nebun si hoţ,                                          Alei, pui de plastograf,
Nopţile mi-ai pus la colţ                                         Din ce-am scris  ai-făcut praf
Vânam stelele pe cer,                                            Când  vânam stele pe cer
Azi mi-e trupul ochi de ger.                                  Tu pe ning erai becher

La sân mi-adună noroi,                                            Şi furai câte puţin
Dorul meu strivit de ploi.                                        De la Mony Constantin
Flori de rouă-am strâns cândva,                             Ori prădai ca un hultan
Azi vise de mucava.                                                 Pe Agafia Drăgan

Alei, vânt pustiu de iarnă,                                     Alei, după ce i-ai stors
Păsările tu-mi întoarnă,                                         Tu la Facebook te-ai întors
Pe prag de toamnă mă pierde,                               Să te lauzi la golani,
Sufletul mi-e încă verde!                                       Cu poezie de doi bani,

Alei, vânt pustiu ce eşti                                         Hoţ de texte, rău şi prost
Nu vreau iarna să-mi petrec                                  N-o să stăm noi fără rost
La fereastră cu geam mat                                     Să oftăm plângând a jale
Unde viaţa m-a uitat.                                            Pe Însemne Culturale.