Epigrama & suratele ei - Antologia Grupului de UMOR

Frunzuliţă de pe-ogor

Noi, prin Grupul de Umor,

Am cătat şi-am adunat

Tot ce, mări, s-a postat:

Glume, epigrame, farse…

Când mai crude, când mai arse,

Nesărate, piperate…

De parcă au făcut rate

Bieţii noştri umorişti…

Că dacă-i citeşti, vai, rişti

Să te-apuce de ei mila

Dară iute-ţi întorc fila

Şi îţi spun de la obraz

Fără a-ţi face necaz

Făr-a-ţi afecta egoul

Că umoru-i ca ecoul –

Ecoul nu se clădeşte

De nimic nu întâlneşte.

da Coza

P.S: Doritorii, dar mai ales antologații, pot descărca PDF-ul E-book:

Epigrama%20si%20surorile%20ei.pdf

Îmi place

Membri cărora le place: 16

Vizualizări: 824

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Legătură Răspunsul lui Ion Lazăr da Coza în Octombrie 13, 2015 pe 1:51am

Predoslovie

S-au scris biblioteci întregi despre umor şi umorişti încât e greu, dacă nu cumva imposibil, să mai decelezi un aspect cât de cât inedit în acest domeniu, cum de altfel în orice altă disciplină. Asta nu înseamnă că trebuie să pastişăm, să plagiem, să compilăm cu bună ştiinţă, aşa cum compilez eu acum, aducând de pe Wikipedia definiţia epigramei şi istoricul ei: „Epigrama (din latină epigramma, prin franceză épigramme) este o specie a poeziei lirice, de proporţii reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situaţii etc. şi se termină printr-o poantă ironică, muşcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt...

Epigrama este o formă fixă de poezie, cu un conţinut satiric, umoristic, aforistic sau poetic, ce ţine de ascuţime şi de arta ingeniozităţii, având o structură binară ce-i conferă simetrie şi opoziţie între argument şi contraargument. Printr-un mecanism epigramatic, această structură naşte o tensiune numită „epigramatică”, care se descarcă printr-o „scânteie”, o surpriză ce poartă numele de poantă.

Epigramele constituie o modă a literaturii Epocii Luminilor, prin care autorul satirizează defecte morale, mai puţin fizice, ale individului. În special, se dezaprobă lăcomia, ipocrizia şi alcoolismul, prin versuri cu un caracter etic, al căror model este preluat din Antichitate.

În literatura universală s-au evidenţiat epigramişti ca Marţial (Roma), Simonide (Grecia), Voltaire (Franţa), Lessing (Germania), Puşkin (Rusia) ş.a., iar în literatura română George Topîrceanu, George Ranetti, Cincinat Pavelescu, Radu D. Rosetti, Alexandru O. Teodoreanu (Păstorel), Tudor Arghezi, Alexandru Clenciu, Alexandru Macedonski, Ion Th. Grigore, Mircea Ionescu-Quintus, George Zarafu, Mihai Pânzaru-Pim ş.m.a.”

Răsfăţat-am epigrama deoarece ea a populat copleşitor Grupul de UMOR al site-ului ÎNSEMNE CULTURALE, de unde a rezultat acest E-Book. Nu neg faptul că au fost şi sunt autori care au scris şi continuă să scrie umor sub diferite forme (poezii, parodii, schiţe, anecdote…), însă l-au postat pe blog, forum sau în alte grupuri, deşi au fost atenţionaţi să-l aducă (şi) aici. Vom vedea ce vom face cu acest valoros material…

Principiul după care au fost aşezate textele în carte e cel cronologic, dar el nu a putut fi respectat întotdeauna.

Ce autori fost cuprinși în Epigrama & suratele ei? Iaca nu vă spun. Sunteți poftiți să descoperiți singuri. :)

Îmi place să cred că a ieşit o colecţie interesantă, unde întâlnim, firesc, epigrame şi poezii slăbuţe, dar şi epigrame demne de orice antologie pretenţioasă. Nu pot să nu semnalez duelurile epigramistice înfiripate între doi, trei, patru epigramişti – acestea sunt un adevărat deliciu!

Mulţumesc în acest cadru graficienei Adelaida Mateescu, pe ale cărei eseuri în creion (doar o parte) le-am folosit întru înnobilarea paginilor! Pentru a evita vreo ripostă din partea vreunui „creionat”, nu le-am trecut numele...

Veţi onora sau nu această carte citind-o, e strict problema dumneavoastră, însă citez un clasic aflat la această oră în pârnaie: Nici nu ştiţi ce pierdeţi!

Cu plecăciune,

Ion Lazăr da Coza

Legătură Răspunsul lui dumitru ichim în Octombrie 13, 2015 pe 3:09am

Felicitări, domnule da Coza! Cum se spune corect: Ridendo castigat (castigant?) mores

Ion Lazăr da Coza a spus :

Predoslovie

S-au scris biblioteci întregi despre umor şi umorişti încât e greu, dacă nu cumva imposibil, să mai decelezi un aspect cât de cât inedit în acest domeniu, cum de altfel în orice altă disciplină. Asta nu înseamnă că trebuie să pastişăm, să plagiem, să compilăm cu bună ştiinţă, aşa cum compilez eu acum, aducând de pe Wikipedia definiţia epigramei şi istoricul ei: „Epigrama (din latină epigramma, prin franceză épigramme) este o specie a poeziei lirice, de proporţii reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situaţii etc. şi se termină printr-o poantă ironică, muşcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt... [...]

Legătură Răspunsul lui Iordachescu Dragos Nicolae în Octombrie 13, 2015 pe 7:44am

Felicitări, Ion! Felicitări "Însemne Culturale" pentru realizare!

Legătură Răspunsul lui Ana Cîmpeanu în Octombrie 13, 2015 pe 8:46am

super!!

Legătură Răspunsul lui Corina Militaru în Octombrie 13, 2015 pe 11:17am

Absolut minunată această carte! :) Mi-a plăcut prezentarea ta, Ion! :)

Felicitări celor ce-au cătat și adunat un buchet atât de frumos!

Legătură Răspunsul lui Ion Lazăr da Coza în Octombrie 13, 2015 pe 1:45pm

Acei ce cred că vorbele de spirit sunt bune numai pentru distracţie se înşeală, ele servesc şi ca lecţie. Gilles Menage

Mulţumiri pentru selecţie!

Stimă,

dumitru ichim a spus :

Felicitări, domnule da Coza! Cum se spune corect: Ridendo castigat (castigant?) mores

Ion Lazăr da Coza a spus :

Predoslovie

S-au scris biblioteci întregi despre umor şi umorişti încât e greu, dacă nu cumva imposibil, să mai decelezi un aspect cât de cât inedit în acest domeniu, cum de altfel în orice altă disciplină. Asta nu înseamnă că trebuie să pastişăm, să plagiem, să compilăm cu bună ştiinţă, aşa cum compilez eu acum, aducând de pe Wikipedia definiţia epigramei şi istoricul ei: „Epigrama (din latină epigramma, prin franceză épigramme) este o specie a poeziei lirice, de proporţii reduse, de obicei catren, care satirizează elementele negative ale unui caracter omenesc, ale unei situaţii etc. şi se termină printr-o poantă ironică, muşcătoare, la adresa unui personaj, a unui fapt... [...]

Legătură Răspunsul lui Ion Lazăr da Coza în Octombrie 13, 2015 pe 1:46pm

Umoriştii vechi au spus totul, ceilalţi restul. Vasile Ghica

Mulţumim, Dragoş!

Iordachescu Dragos Nicolae a spus :

Felicitări, Ion! Felicitări "Însemne Culturale" pentru realizare!

Legătură Răspunsul lui Ion Lazăr da Coza în Octombrie 13, 2015 pe 6:50pm

Fiecare popor râde de ceea ce se teme mai mult. Andre Maurois

Sperăm să placă, Ana!

Ana Cîmpeanu a spus :

super!!

Legătură Răspunsul lui adelaida mateescu în Octombrie 13, 2015 pe 10:40pm

Bravo, Ion Lazar da Coza!

O idee si o reusita... de tot rasul :)))

...care mi-a placut la nebunie.

Legătură Răspunsul lui Sofia Sincă în Octombrie 14, 2015 pe 9:52am

Cuvântul, umorul cuprins în el, poate reprezenta învelişul sufletului, simbolul trăirii sufleteşti, contrastant. Românul știe să facă umor din orice. A râde de tine este o terapie.

Ion Lazăr da Coza, știe, într-un mod firesc, să facă acest lucru, să scoată umorul și din piatră seacă. Stări involute, talent literar, rafinament.

Prețuire,

Sofy

Legătură Răspunsul lui Bidulescu Constantin în Octombrie 14, 2015 pe 2:12pm