Declarație de dragoste de la marginea lumii de Alberto Blanco

[gabriel cristea]

Tot ce n-am putut să ne spunem 

spuseră arborii tremurând pentru noi:

îmbujoratele spice din margini de drum,

cufundatele păsări în transparentul lor cântec

și-un zvon ce venea de peste tot și niciunde.

Mi-amintesc că mă-oprii pentru-a culege o piatră

și-o ridicai cu mare grijă - drăgăstos - 

de parcă ar fi fost o vrăbiuță

ce tocmai căzuse din cuibul său.

Ți-am lipit-o de ureche și ți-am spus:

— Închide ochii... O asculți?

— Daaa, ce este?

— E ceața.

traducere - g. Cristea

  Alberto Blanco s-a născut  la 18 februarie 1951, în Mexico City, unde și-a petrecut copilăria și adolescența și este considerat unul dintre cei mai importanți poeți din Mexic.  A studiat chimia la Universidad Iberoamericana , unde a absolvit cu mențiune de onoare, și filosofie la Universitatea Națională Autonomă din Mexic . Mai târziu, timp de doi ani, a studiat pentru un master în studii orientale, în zona Chinei, la El Colegio de México . Prima sa publicație într-o revistă datează din 1970. A fost co-editor și proiectant al revistei de poezie El Zaguán (1975-1977) și membru al Centrului Mexican al Sriitorilor (1977), al Institutului Național de Belle Arte (1980) ) și Fondului Național pentru Cultură și Arte (1990). În 1991 a primit o bursă Fulbright , să facă rezidențiat la Universitatea din California, Irvine; iar în 1992 un grant de la Fundația Rockefeller . În 1994 s-a alăturat sistemului național al creatorilor , al cărui juriu a fost și el. În 2008, a primit Bursa Guggenheim. În 2018 a fost numit Creator Emerit în Mexic.

   Blanco a fost invitat să participe la multe dintre cele mai importante festivaluri de poezie din lume și a oferit mai multe cursuri, ateliere, lecturi și conferințe în multe orașe din Mexic și în străinătate, inclusiv prelegeri și conferințe la aproximativ cincizeci de universități, muzee și din Statele Unite, precum și din Franța, Canada, Germania, Spania, Italia, Columbia, Irlanda, El Salvador, Chile, Belgia, Suedia, Danemarca, Islanda, Estonia și Finlanda.

Declaración de amor a la orilla del mundo

de Alberto Blanco

Todo lo que no alcanzamos a decirnos

lo dijeron los árboles temblando por nosotros:

las espigas rosadas al borde del camino,

los pájaros hundidos en su canto invisible

y un rumor que venía de todas partes y de ninguna.

Recuerdo que me detuve a recoger una piedra

y la levanté con gran cuidado —amorosamente—

como si hubiera sido un pajarillo

que acabara de caerse de su nido.

La puse junto a tu oído y te dije:

—Cierra los ojos… ¿la escuchas?

—Sí, ¿qué es?

—Es la niebla.

[Amanda Spulber]

Ce frumos! :)