Hipercorectitudinea (numită și hiperliterarizare sau, în anumite cazuri, hiperurbanism) este o greșeală de limbă care constă în aplicarea mecanică a unei analogii sau a unei reguli lingvistice valabile în alte situații. O grafie, o pronunție sau o construcție conținând o astfel de greșeală se numesc hipercorecte. Hipercorectitudinea apare tocmai din teama de a nu greși, prin efortul conștient al vorbitorului de a se conforma normelor limbii literare. Deși prefixul hiper- înseamnă în general „foarte”, „excesiv de”, hipercorectitudinea nu este corectitudinea dusă la extrem, ci o greșeală.
Noțiunea de hipercorectitudine aparține deopotrivă gramaticii normative, care stabilește ce e corect și ce e greșit, cât și gramaticii descriptive, care observă fenomenele de limbă fără a le judeca. În cazul din urmă, cu precădere în domeniul etimologiei, fenomenul hipercorectitudinii poate explica apariția anumitor pronunții, grafii sau construcții, care uneori se răspândesc atât de mult încât ajung în cele din urmă să se impună în uz și chiar să ia locul formelor anterioare. Astfel, de exemplu, cuvântul viteză este la origine o citire greșită a cuvântului scris vitesă (din franțuzescul vitesse), pe care vorbitorii nefamiliarizați cu limba franceză l-au citit după regula (greșit aplicată) conform căreia litera s aflată între două vocale trebuie citită z. Eforturile de a corecta această citire greșită nu au dat roade, încât forma viteză a devenit singura considerată corectă. O evoluție similară au avut și cuvintele chermeză (din fr. kermesse), furnizor (din fr. fournisseur), regizor (din fr. régisseur), dizertație (din fr. dissertation), bazin (din fr. bassin) etc.; o parte din variantele vechi, care reflectau pronunția de origine, circulă în paralel cu variantele apărute prin hipercorectitudine, iar altele au fost complet înlocuite.
Tipuri
Hipercorectitudinea poate fi clasificată în trei categorii:
Prima categorie vizează cuvinte împrumutate sau nume din alte limbi:
Este fenomenul prin care unele forme greșite devin literare, de teama vorbitorilor față de aparenta rostire dialectală a formelor originare. Exemple: jecmăni în loc de jăcmăni, jefui în loc de jăfui.
Ideea falsă că în neologisme trebuie pronunțat întotdeauna e în loc de ie — situație frecventă, dar nu absolută — a făcut ca unii vorbitori să scrie și uneori chiar să pronunțe hipercorect atribue, erarhie, eșire, caet, maestate, proect, deși formele corecte sunt atribuie, ierarhie, ieșire, caiet, maiestate, proiect. Similar, ideea că la început de cuvânt și silabă trebuie scris întotdeauna ea în loc de ia a dus la grafii greșite ca earnă, aceleeași, femeea în loc de iarnă, aceleiași, femeia. Are loc și efectul invers, în care grafia convențională și nefonetică eu, ei, ea, este, era duce la pronunții hipercorecte în locul celor firești, cu un i semivocalic la începutul acestor cuvinte; corect se pronunță, dar nu se scrie, astfel: ieu, ia, ieste etc. (totuși în context psihologic sau filozofic eu devine substantiv și se pronunță fără i). Hipercorectitudinea în acest caz se explică prin aceea că vorbitorii încearcă să evite greșeala de pronunțare a unor cuvinte ca etic, epic, epocă, există în formele agramate ietic, iepic, iepocă, iexistă.
Grafii hipercorecte apar de exemplu atunci când împrumuturile încetățenite în limba română într-o formă adaptată sunt scrise cu influențe ale regulilor grafice ale limbii de origine (sau chiar ale altor limbi), uneori fără a ține cont de grafia originară: kek sau kake în loc de chec, nickel în loc de nichel, Dostojewsky în loc de Dostoievski, Tschaikowsky în loc de Ceaikovski, manuqure în loc de manichiură. Pronunția Rio de Haneiro în loc de Rio de Janeiro (sub influența modelului Don Quijote, unde j se citește h) este hipercorectă, deoarece limbile portugheză și spaniolă au convenții grafice diferite.
Pentru a evita greșeala frecventă de a scrie un singur i la sfîrșitul cuvintelor unde este nevoie de doi, unii vorbitori ajung la scrierea hipercorectă cu doi i acolo unde de fapt trebuie doar unul: noștrii în loc de noștri, doi membrii în loc de doi membri. Tot ca o reacție față de o greșeală frecventă, anume aceea de a nu scrie articolul hotărât -l, se explică scrierea hipercorectă a unor cuvinte ca al nostrul, Alexandrul, de exemplul, unde corect se scrie fără -l la final.
Cuvintele scrise și pronunțate greșit excadron, excalada, excroc etc. în loc de escadron, escalada, escroc sunt și ele cauzate de hipercorectitudine, prin impresia că în neologisme dintre secvențele s+consoană și x+consoană numai a doua poate fi corectă.
În particular vorbitorii din Moldova, unde ca particularitate a graiului local articolul posesiv are numai forma a, fac eroarea de a folosi formele al, ai, ale și acolo unde norma limbii literare cere folosirea prepoziției a, din teama de a nu face un dezacord. Sunt corecte construcțiile reprezentanți a (nu ai) 21 de state, autor a (nu al) două cărți, exponentul a (nu al) ceea ce se numește..., caracterul a (nu al) numeroase boli.
În lucrările normative pleonasmul este de obicei prezentat ca greșeală de logică. Conform altor autori pleonasmul este însă de multe ori doar o stângăcie stilistică, așa cum este și cacofonia. Unele construcții pleonastice sunt foarte supărătoare prin defectele sintactice — de exemplu anacolutul dintre aceștia, majoritatea dintre ei —, în timp ce altele sunt ușor tolerabile și chiar justificate prin faptul că ajută la expresivitate sau la precizarea sensurilor.
Caracteristica definitorie a pleonasmului este faptul că sensul unuia din cuvintele implicate este în totalitate inclus în celelalte, ceea ce face ca acest cuvânt să fie, din punct de vedere strict logic, total inutil. Acest lucru se întâmplă fie atunci când sensul cuvântului inutil este identic cu al altui cuvânt prezent, ca de exemplu în dar însă, fie este doar inclus în acesta, ca de exemplu în avansează înainte.
Alte exemple:
Asemenea construcții dovedesc necunoașterea sensului cuvintelor, neglijență în exprimare sau dorința vorbitorului de a impresiona prin folosirea unor cuvinte elegante.
Pe de altă parte, la fel cum există o obsesie a detectării și semnalării cacofoniilor, unii vorbitori au și o obsesie a pleonasmelor, ca urmare a insistenței cu care sunt criticate acestea în școală.
Cuvinte cheie :
Lisia, cu siguranta sunt de un real folos...multumesc!
Mă bucur, Maria. Întotdeauna avem nevoie de o reîmprospătare a cunoştinţelor.
Mulţumesc pentru grija faţă de corectitudinea limbii rămâne...învăţăm cât trăim şi încercăm pe cât posibil să eliminăm greşelile...avem nevoie de reîmprospătarea regulilor de pronunţie şi scriere, de reîmprospătare a cunoştinţeleor de limbă.
Elena, mulţumesc! Aşa e...
FONDATORI
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ - poetă, realizatoare emisiuni Radio ProDiaspora, redactor Revista „Eminesciana”, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
ADA NEMESCU - poetă
MIHAELA POPA - poetă
CARMEN POPESCU - scriitoare, realizatoare emisiuni Radio Vocativ
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor