Concursul „Labirinturi autumnale, ediția I” (carte digitală)

[Ion Lazăr da Coza]

Saturnism, alchimie şi… literatură

          Aţi auzit desigur despre saturnism, adică despre intoxicaţia cu metale grele. Saturnismul se manifestă, după cum ştiţi, prin: anemie, slăbiciune musculară, piele palidă, pierdere în greutate, dureri abdominale, greaţă, constipaţie, probleme tiroidiene, irascibilitate, sterilitate la femei, scăderea libidoului, impotenţă, insomnii, depresie (cum naiba să nu ai insomnii şi depresii dacă devii impotent?!!), confuzie, dureri de cap etc., iar în intoxicaţiile severe saturnismul poate produce insuficienţă renală cronică, orbire temporară sau permanentă, convulsii şi chiar deces… Ca să ne amintim cam cine sunt aceşti „prieteni grei” ce ne fac atâtea „bucurii”, enumăr câţiva: mercurul, plumbul, nichelul, cadmiul, cromul, staniul, arsenul ş.a., însă printre ei se strecoară (şi) aluminiul, care e un metal uşor! Deh, trebuia să fie un Iuda, un cal troian, un Brutus şi în lumea minerală, nu?

          Odată cu industrializarea şi mecanizarea activităţilor umane, saturnismul a revenit în actualitate. Principalele surse de intoxicare putând fi: cutiile de metal (conservele, dozele de suc), foliile de aluminiu, legumele şi fructele tratate chimic, vopselele, coloranţii, unele rujuri, rachiurile şi ţuica obţinute în alambicuri cu ţevi de plumb, dar şi apa casnică, dacă în componenţa conductelor se găsesc aliaje din astfel de elemente chimice.

          Fără îndoială, în organismul uman există metale precum: fierul, zincul, magneziul, cuprul, cobaltul ş.a., care sunt fundamentale pentru sănătate şi viaţă, însă şi acestea, în cantităţi mari, devin toxice. În schimb, metalele grele-s neesenţiale şi pernicioase, fie şi în cantităţi modeste, deoarece sunt bioacumulabile (deci concentraţia lor creşte în timp!), stocându-se, cu predilecţie, în ţesuturile adipoase, pe când metalele utile se epuizează, rezerva lor trebuind mereu înnoită prin consumul de carne, fructe şi legume proaspete, dar şi cu aportul suplimentelor alimentare, gen Papuavita multiminerale, tablete.

          Din momentul în care ajung în organism, fie prin inhalarea vaporilor, fie pe cale digestivă ori prin contact direct, metalele grele încep să-şi manifeste toxicitatea. Cum? Iată ce-am reţinut eu din explicaţia doctă a biochimiştilor: ionii liberi ai acestor metale captează din organismul gazdă molecule biologice şi încep să se comporte ca nişte veritabile antienzime blocând enzimele naturale, iar prin această blocare determină anomalii la nivelul produşilor care ar fi trebuit să rezulte prin intervenţia adevăratelor enzime… Simplu, nu? Bine-bine, dar ce fac anticorpii noştri în acest răstimp? De ce nu reacţionează ca în cazul virusurilor, bacteriilor sau chiar ca în cazul altor metale nepericuloase care pătrund accidental în corp, eliminându-le? Păi vă spusei adineaori: metalele astea grele se îmbracă ele cu nişte pseudoenzime care le fac să se asemene, la suprafaţă doar, cu cele ale metalelor bune, că şi acestea umblă îmbrăcate în enzime (atomul de fier, de exemplu, poartă hemoglobina, cea care oxigenează celulele), însă nu fac treaba acestora şi, ca mari impostori ce sunt, se dau „de-ai casei”, iar anticorpii nu le recunosc drept inamici şi nu le elimină prin transpiraţie, urină şi prin… ştim-noi-ce.

          Alo! Alo!!... Doar nu faceţi vreo paralelă între ceea ce am spus eu despre saturnism şi fenomenul literar de astăzi?! Sau poate că faceţi? Hm!... Dacă stăm bine şi ne gândim, unii grafomani chiar seamănă cu metalele grele. În armura lor alcătuită din ensprezece volumaşe, ori ditamai „cărămizile”, încropite de ici şi de colo, câte două-trei pe an, tipărite la edituri ale căror blazon e numai banul, fără a trece manuscrisele prin mâinile vreunui critic onest (că şi aici întâlnim comportament de aluminiu), ale vreunui redactor sau lector de carte avizaţi, şi fără a participa la concursuri, cenacluri, întruniri etc. (iar dacă au frecventat aşa ceva, tot primind critici, s-au retras dispreţuind în stânga şi în dreapta, alcătuind la rându-le găşti unde îşi înalţă reciproc socluri şi osanale!), ei se plimbă ţanţoş prin lumea literară, sufocând-o cu prezenţa lor toxică…

          Vă las ca să glosaţi pe idee, fiindcă-i generoasă, iar eu mă întorc la metalele grele, în special spre cel mai drag mie – plumbul. El a fost calul de bătaie al alchimiştilor, dar şi al şarlatanilor în lungul veacurilor. Pe el visau să-l transforme în aur, sau în piatră filozofală, şi nu puţini şarlatani au plătit cu ani grei de temniţă pungăşeala, şi nu puţini alchimişti şi-au pierdut viaţa în temerara încercare. Totuşi abia acum două decenii, un grup de cercetători au obţinut, din plumb, prima milionime de gram de aur, dovedind că teoria transmutării metalelor este posibilă, însă cu un cost imens…

          Of, se vede bine că unii dintre domniile-voastre au dat în fandacsia paralelismelor. Mai bine veniţi să citim volumul digital „Labirinturi autumnale”, volum colectiv de poezie şi proză, rezultat în urma concursului organizat de site-ul Însemne culturale. Sigur găsim acolo cuvinte transformate în aur, alchimiştilor!

 

[Vasilisia Lazăr]

Acesta este e-book-ul rezultat în urma Concursului de poezie și proză scurtă „Labirinturi autumnale”. Am încercat să facem în așa fel încât cartea să fie deosebită. Și chiar este. Textele au fost corectate și aranjate în ordinea descrescătoare a punctajului obținut de fiecare participant, pe două categorii, poezie și proză, care merg intercalate, iar în situațiile de egalitate a punctajului, s-a respectat ordinea alfabetică a numelor concurenților. La editarea cărții s-a muncit mult, dar a meritat. Felicitări premianților și tuturor participanților, membrilor juriului, editorilor! Mult succes în demersurile viitoare!

[Valeria Merca]

Încă de la citirea titlului acestui text, am înjghebat în minte-mi o paralelă. Va felicit pentru seriozitatea de care daţi dovadă în tot ce întreprindeţi pe acest minunat site! Seriozitate şi enorm de multă dăruire. E momentul să va aduc alese mulţumiri, dragă Lisia, drag, D-le, da Coza! Viaţă lungă D-voastră şi site-ului Însemne Culturale!

[Iordachescu Dragos Nicolae]

Felicitări tuturor!

[Munteanu Catalina Nicoleta]

Cu preţuire, mulţumiri, felicitări tuturor participanţilor şi truditorilor întru frumos, repect premianţilor.

Cătălina Munteanu.

[Corina Militaru]

Ce loc mai bun pentru a aduna și păstra fiecare amprentă a inimilor ce au vibrat la unison, decât această carte frumoasă. Un concurs reușit de la A la Z. Demonstrația că, pentru a înfăptui lucruri minunate nu este nevoie decât de o inimă mare. 

Felicitări tuturor! :)

[Nădejde Angelina]

Un dar minunat pe care l-am primit în prag de sărbători  din partea voastră, truditori în lumină!

Aduc mulţumirile mele, întregii echipe Însemne Culturale, pentru seriozitatea, dăruirea şi perseverenţa  pentru frumos!

Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Văd că nu prea există entuziasm pentru această carte. Deși până astăzi 16.12.2014, ora 00,31, sunt 156 de vizualizări, sunt doar șase-șapte comentarii. Mulțumiri celor care au lăsat un semn!

Cum spuneam și la bilanțul concursului „Fără îndoială, clasamentele au născut şi vor naşte controverse. Chiar şi laureaţii pot să spună că între ei şi locul doi trebuia să fie un număr mai mare de puncte, darămite concurenţii care nu au luat niciun punct? Acestora din urmă le spun să nu vadă situaţia în violet. La urma urmei, ca votanţi, am avut doar zece note pentru şaizeci şi două de poezii, şi tot atâtea note pentru douăzeci şi patru de proze. Totuşi nu ar strica şi o analiză autocritică.”

...Îmi place să cred că nu vreți să ucideți mesagerul! :)

Prețuirea lui

      da Coza

[Culiţă Ioan Uşurelu]

Chiar daca, prin rezultat, nu ne place un concurs, infruntarile fac bine participantilor!

Acest site creste frumos!

Felicitari!

[Vasilisia Lazăr]

Vacanță plăcută, Melania! La Mulți Ani!

Melania Briciu Atanasiu a spus :

O intarziata am fost toata viata si dupa cate se pare asta voi ramane pe mai departe! Am gasit cartea in forma sa virtuala, am citit-o cu mare bucurie si am constatat ca si poezia Eminei Tasiu are priza la public ca si versurile Melaniei Briciu...Ha, ha, ha! Cat despre experimentul in proza, uneori se cade sa nu fim atat de nonconformisti,( ma refream la mine). Va multumesc tuturor pentru acest dar de Craciun! Sarbatori fericite, eu ma retrag in muntii mei, departe de lumea dezlantuita. Ne revedem in anul 2015!

[Mihaela Chitic]

ca cititoare, mi-a placut si apreciez desfasurarea de energii la acest concurs

[adelaida mateescu]

Nu va voi spune cat va pretuiesc pentru ca stiti si pentruca cei buni sunt si modesti, muncesc cu pasiune, se bucura cand reusesc si nu se dau in vant dupa laude. Va vorbeste matematiciana pe care o cunoasteti din desenele ei, din cateva incercari de epigrame si mai putin ca poeta, pentru ca NU E!

Pentru cei ca mine, concursurile voastre de poezie sunt rare prilejuri de a vedea daca mai pot face si altceva- ceva frumos, admirat la altii, dorit, dar aparent inaccesibil.

Am crezut intotdeauna ca un semn al imbatranirii e si pierderea capacitatii de a te mira.

Va multumesc ca mi-ati dat prilejul de a ma mira  ca pot scrie si eu o poezie  bine clasata intr-un concurs. A fost un test extrem de interesant si o mare bucurie. Sunt sigura ca si altii au simtit ca mine.

Am parcurs volumul digital cu placere. Are o eleganta deosebita

E minunat ce faceti. E un dar de Craciun.

Multumesc.

[Vasilisia Lazăr]

Adelaida, ești modestă. Poezia ta a fost una dintre cele care mi-au plăcut cel mai mult. Am citit-o de vreo zece ori și-mi place la fel de mult ca la început. Prețuirea e reciprocă, om minunat!

adelaida mateescu a spus :

Nu va voi spune cat va pretuiesc pentru ca stiti si pentruca cei buni sunt si modesti, muncesc cu pasiune, se bucura cand reusesc si nu se dau in vant dupa laude. Va vorbeste matematiciana pe care o cunoasteti din desenele ei, din cateva incercari de epigrame si mai putin ca poeta, pentru ca NU E!

Pentru cei ca mine, concursurile voastre de poezie sunt rare prilejuri de a vedea daca mai pot face si altceva- ceva frumos, admirat la altii, dorit, dar aparent inaccesibil.

Am crezut intotdeauna ca un semn al imbatranirii e si pierderea capacitatii de a te mira.

Va multumesc ca mi-ati dat prilejul de a ma mira  ca pot scrie si eu o poezie  bine clasata intr-un concurs. A fost un test extrem de interesant si o mare bucurie. Sunt sigura ca si altii au simtit ca mine.

Am parcurs volumul digital cu placere. Are o eleganta deosebita

E minunat ce faceti. E un dar de Craciun.

Multumesc.