Cu o voce gâtuită,

scrutând cu privirea,

îşi pierdea şirul gândurilor.

Rămas nemişcat

când inima îi sângera

copleşit de neputinţă

la intervale de timp regulate,

trebuia

să se strâmbe,

să râdă,

să sară

precum

clovnii,

saltimbancii

să desluşească cuvinte…

Ce tare doare dorul

cu cruzime te-apasă

eşti fulgerat de gânduri

ai vrea să zbori…

Marea, ca o pendulă, numără clipele.

Ochii tăi, clipind, numără veşnicii.

…Te ţin de mână:

Părul tău, ca un roib odihnit, nechează-n vânt…

Eşti lângă mine.

Îţi sunt ca un gând…

Marea numără clipele,

Clipind, ochii tăi numără veşnicii…

pândind la nașteri indecise
nu vede
că nu ştie să privească

paşeşte precaut
să nu strivească cântecul
care sosește din cer

prin lucarna mică
mâna întinsă
cerşeşte un pas
 
atingerea
dezrădăcinează îndoiala
și o face vis
pe urmatoarea treaptă

nu mai sunt fiinţa dreaptă

sunt pădurea uscată

dumnezeirea mucegai

atunci când rup înţelegerea cu moartea

cinci zile şi cinci nopţi

nu mai călătoresc

o haimana în exersare

mă scap de mine de trei ori

şi de fiecare dată mă tem de

utopia devenirii…

Învârtindu-se

de colo-colo,

scăldat de o sudoare rece,

începuse

să se gândească

la tot ceea ce se întâmplase.

Nu înţelegea

acest sentiment tumultuos

ocupându-i aproape tot timpul

ca şi cum ar fi fost

de piatră.

CIUTURA  DE  SUB  COASTE

M-am oprit în intersecţie cu-o fântână

cioplită sub coaste

nu se ştie cum de un cine imprevizibil

mersul pe marginea mea taie bulevardul pe centru

punctul e zero în mine şi nu vreau să…

Hei, spin de argint

aruncă-ți mătăniile pe care le-ai purtat

în temnița fără nume,…

Tu trebuie să știi, iubito, că-n toamnă păsările pleacă,

Cum visele se duc în zori spre altă noapte care vine,

Să nu lipsim la poarta zării când depărtarea vor s-o treacă

Lăsând în urmă nostalgia ce lumea umbrelor susține.



Mereu am vrut ca tu să-mi spui ce simte steaua căzătoare

Când golul ce-a rămas pe cer devine-o simplă amintire,

Și clipele de ce suspină când lăcrimează-n zori o floare,

Dacă în răsărit se duc sperante prinse-ntr-o…

Sunt singur

și văzut din spate,

umed-verde crește-n față drumul.

De necuprins e totul în jur

monumental crescând în arbori,

voi respira toată liniștea aceasta

peste abisurile existenței mele.

Sunt doar un detaliu,

mișcându-se silențios

și sprinten,

nu pot cuprinde minunăția

nici măcar privind-o.

De aceea există trupuri

uneori nesfârșit de frumoase

așa ca al tău, de exemplu,

pentru a putea plăti

cu o splendidă…

Din eroare, voi deveni un tip de credincios

împărtăşit cu o bucată de jar stins în zeamă de ceapă.

Vă voi explica cum e cu pierderea de sine…

Jertfelnica imagine la ore de răgaz nelocuite.

Nu-mi va fi teamă de necunoscutul marginalizării…

Voi dărui aceste gânduri urmelor imperiale,

iar mâna de pământ ars

va fi întinsă de-a curmezişul reuşitelor voastre.

Flămând eronat, omul biciuit de depărtare…

a despărţirii vină, va asista personal

la…

Te chem, iubito, lângă mine

Mi-e dor de glasul tău duios

De-al tău sărut mi-e dor , ştii bine

Te chem în visul meu frumos!…

Trupul meu e o amforă

Încă nearsă

Şi preamăresc somnul când

– Doamne, ce bine e – mă fac moină

Fără relief, fără

Nicio dorinţă de certitudine

Că exist.

Nostalgia mă mai încearcă atunci

Când visez

Căci visele-mi sunt grele ca nişte munţi

Pe care trebuie

Să-i duc în spate

Eu – o amforă

Încă nearsă…

Cu mintea

luminată de bucurie,

arunca în aer

cuvinte nerostite

plescăind din limbă

în faţa stăvilarului.

Nu se auzea

decât murmurul apei

desăvârşindu-şi opera

în timpul ce trecea,

dar nu la fel de repede

ca pentru el…

am ieşit să-mi trag oraşul în piept

mi se zbate ochiul stâng semn rău spun unii

plânge sub petale un iris

adormise şi l-au trezit câinii

şi-n mine urlă ziua după noaptea care s-a dus

mă încălţasem cu papucii mei turcoaz

un gând să…

Ferestre duble

N-am să ţip că m-ai uitat închisă

între ferestrele duble ale inimii tale

în prăselele cerului mi-arunc sosia de lumină

pe ţărmul tristeţii dublura de humă rămâne

să împletească speranţe din…

Somnul de-a mă naşte

somnul de-a mă naşte

crochiul din ochii tăi din care nu mai ies

obolul ce mereu îmi mută polii

negrul din odihnă mă ispiteşte dincolo de prima uşă

somnul de-a mă naşte 

îmbrăţişarea materiei întinde spre mine un…