care se scurge în poezie

prin transplatul cu cerul

vãd cu tristeţe un om

poetul e un biet om

cu dureri sub frunte

cu iluzii la inimã

cum sã-i fac portretul

seamãnã cu un sinucigaş

îl zgândãr sub pleoape

îi deschid privirea spre o floare

unde fluturii îşi dansau culorile



pentru o clipã a sãrutat infinitul din sprâncene

abia acum portretul lui

aduce…

Venele

de pe frunte

i se umflau

aruncând

spre tavan

mici nori de aburi

cu o încetineală exasperantă

din respiraţia lui regulată,

scoţând

un suspin

de resemnare

cu un aer

de sfidare

a luminii

… ce urca de jos.

să suspendăm ţara

între cer şi pământ

sau

nici pe pământ,

nici în cer

cei mai înalţi

îi vor izbi câte-o ghioagă în cap

cei mai mici

îi vor biciui tălpile

cei nici prea înalţi

nici prea mici

de înălţime medie,

majoritatea,

îi vor bate cuie în coaste

ţara va răbda

va deschide braţele

şi va spune:

Să trec prin mine mai întâi?!

Dar drumul e surpat;

Aud Ecoul clopotelor:

Îmi plâng plecarea...



Primul indicator,

Călcâi de litere preconcepute;

Pasul racului,

În ritmul drumului meu.



Indicatorul…

M-ai găsit,

retrăgându-mă-n celălalt eu...

de unde adunam gânduri fir…

Prin somn vreau să te simt cum intri-n încăpere

Și te strecori ca-n alte dați, sub albe lenjerii,

Îmbrățișându-mă cu visul fără nimic a-mi cere,

De teamă c-ai să mă trezești și nu știi când revii.



Poți întreba din când în când despre singurătate

Și-ți voi răspunde lăcrimând în colț de pleoape,

Rugându-mă să te-nsotesc în mica ta eternitate

Din care vii că să te simt, de suflet mai aproape.



Poți chiar să-mi mângâi fruntea, genele și…

Azi am să-ți scriu pe nămeți

cu brațul de flori,

îți voi aduce un templu în dar

și parcă aș rupe și-o stea…

dezleagă-mi râurile de pe ochi

să-mi potolesc setea

care mă confundă cu tine

în albia luminii…

în golul imens răsturnasem cuvintele

zilnic le acopeream pe jumătate

cu sunetele de la  marginea vremii

aveam o vorbă ce se rostogolea

peste liniştea din albul tâmplei

când mă strigau nebunii

să mai pun o fisă tonomatului

ridicam braţele

şi mă certau până la sânge

picuram pe dunga roasă a cutiei

rugina îmi strângea oasele

în sacii de pânză ţesută la războiul bunicii

în recipientele de plastic nu se…

Ca o pradă smulsă

din ghearele spaţiului umed

te-ntorc seară de seară,

în al iubirii cosmos.

Privire cu gest ameninţător!

Ţie-ţi destăinui

urletele inimii mele,

spre tine-mi aplec

sprijinul dreptului umăr.

Când ziua se ridică

de sub pielea ta,

iar noaptea se lasă

ca piatra sinelui meu,

suntem frumoşi,

vinovaţi şi vii.



În zbor sau pe jos,

întorşi sub cămăşile păcatelor,

sunete schilodite…

îl vreau pe tata

pe tata plămânilor mei

şi pe mama îndoielilor mele

şi pe ea o vreau

dar şi pe fratele meu cel de sânge albastru

să strigăm în cor

trufie ţie

cel care-ai lovit în starea de graţie a poetesei

târându-i universul prin catacombe

şi care i-ai vărsat…

plouă

într-o Londră imaginară

pe străzi

umbrele negre se deschid

sub cerul

invadat de corbi



e ora la care

poeţii în clepsidre de gheaţă

fac dragoste cu muzele

contratimp

doar eu

captiv în jocul vieţii

îngheţ secundele

ucid ziua de ieri…

Simţea

cum îi curge pe gât

cu un zgomot sec,

lumina palidă

ce atingea pământul

pe ploaie

şi pe soare.

Rămas

încovoiat de şale,

sprijinindu-şi pumnul în şold,

cu stări de dezgust,

arunca priviri furibunde

din expresia blândă şi tristă.

Viaţa e aburul care pleacă…

In vasul acesta rustic,

pictat cu vechi motive

cenusa patimilor

e intesata cu mine explozive.

Ai grija exploratorule,

iubirea e inca o mina activa!

într-una din nopțile acelea tuciurii

care-și lungeau clipele rele

până-n bocanci

lipește una din fotografiile mele în centrul desenului

cu ramurile desfrunzite în jur

cu amurgul sângeriu tot mai puternic

iar tu

un oarecare

închide intrarea în tine

să nu dau năvală

ai afla adevărul despre cum dintr-o firavă tulpină

cresc două frunze

atunci

ai respira așa mult încât ai uita să te oprești

timpul ar…

dreptate ai

să mă cerţi

cuvintele mele

sunt tot mai subţiri

aplecate uneori străvezii

şi mai ales seamănă prea mult

între ele

aici Soarele vine de sub acelaşi nuc

din care număram cerul

până la un miliard

oamenii la noi sunt tot mai rari

mult mai puţin încăpăţânaţi

să păstreze dorinţe

nici eu dragul meu drag

prin singurătatea mea monotonă

nu mai găsesc…

eşti zâmbet de clown

pictat pe obraji

lacrima falsă ce curge în cupa cu vise

te sorb ca pe-un venin sau drog ...

te prefaci că dormi în braţele mele

şi pătrunzi în trupul de hârtie

ca o cerneală roşie

îmi curgi prin vene

în locul sângelui

ţinându-mi inima captivă

în cuibul de oase

ce freamătă la fiecare bătaie

te-aş dona unui muribund

dacă n-ai fi o grupă sanguină a nebuniei

incompatibilă cu viaţa

te-aş lăsa să…

chiriaşii treceau grăbiţi lovindu-se de rutină

purtând două sau mai multe sarcini pe umărul stâng

plin de vopsea decorativă

se mai linişteau la prânz între telefoanele mobile

şi cojile de seminţe scuipate pe covorul diform

ceasurile sunt mai distrugătoare decât bombele

au legături directe cu sistemul nervos central

conexiunile sunt de cea mai bună calitate

alergatul până la magazinul din colţ şi căratul…