Prietena mea...Toamna

[Oana Adda]

 

Azi am vorbit cu toamna.

Doar nu degeaba sub semnul ei am apărut pe lume

Şi da, pot spune: este o prietenă bună.

Poate am exagerat puţin...

Eram prea mâhnită din a ta pricină.

Cred că a observat şi ea... că nu s-a supărat deloc

Şi nici nu a ripostat... aşa cum îi este obiceiul.

Mi-a promis o lacrimă de ploaie

Ce-ţi va atinge uşor obrazul roşu,

Un vânticel, puţin mai zănatec

Ce are să te certe după cuviinţă.

Sper doar ca tu, iubitul meu

Să înţelegi a mea faptă.

Un lucru, însă, eu te rog:

Ascultă, fie doar şi pentr-o clipă,

Mustrarea vântului de toamnă.

 

[Belean Maria Ileana]

cam asa draga Oana:

azi vorbim

sub semnul tau
am apărut pe umerii lumii
si da
pot spune
prietenă esti alba
mâhnită din a ta pricină.
de ploile trimise
pe rosul din obraji
de cearta vantului

dar
in aceasta singura clipa
ramasa
ascult mustrarea-ti

sub umbra razelor de gheata
numar frunze

--alegerea iti apartine, sunt doar sugestii... spor la scris si multa inspiratie!

[Vasilisia Lazăr]

Mai concentrează-o, Adda, apoi îmbrac-o în dantele.

Cu drag,

[Oana Adda]

Mulţumesc pentru aprecieri cât şi pentru observaţii.

 

[Ion Lazăr da Coza]

Doar nu degeaba sunt născută în acest anotimp... e cam multă proză. Ce zici de: în poala ei sau în geana ei? 

De fapt, cam tot poemul e prea explicit. Mai concentrează-l, pune ceva mai mult fior poetic.

Preţuire,

da Coza

[Sofia Sincă]

Frumos! Gingaşe sentimente nutreşti pentru toamna ta, Oana. O descrii ca pe o prietenă, ai personalizat-o cu uşurinţă, trăieşte alături de tine.

Aş dori să-ţi spun că ai cam abuzat puţin de punctele de suspensie, în prima parte a poeziei. În rest, place.

Cu prietenie, Sofy!