SHAKESPEARE – Sonet XVII

[Laurean Mihai Gherman]

Cine-mi va crede versu-n viitor?

Era cu al tău farmec împlinit.

Poemu-n timp devine un cavou,

Fără trăire, te-a-njumătăţit.

 

Dac-aş descrie chipul tău frumos,

Enumerându-ţi fiecare har,

Cei ce-or veni mi-ar spune „Mincinos:

Pe-aici chipuri de înger nu apar.”

 

Şi ce-aş fi scris, îngălbenit de vremi,

Vor fi scorneli de batrânel limbut,

Iar farmecele tale - aiureli,

Cum se scriau poemele-n trecut.

 

Dar dacă un copil ai zămisli,

În el şi-n versul meu te-ai regăsi.

Who will believe my verse in time to come,

If it were filled with your most high deserts?

Though yet, heaven knows, it is but as a tomb

Which hides your life and shows not half your parts.

If I could write the beauty of your eyes

And in fresh numbers number all your graces,

The age to come would say „This poet lies:

Such heavenly touches never touched earthly faces.”

So should my papers yellowed with their age

Be scorned like old men of less truth than tongue,

And your true rights be termed a poet's rage

And stretched metre of an antique song:

But were some child of yours alive that time,

You should live twice; in it and in my rhyme.

[Sofia Sincă]

Doamne cât de frumos știa Shakespeare să scrie acum 500 de ani... În timp ce noi nici nu aveam o limbă scrisă, clară.

Oricum, e cel mai mare poet al lumii.

De remarcat meritul traducătorului, care încearcă și reușește să aducă versul bătrânului Will, cât mai fidel în dulcele nostru vers clasic.

Prețuire!

Sofy

[Vasilisia Lazăr Grădinariu]

Ce frumos! Felicitări, d-le Gherman, pentru această traducere!

[Dorina Cracană]

Un efort care merită toate laudele. Nu e deloc simplu.

[Laurean Mihai Gherman]

Plecăciuni, doamnelor ! Până apar domnii, promiteți că nu trageți cu ochiul pe unde mai sunt ele publicate, vreau să le aduc aici așa cum simt azi că se succed.

[Ion Lazăr da Coza]

Recunosc - nu știu o boabă de engleză, așa că nu mă pronunț asupra fidelității traducerii, însă varianta propusă place mult!

da Coza