Nu, nu știu

cum

se făcea că aceleași mâini care ofereau

tandru

buchetul de trandafiri femeii

de-acasă apăsau

mai târziu

nefiresc de ușor

și cu o așa îndemânare

vânătorească

trăgaciul unei arme

pe câmpul

de luptă...

se făcea că pulsează-n pântecele nopții

o lume ce-i clădită numai din petecele de țărână 

care stau 

răstignite sub pașii greoi ai nefirescului

o lume cu rosturi ce pot fi-nțelese numai din subteranul celor mai adânci și mai crunte 

insmonii 

și-n care se moare de prea multă frământare

muțeniile supreme se pipăie-ntre ele de spaimă sau nesomn

atunci când aceasta prinde contururi 

la suprafața nimicului 

o…

colț de rai (din pasul ei)

pământul nu fu niciodată mai mirat

precum atunci, de salutul vreunei apăsări mai misterioase…

cunoscu o emoție nouă și își ridică întrebător lumina

frunții plate înspre muchia tălpii gingașe de ființă sensibilă care isi lăsa tandru

pasul îngust, cu o stranie greutate de pana,

dându-i o semnificație eternă acestui pântec fierbinte de pământ…

între liniile ochilor lui, se ridicară noi contururi…

Amurg

Culorile amurgului se contraziceau

una cu cealaltă, în amuțirea văzduhului,

schițând întruchipări frânte, rigide, fără cauză.

Lovituri șchiopătânde primea fiecare nour

vitreg în parte, pentru a putea fi perceput

prin delimitări ondulate , de

marginea fiecărei priviri

aglomerate din condiția umană.

Sălbatice percepții tâșniră într-o…