1. Toamnă, prea adânc îți simt fiorul
Codrule, de ce te gălbenești,
De ce-ți pică frunzele, pe poale,
Arămind pe creste, ruginești
Nu ți-e frig prin ramurile goale?
Scalzi în aur vechile cărări
Într-un foșnet lin, o adiere,
Razele, cu dulci îmbrățișări
Trec prin tine ca o mângâiere.
Clipocesc izvoarele verzui
Legănând bărcuțe colorate,
Foi din gândurile nu știu cui,
Au pornit pe ape, legănate.
De pe brațele-ți întinse-n gol,
Păsări, către soare își iau zborul,
Ronduri ultime, un ultim stol,
Toamnă, prea adânc îți simt fiorul.
Și mă scald în patul tău de foi
Ca la sânul cald al maicii mele,
Toamnă nu pleca, rămâi cu noi,
Stai prin sângeriile vâlcele.
Dansul frunzelor mă poartă iar
Într-un iureș viu, într-o visare,
Toamna mea, te rup din calendar,
Și mă pierd cu tine pe cărare.
Undeva-între spații te arunc
De-oi veni, să te găsesc frumoasă,
Într-o altă viață să te-ajung,
Iarăși, auria mea mireasă.
2. Rugină pe tâmpla iubirii
Ruginiul s-a adunat pe tâmpla iubirii
dar clocotul dorului de vremea
cireșelor coapte și al gustului fierbinte
al buzelor noastre amintind de parfumul
spicelor de lavandă mov albăstrui
s-au topit în sărutări consumate
agățate de acele cadranului solar
în rotirile carului ceresc ce brăzdează
fâșii de cer cu falde roșietice-albastre
se deșiră argintul din strunele viorilor
duse de adierile tomnatice ale vântului
pe fruntea pleșuvă a celor șapte coline
din toamne pictate în palete de galben-maroniu
se amestecă umbrele verzi ale iubirilor verii
cu zborul neliniștit al păsărilor furtunii
în îmbrățișări pătimașe amintirile noastre
se dezlănțuie în pasiuni livrești pe crugul
scurgerii clipelor la braț cu tunetul și fulgerul
înfricoșând amarnic turmele buimace ale norilor
lacrimi din cer umplu de fiori țărâna florilor
în simfoniile toamnelor reci șoptesc chemări
la iubit arămiului veșted pe tâmpla iubiților
iar boncăluitul sălbatic al cerbilor prin crânguri
vestesc împerecherea clocotului sălbatic al vieții
și ultimul zbor în moartea ruginie al frunzelor.
3. Arborii-infinit
Schelete de cai aburesc sub ploi. Se leapădă rugina din nori ca un șarpe de cele zece piei;
nervurile frunzelor se întind până în sufletul translucid. Toamna
sculptează cruci în muntele de sare, iar arhanghelii orașului beau vin negru revărsat din canale.
Lumea se preface într-o roată de lemn de la masa olarului, tăcută...
Un câine roșu își linge coada sfârtecată, clopotele bat într-o dungă.
Miroase a omizi, a ghindă putredă... a coarne de cerb.
Toamna asta toate efluviile pădurii mi s-au adunat în piept.
Cerul este străbătut de păsări cu aripi de oțel. Parcă se prăbușesc
zidurile roșii ale lunii, iar singurătăți se rotunjesc înfipte pe acoperișul
pătrat al lumii.
Este atâta toamnă încât sufletele se transformă în dolomit. Iubiri
ca niște harpii se scutură de ape, lumina se aprinde din farul stelei viu...
Cu trup silfid, zurliu, alunecă măiastrele în nopți prelungi, secunde tăiate
în coajă de mesteceni infinit.
4. Te-aștept și-n astă toamnă ca să vii
Cerul din toamnă mă ridică la Tine,
Și cad frunzele de atâtea suspine
Clătinând în adierea hilară,
O lumină din lumina Ta clară.
Și e toamnă din toamna de ieri,
Încărcată de atâtea veri,
În covorul cel moale am pășit
Prin atâta splendoare!
Între vis și culoare.
Ruginite frunzele îmi cad la picioare,
Iar păsările mii au plecat călătoare
Spre un țărm de lumină mai mare.
Și te-aștept când e dorul mai tare,
Ca să vii, printre frunze ruginii.
5. Poetul în toamnă (rondel)
Nu va mai scrie versuri să îşi aline dorul,
E toamnă rece-n juru-i şi-i sufletul pustiu,
Iar ploaia bate-n geamuri şi tot mai negru-i norul,
Se-ntunecă devreme şi ceru-i fumuriu.
Şi vântul se-nteţeşte şi-i tot mai trist decorul,
Copacul din grădină, acum e arămiu,
Nu va mai scrie versuri să îşi aline dorul,
E toamnă rece-n juru-i şi-i sufletul pustiu.
Și frunze spulberate se-ntind precum covorul,
Dar când iubirea-i bate în uşă mai târziu,
Şuvoi de versuri caste îşi vor găsi izvorul,
Iar lângă-a sa iubită şi ceru-i siniliu.
Şi va mai scrie versuri ce proslăvesc amorul.
6. Din rai căzut-ai...
Din rai căzut-ai, doamnă, la mine-n așternuturi,
Cu șolduri rotunjite, ce-ți seamănă a liră?
Mă simt același tânăr, ce-aleargă după fluturi,
Vibrezi făr' să te mângâi – nimic nu mai mă miră –
Cu șolduri rotunjite, ce-ți seamănă a liră,
Utrenii mă ridică, vecernii mă coboară,
Vibrezi far' să te mângâi – nimic nu mai mă miră –
Tremurători mi-s pașii împleticiți de sfoară...
Utrenii mă ridică, vecernii mă coboară;
Ce poame rubiconde se-arată pe sub ie!
Tremurători mi-s pașii împleticiți de sfoară,
Când pielea-ți arămie miroase a gutuie,
Ce poame rubiconde se-arată pe sub ie,
Că m-aș tocmi cu iarna, pe un sobor de sănii,
Când pielea-ți arămie miroase a gutuie,
Să pătimesc o viață, prin labirintul cărnii...
Că m-aș tocmi cu iarna, pe un sobor de sănii,
Să fiu același tânăr, ce-aleargă după fluturi,
Să pătimesc o viață, prin labirintul cărnii –
Din rai căzut-ai, toamnă, la mine-n așternuturi?
7. Toamnă Doamnă!
Toamnă Doamnă vino iară
Lasă grija pentru flori,
Te aștept, și bunăoară,
Ai și tu multe culori.
Mă gândesc de-un an la tine
Când plecat-ai și te-ai dus,
Am oftat, și-am zis: Cu bine!
Doar atât, atât am spus.
Mi-ai rămas în gând, și-n suflet,
Și în inimă, la fel,
C-ai fost dragoste de înger
Pentru ea și pentru el.
Pentru mine și-a mea dragă
Fiindcă-n parc ne-am cunoscut,
Sub cei pomi cu frunza rară
De la ploi și de la vânt.
Te aștept să-ți întind mâna
Și în brațe te-oi lua,
Toamnă Doamnă, Săru”mâna!
Îți spun eu și draga mea.
8. Fata din tramvaiul toamnei
Doar aşa îl poţi cuceri,
urci în tramvaiul toamnei
spre inima lui. După lungi ani de meditaţie
în Tibetul trupului
e un semafor defect mintea ta.
La roşu sărută-l, la galben sărută-l
la verde sărută-l, o să cobori
acolo unde cocoşul va cânta de trei ori.
Te lepezi de tine? De el?
Vei ucide cocoşul?
Nu te poţi certa cu Dumnezeu
nu ţi-a promis nimic
e alegerea ta, nu ştie nimeni că în loc de bilet
ai frunza galbenă de pe urmă.
Respiri uşurată, se aude ecoul
sâsâit de viperă. Curând o să cobori
înspre măr. Nu, nu te lepezi de tine
îţi place cum gândeşti, zâmbeşti,
numeri fluturi între gene.
Nu, nu te lepezi de el, îţi place cum
te priveşte, curăţă copacii
de cuiburi părăsite, de ispită.
Nu, nu vei ucide cocoşul, poţi plăti
preţul corect
chiar unul generos, fiecare va primi
o fâşie din pielea ta de şarpe.
Nu renunţa la sandalele albe
au intrat cu tine în găuri de peşteri,
pe porţi de palate.
Oamenii întind mainile să mai prindă ceva
aruncă-le bucăţi din pânza rochiei
ah, rochia ta, ea nu te-a trădat niciodată
ţi-a încălzit trupul, ţi l-a mângâiat,
imaginează-ţi cum ar suna
botezul tău viitor: te lepezi de rochie?
m-am lepădat!
Priveşte, popoarele pe lângă care treci
îşi fac drapel din zdrenţele tale,
în sfârşit ai un scop, vine toamna!
De ce visezi deşertul inimii
sub soare inutil? A ruginit oglinda
iubindu-l pe el.
Când simţi că se sfârşeşte şina de tramvai
coboară şi fă alta din lacrimi.
9. Printre rânduri, Dumnezeu...
azi poezia mea lăcrimează
vina e a celui care lovește piatra cu ecou
până iese din ea sânge și apă
a ta că umpli vasul cu speranțe și-l golești la asfințit
când lumea e doar o cârpă îmbibată de emoții
croiesc vise fără mărime
ora 25 mă prinde cu un pas în afara timpului
printre rânduri, Dumnezeu
scoate visele din joben
și le așază pe frânghia cu poeme
din care scot rând pe rând matrioșce
niciuna nu poartă chipul tău când plouă
nu-și reazemă gândurile toamna
când aleargă desculț prin mine clopotul din turn
ce mici și singuri ne naștem
și cât dor încape în fiecare vers răstignit pe durere
printre rânduri, Dumnezeu
pune la uscat poeme
apoi îmi șterge obrazul de-mi vine s-o strig pe mama
să-mi aducă coltucul de pâine
dinspre altarul copilăriei
tata pocnește scurt din degete
chemând norii și eu întineresc în paginile întoarse
până la oase scriu ceva ce știu
că moare în tine și mă naște plăpând
în firul ierbii am ascuns cuvinte
te-am ascuns când nu știam să-ți strecor poeme în buzunar
privește orașul acesta cum a mai tăiat o felie colorată
și soarele se lipește precum o vată de zahăr de buzele copilei
ziua se desenează blând din mâinile mamei
mirosind a pătrunjel proaspăt și viața se ridică
printre rânduri...
10. Facerea unei amintiri
eu aş veni în faptul serii
voi fi însăşi seara care te înveleşte
ca o piele crescută peste haine
m-aş apropia cumva domol şi-aproape ruginiu
precum un deal spre râul vorbitor
te voi ruga să îmi citeşti din liniştile tale
când valurile nopţii vor lovi pereţii toamnei somnambule
să facem o amintire îţi propun
să o vedem cum creşte
cum face primii paşi în noi
până ce nimeni altcineva nu ne gândeşte
nimeni altcineva nu ne risipeşte
muzica ar putea să facă asta
dacă ar vrea să ne audă
dacă ar vrea să ne vadă
dar ea curge pe lângă noi
se scurge prin corola trandafirilor rubinii pe care ţi-i voi aduce
de voi veni la tine
cumva devreme
în faptul serii
11. Himerele toamnei
De n-ar fi fost zeul acela copil,
Răsturnând coşul cu ploi albastre
La picioarele atlanţilor din noi!
Chemări atavice eliberând fluturii
În zbaterea genelor.
Gândurile – o mie de păsări călătoare,
Zboruri intersectate tragic,
Pe un cer numai al nostru.
Ţi-am decupat surâsul
Dintr-un septembrie rival,
Cu himere de rugină,
Stoarse peste patima verde a viselor.
De n-aş fi furat cântecul de fluier
Al dravidianului costeliv,
Întâlnit în deşertul verii!
Şarpele cu solzi de frunze moarte
Mi-a întins, fermecat, mărul toamnei.
Când m-ai cules,
Miroseam a gutuie.
De n-ai fi ferecat lumina
În miezul agatului de foc
Ce ardea mocnit între noi!
Întinsesem mâna după încă o stea.
În aşteptare, în cenuşa amurgului,
Ploaia juca şotron cu lacrimile copacilor.
O zbatere de inimi, ultima,
Îşi anunţă zborul spre alte răsărituri.
Din cer cad aripi ruginii.
12. Octombrie…
Octombrie gratii îmi ţese
Pe bolta – prinos de lumină –
În piept, cu rănite adrese,
Mai chem înserarea să vină.
Stinghere, prin dalba cetate,
Zac file, în dor plămădite,
Petale de foc, scuturate,
Din cântec de greier strunite.
În tremur de frunză, doar vântul
A nucului creangă despoaie;
Îşi leapădă ziua veșmântul,
Tristeţea îmi curge şuvoaie.
A frig şi-a supliciu miroase,
Tăcerea în umbre se strânge;
Nesomnul se mută în oase,
Tic-tacul în ropote plânge.
13. Prefață gri
De ce se-ncurcă, printre frunze, vântul?
Copacii sunt nervoși sau doar dansează?
Alerg spre casă ca și o sfârlează
Ce nu-și mai simte... trupul și veșmântul.
Un strop malefic cade pe trotuar
Rupt din prefața urgiei ce-așteaptă
Să declanșeze o furtună aptă
A intimida și moartea-n estuar.
Trântesc, în grabă, ușa după mine.
Pe hol, căldura mă prinde de mână
Și mă întreabă de mi-e rău sau bine.
Tac și-ascult zgomotul de-afară până
Când ceaiul cu miere adoarme-n cană.
În patul cald, toamna e o icoană.
14. logodna de toamnă
azi-noapte mi-am dus iubita acasă
o să locuim în acest anotimp
pentru o vreme şi
în aceeaşi casă
o să dormim în acelaşi pat
din când în când
tăcuţi ca păianjenul din colţ
o să facem dragoste şi copii
ne vom îmbrăţişa tristeţile ne
vom mângâia în gol
vom număra pe degete orele
rămase neatinse
cineva ne va ademeni prin semne
va fi singura noastră noapte în care
nu ne vom striga pe nume
privesc din mijlocul emoţiei
şi tac
oare ce nume să-i dau
singurătății mele...
15. reverență de toamnă
vom învăța iubirea să ne adune cerul și pământul
într-un leagăn
să adormim unul în brațele celuilalt
ca doi miri niciodată cununați
mereu în trupul timpului
cu suflet de lup hăituit
să ne despărțim cum se desparte stejarul de ghindă
printr-o reverență de toamnă
eu voi scrijeli cu brațele mele înălțimile
tu vei înveli adâncurile cu flori de măr
în ele se vor fi întors fructele necoapte ale dragostei noastre
amare ca nopțile care ne-au ascuns la sân
asemenea unor spiriduși hipnotizați de un vis stelar
meritam să trăim și noi măcar o eră
din minutul acela ars pe rug
dar am păstrat jarul vom primi un trofeu pentru asta
eu voi fi la un capăt al toamnei
tu la celălalt
vom încăpea într-o simfonie cum n-a mai fost
dumnezeul nostru ne va fi dirijor
îl zăresc aruncându-ne sfori deasupra prăpăstiilor
16. Chiriaşul secundei de-altădată
Ascultă, dragul meu, soseşte altă toamnă
Cu brumă pe la tâmple şi nerostite temeri,
Romanţa ei eternă la nostalgie-ndeamnă
Şi ne aşează gânduri pe suflete şi umeri.
Doar tu eşti chiriaşul secundei de-altădată
Uitând că ramu-i plin de roade coapte azi,
Îmbrăţişează toamna şi-a ei veche sonată
Ca noi să nu mai fim prin amintiri nomazi.
Eu nu-mi doresc amorul cu vers de elegie
Chiar de-i târzie toamna, iar frigul se-arată,
Visez să-mi strig dorinţa ce este încă vie,
S-alung îngheţul aprig din iarna anunţată.
Am să te duc de mână prin proaspăta otavă
Să-ntâmpinăm iubirea ce-aleargă către noi,
Apoi să ne plimbăm pe brazda un pic jilavă
Privind cu drag cocorii şi dansul lor în doi.
17. Pe brațe întomnate
Las visul de-o zi
pe întomnate brațe
să mi-l sădească în chihlimbar
precum o frunză coaptă în raze vii
așteaptă,
taina să îi cuprind.
Fuioare de fum în clipele gri
copaci fără glas cu hainele roase
de-a vremii rugină,
pot încă să râdă
în prag de primăveri.
Anotimpuri mă prind
în vrejul silfid,
nu-i timp să-ncep riduri să număr
nici vrere clipitei zăvor să-i slobod.
M-aștern senin pe brațele-ntomnate
să-mi prindă-n plete alte fire albe
și-n piept de lut
buchet ales de Toamne argintii.
18. Balada toamnei
În tăcerea nopții răsună baladă,
Când greierii cântă a disperare,
Cu acorduri triste după vara caldă;
Simțind fiorii reci de întomnare.
Pe-o harpă antică, ecouri răsună,
Când vântul bate frunza de suspină.
Adio spun crengi în loc de noapte-bună,
Frunzelor, când după ele se-nclină.
Prin scorburi goale scârțâie mandolină,
În vuiet prelung, cu aprig vânt bătând.
Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină,
Copaci dezbrăcați de-al frunzelor veșmânt.
Lumina nopții aprinde o gutuie
În felinarul de frunze arămii.
Stă învelită în pătură gălbuie,
Până e dusă în casa inimii.
Din suflet să îmi alunge nostalgie
Și resemnarea vieții să-mi aducă,
Gutuia va arde prin toamnă târzie,
Ca lumânare în sacră poruncă.
19. E toamnă-n fiecare dintre noi...
E toamnă-n fiecare dintre noi
O iarnă-ncepe, un sfârşit de drum,
Felii de soare între două ploi
Coboară-n brumă, frig, îngheț și fum.
Cu pensula de-artist muiată-n cer
Arunc albastrul gri printre copaci;
Acoperiş, vioară, muzici pier,
Eu mă retrag, iar tu asculţi şi taci.
Dă-mi, Doamne, forță încă să mai scriu
Măcar un vers, sculptat în lut, greoi,
Să-i pot cânta azi fiului din fiu
„E toamnă-n fiecare dintre noi”...
20. Rugăciunea unei maici
i-am șoptit toamnei să mă culeagă din râsetele ploii
să mă agațe de lacrimile mamei mele
ca să îi mângâi macii din buzele-i crăpate
atunci când și-o aminti de mine
toamnei i-am poruncit să mă adune
din oasele morților păgâni
și să mă arunce în nuanțele târzii ale copacilor
să le culeg cu măduva parfumul agoniilor de august
și să le ard cu lacrimile mamei mele
din toamnă mi-am croit cărarea către ceruri
și-n nopțile cu ceață mi-am pogorât lumina
printre cadavrele gutuilor de ceară
septembrie mi-a fost lăcașul
în ochii lui mi-am aruncat păcatul cenușa
aluneca în rănile-mi de pe coaste
eu
eu sălășluiam în rugile maicii mele
în macii buzelor crăpate
în râsetele ploii și-n lacrimile ei putrede
eu
eu sălășluiam în toamna de afară
21. Turcoaz
M-aș gândi la tine, ca la un tei în floare,
să-mi vindeci insomnia paralelor
ce ne condamnă la vânt, la vifor și mare,
dar nu mă lasă toamna să te îngrop în dor
și, astfel, te-nchid în pleoapa mea, ușor,
să mă gândesc la tine pe-nserare
când curcubeul spală gândul meu de praf,
cu urma ultimului nor.
Mă voi gândi la tine cu miros de frunză,
cu gustul galben de gutuie-n raft de crengi,
fiindcă s-a dus și cea din urmă buburuză
și mi-au rămas doar cei doi ochi pribegi.
Și-ți număr pașii fără mine, când ziua mă grăbește,
tot sărutând turcoazul tău, orbește.
Îmbălsămat, surâsu-ți doarme-n venele-mi prea reci.
22. Muza
Iar doamna aceasta pudrează,
Ispita cu riduri îngână,
Genunchii îi trage spre gură
Când fruntea-şi înmoaie-n ţărână.
De foc nu se teme că-i arsă
Şi-i roşu aprins şi-n măsele,
Genuni i se-adună în palme,
Pe sâni îi cad frunze rebele.
Se-ntrec anotimpuri pe tocuri,
Ea-i zâmbet, agale păşeşte...
Îşi vede-n oglindă destinul,
Cu dinţii spre soare scrâşneşte.
Şi-i pare nedrept să abdice,
Să lase trofee-n ospiciu...
Te-ndură şi cânt-o în versuri,
Fă-i toamnei un ultim serviciu!
23. Rapoartele ruginii ale sfinxului
în ziua a șaptea
aerul se respiră mai ușor
nemaifiind încărcat cu dorințe abrazive alunecă
pe gâtul casabil al vieții
iresponsabil
candoare îmbujorată seduce
nepermis de zaharisite ne sunt venele de-atâtea incesturi solare
hamurile percepției sunt roase de arome strugurii
se sinucid voluptoși în pocale
viața gâlgâie sub limba abisului irupe în cădere străpunge inima focului
ochiul furtunii se-nchide în temple
fără fundație de-albastru verva sfărâmă altarele
sub voaletă se-ascund sulfurice
pioșenii de conjunctură
supernove sângerează suprasaturate de-amoruri fanate
rugăciunea verbelor e rumenită acceptarea nuanțelor nevăzute
parafează acordul de armistițiu din epidermă
ruginiu
caligrafia roadelor e mai rotundă pulsată fără emfază din cuibul păsării
cântecul magic înalță aburi din stele răscoapte
în artere spațiul se convertește
luminii
din pulpă asfințitul scrie rapoarte ample
despre revoluția coacerii
gesturile migrează spre un zero perfect și sătul ca pe anafură
marea-și înghite mareele odată cu luna
tăcerea sorbită odată cu mustul împărtășește noaptea rebelă arde picioarele
drumurile și-au domesticit colburile le-au așezat în trepte diamantine
îngerii își antrenează visurile pentru marea orgie
țelurile întoarse în geană odată cu scrumirea pleoapelor
devin compost galactic
semințelor din pori
la începutul fiecărui act
aclimatizarea cu vibrația cărnii se face tot mai greu
plimbarea prin magazinul de suveniruri al toamnei
lipește de talpă decadența roadelor putrede
pe scara friabilă a inimii
rulantă e doar curgerea feromonilor
pe dunga ispitei
raiul își adaptează legendele facerii
căderea bursei din sânge schimbă violent perspectivele
o iarnă bogată sigilează hristic
hambarele spiritului
răstignirea pe valuri mă scoate din rama adâncului
genunchii curăță rănile humei oasele mi se-așează în rună arhetipală
ofrandă smerită dezghioc râsul din stigmatele toamnei
soarele își coace lumile
după ce mă-nghite
24. Toamna pescărușului
Pescărușul singuratic
Se ascunde prin trecut,
Se aude-un glas tomnatic
Venit din necunoscut.
Amintirile emană
Un miros adânc de „am vrut”
Și prin forma de lumină
Se vede un gust mut.
Pescărușul se învârte,
Iar pe apă e cusut
Un mozaic din multe, multe
Frunze galbene de lut...
E întruchiparea spartă
A clipei ce-a pierdut.
E evocarea moartă
A dorinței ce-a avut.
Copacii-l înconjor
De când s-a născut
Și îi cântă-n cor
Același gând tăcut:
„Renunță marmură surdă
La al tău suflet sărut,
La a ta frică scundă
Și ridică idealul scut.”
Pescărușul își revine din visare.
Un pumn de gheață l-a durut.
Venit din crunta aprigă uitare,
A toamnei ce l-a cunoscut.
25. Botez autumnal
toamna lăcrimează comete
scobite în bulgărași de jale
las-o să plece
și ea ți-a abandonat amintirea
copilului cu părul bălai
și tălpile goale
pe curcubeul timpului
cu un pumn de monede
pe taraba de chihlimbar
încearcă să cumpere
zâmbetul copilăriei
ai dori și tu
dar nu mai sunt bani în
buzunarul inocenței
nici măcar troc nu poți face
Sfinxul e invidios
și Ares desigur
pe omul de azi
leapădă-te de toamnă
cum se lepăda Sisif
la fiecare urcuș
de trecut
26. îmi duc viața de mână până în cuvânt
anii au trecut rostogolindu-se
ca roata unei căruțe pe un drum de țară
le-am pierdut numărătoarea
nu mai păstrez în memorie
decât lacrimile acelei zile de toamnă
când ai plecat si m-ai lăsat singură
cu moartea mea
la fereastră printre muşcate atârnă amintirile
le imbrac în grabă pe pielea goală
timpul se face galben ca lămâia
toate nopțile se contopesc în una singură
lungă cât brațul unei ghilotine
casele se prind prin fumul lor de cer
partea adormită din mine împleteşte ciorapi de lână
cealaltă se mută la capătul străzii
cântă de teamă să nu se prefacă iar
în lacrimă visul
şi să doară
un zgomot de farfurii sparte scutură trandafirii
27. De ce plângi, Toamnă?...
De ce plângi, toamnă, spune tu,
Cu-atât de multe lacrimi şi suspine?
Când un covor de frunze s-aşternu,
Iar rochia această aşa de bine-ţi vine.
De ce să plângi când eşti aşa frumoasă?
Ai tot ce vrei nimic nu-ţi mai lipseşte;
Se rup copacii-n rod pe lângă casă,
Şi ard frunzişuri pe lângă ferestre.
De ce plângi, toamnă, spune tu,
Şi de ce-ţi pui fuioarele de ceaţă?
Ascunzi de noi cel mai frumos atu,
Culorile splendide din verdeaţă.
De ce să plângi, fiindcă acuma, iată
Şi cerul plânge, plânge şi pădurea...
Când doar parfum de fructe te îmbată,
Iar cerbii tăi îşi caută iubirea.
Nu pentru mine plâng, ştii tu mai bine,
Şi-mi las în vânt pădurea despletită,
Dar mă gândesc acuma doar la tine,
Ai să mă-nșeli cu iarna răzvrătită.
28. Tabloul toamnei
Te-aş picta frumoasă toamnă
Într-o rochie de bal
Însă sufletul mă-ndeamnă
Să-ţi pun haine de hamal
Şi-n dezmăţ de frunze moarte
Fără să-ţi cunoşti finalul
Să porţi cuferele sparte
Să acopere fundalul
Pânzei ce imploră jertfa
Verdelui ce-adânc zvâcneşte
Fluturând în vânt eşarfa
Ce-n lumină şerpuieşte.
Te-aş picta ca pe-o fecioară
Despletită de orgolii,
De pudori din lumi de ceară,
Strâmbe, false, derizorii.
Însă nu mai am putere
Să te simt ca altădată,
Văd în tine doar durere
În culoare destrămată.
Şi nu pot în tuşe fine
Să trasez ce-ţi mai lipseşte,
E atâta frig în mine,
Parcă-n suflet viscoleşte.
Te-aş picta ca pe-o străină
Ce mă bântuie de-o vreme
Şi-n privirea-i de rugină
Văd sentinţe, anateme.
În absurdul fără capăt
Eu cerşesc lumina zilei
Şi-o aud ca pe un ţipăt
Tot scurtând din firul milei.
Te-aş picta frumoasă toamnă,
Cum ai merita pictată,
Dar tristeţea mă condamnă
Să te las nevernisată.
29. Ruginiul toamnei
Când crengile durerii se destramă,
Încovoiate-n toamna aurie,
Copacii goi sunt răstigniţi în ramă
De-o pană iscusită, plumburie.
Pădurea-şi plânge frunzele căzute,
Pictate cu aramă şi cu aur,
Când sufletul umil, pe nevăzute,
Ar vrea să se înalţe-n glas de graur.
Misterioasă, toamna se fereşte
De vânturile rele şi hoinare;
Speranţa, însă, tot mai tare creşte,
Găsind în arămiu o alinare.
Şi suflet şi speranţă – împreună
Se vindecă-n ideile profunde,
Mai răbdătoare-n razele de lună…
Lumina gândului mereu pătrunde
În rime şi în fraze-ntortocheate
Şi în al toamnei arămiu linţoliu,
Întins, uşor, pe versuri deocheate
Ce suferă, fiind mereu în doliu.
Durerile crescute-n suflet – arse
De ruginiul toamnei ce suspină,
Spre mine şi spre lume sunt întoarse,
Dar mă conduc, mereu, către lumină.
30. gând autumnal
sunt asemeni ţie toamnă
bogată tristă şi înfrigurată
a crescut iederă pe zid de suflet
şi colorează în ruginiu hăţişul destin
timpul acesta loveşte cu glezna
în pântec de minte
distanţa dintre copaci
până la ultima frunză
(pilotă din ramură vie)
prin respiraţii de toamnă
răstigniri arămii
inundă tristeţile
ca o eliberare
dincolo de gând
cuvintele zboară
dăltuite în stih
lovesc carcase de suflet
în pastel de chemare
înmuguresc a primăvară
aşchii de sentimente
prin vămi de anotimp
31. Autumnal
Se instalase toamna în grădină
Ploaie de lacrimi picurând din plete
Udând ici-colo rădăcini concrete,
Prinos de hrană pentru ce-o să vină…
O simfonie de culori, din frunze,
Un vânt de geniu rece dirijează
Şi levitând seminţe, le plantează
În sol matern, aplaudat de muze.
Un greier trist, oftând iubita vară,
Îngrijorat de iarnă, se produce;
Va apela din nou, ca să se culce,
La o furnică… şi a ei cămară.
Pe o alee de castani, o fată
Suspină, strânsă-n braţe de-un băiat,
Realizând că-n toamnă i-a fost dat
De-a întâlni iubirea, prima dată.
Regal de copt, de bun, de pârguit
Pe-o lume de poveste curge-n toamnă,
Frumoasa, împlinit-a treia doamnă
Din cele patru, din pământ sfinţit!
Cuvinte cheie :
Bidulescu Constantin a votat poeziile astfel:
1 – 8
2 – 5
3 – 6
4 – 5
5 – 7
6 – 9
7 – 7
8 – 5
9 – 6
10 – 5
11 – 7
12 – 9
13 – 4
14 – 5
15 – 8
16 – 10
17 – 5
18 – 5
19 – 9
20 – 7
21 – 6
22 – 6
23 – 5
24 – 4
25 – 8
26 – 6
27 – 9
28 – 10
29 – 9
30 – 5
31 – 7
Teodor Dume a votat poeziile astfel:
1 – 7
2 – 7
3 – 8
4 – 7
5 – 8
6 – 7
7 – 7
8 – 9
9 – 8
10 – 8
11 – 8
12 – 8
13 – 8
14 – 7
15 – 9
16 – 8
17 – 8
18 – 8
19 – 8
20 – 8
21 – 7
22 – 7
23 – 8
24 – 7
25 – 7
26 – 8
27 – 9
28 – 9
29 – 9
30 – 8
31 – 9
Nikol MerBreM a votat poeziile astfel:
1 – 7
2 – 7
3 – 10
4 – 3
5 – 6
6 – 10
7 – 3
8 – 9
9 – 9
10 – 5
11 – 7
12 – 8
13 – 4
14 – 4
15 – 9
16 – 5
17 – 7
18 – 5
19 – 6
20 – 9
21 – 7
22 – 6
23 – 10
24 – 3
25 – 8
26 – 6
27 – 5
28 – 8
29 – 7
30 – 7
31 – 7
Pop Dorina a votat poeziile astfel:
1 - 9
2 - 7
3 - 6
4 - 5
5 - 8
6 - 10
7 - 5
8 - 7
9 - 6
10 - 5
11 - 5
12 - 8
13 - 7
14 - 9
15 - 5
16 - 6
17 - 5
18 - 5
19 - 8
20 - 7
21 - 5
22 - 4
23 - 8
24 - 5
25 - 6
26 - 7
27 - 9
28 - 9
29 - 6
30 - 5
31 - 10
Curelciuc Bombonica a votat poeziile astfel:
1 - 9
2 - 9
3 - 8
4 - 7
5 - 9
6 - 9
7 - 7
8 - 8
9 - 9
10- 8
11 - 9
12 - 8
13 - 8
14 - 7
15 - 9
16 - 9
17 - 8
18 - 7
19 - 8
20 - 9
21 - 8
22 - 8
23 - 9
24 - 7
25 - 8
26 - 8
27 - 8
28 - 9
29 -7
30 -8
31 - 9
Veronica Pavel Lerner a votat poeziile astfel:
1. 6
2. 6
3. 9
4. 5
5. 7
6. 8
7. 6
8. 8
9. 9
10. 6
11. 7
12. 8
13. 5
14. 6
15. 7
16. 6
17. 7
18. 5
19. 7
20. 7
21. 6
22. 7
23. 7
24. 4
25. 6
26. 7
27. 7
28. 8
29. 8
30. 7
31. 7
Mihaela Roxana Boboc a votat poeziile astfel:
Nr 1 - 7
Nr 2 - 7
Nr 3 - 10
Nr 4 - 6
Nr 5 - 6
Nr 6 - 7
Nr 7 - 5
Nr 8 - 8
Nr 9 - 7
Nr 10 - 8
Nr 11 - 9
Nr 12 - 6
Nr 13 - 6
Nr 14 - 7
Nr 15 - 7
Nr 16 - 5
Nr 17 - 6
Nr 18 - 5
Nr 19 - 6
Nr 20 - 8
Nr 21 - 5
Nr 22 - 6
Nr 23 - 7
Nr 24 - 4
Nr 25 - 7
Nr 26 - 7
Nr 27 - 5
Nr 28 - 8
Nr 29 - 5
Nr 30 -6
Nr 31 - 5
Nelu Preda a votat poeziile astfel:
1 7
2 4
3 4
4 5
5 8
6 10
7 9
8 4
9 4
10 4
11 4
12 8
13 7
14 4
15 4
16 8
17 4
18 6
19 9
20 5
21 4
22 5
23 5
24 6
25 5
26 4
27 7
28 9
29 9
30 4
31 6
Sofy Sincă a votat poeziile astfel:
1. Toamnă, prea adânc îți simt fiorul - nota 7
2. Rugină pe tâmpla iubirii - nota 6
3. Arborii-infinit - nota 7
4. Te-aștept și-n astă toamnă ca să vii - nota 6
5. Poetul în toamnă (rondel) - nota 7
6. Din rai căzut-ai... - nota 8
7. Toamnă Doamnă! - nota 7
8. Fata din tramvaiul toamnei - nota 7
9. Printre rânduri, Dumnezeu... - nota 7
10. Facerea unei amintiri - nota 7
11. Himerele toamnei - nota 7
12. Octombrie… - nota 8
13. Prefață gri - nota 8
14. logodna de toamnă - nota 8
15. reverență de toamnă - nota 7
16. Chiriaşul secundei de-altădată - nota 7
17. Pe brațe întomnate - nota 6
18. Balada toamnei - nota 6
19. E toamnă-n fiecare dintre noi... - nota 6
20. Rugăciunea unei maici - nota 5
21. Turcoaz - nota 7
22. Muza - nota 7
23. Rapoartele ruginii ale sfinxului - nota 10
24. Toamna pescărușului - nota 6
25. Botez autumnal - nota 8
26. îmi duc viața de mână până în cuvânt - nota 6
27. De ce plângi, Toamnă?... - nota 8
28. Tabloul toamnei - nota 9
29. Ruginiul toamnei - nota 9
30. gând autumnal - nota 8
31. Autumnal - nota 10
Zarra a votat poeziile astfel:
1. Toamnă, prea adânc îți simt fiorul---8p
2. Rugină pe tâmpla iubirii-------------7p
3. Arborii-infinit----------------------6p
4. Te-aștept și-n astă toamnă ca să vii-5p
5. Poetul în toamnă (rondel)------------7p
6. Din rai căzut-ai...------------------7p
7. Toamnă Doamnă!-----------------------5p
8. Fata din tramvaiul toamnei-----------4p
9. Printre rânduri, Dumnezeu...---------8p
10. Facerea unei amintiri---------------6p
11. Himerele toamnei-------------------10p
12. Octombrie…--------------------------9p
13. Prefață gri-------------------------6p
14. logodna de toamnă-------------------5p
15. reverență de toamnă-----------------9p
16. Chiriaşul secundei de-altădată------7p
17. Pe brațe întomnate------------------7p
18. Balada toamnei----------------------4p
19. E toamnă-n fiecare dintre noi...----9p
20. Rugăciunea unei maici---------------6p
21. Turcoaz-----------------------------5p
22. Muza--------------------------------5p
23. Rapoartele ruginii ale sfinxului----6p
24. Toamna pescărușului-----------------4p
25. Botez autumnal----------------------7p
26.îmi duc viața de mână până în cuvânt-7p
27. De ce plângi, Toamnă?...------------6p
28. Tabloul toamnei---------------------8p
29. Ruginiul toamnei--------------------6p
30. gând autumnal-----------------------7p
31. Autumnal----------------------------5p
Constantinescu Rodica a votat poeziile astfel:
1 – 6
2 - 4
3 - 8
4 - 8
5 - 9
6 - 8
7 - 9
8 - 5
9 - 8
10 - 6
11 - 7
12 - 9
13 - 8
14 - 6
15 - 8
16 - 7
17 - 8
18 - 6
19 - 10
20 - 9
21 - 7
22 - 8
23 - 5
24 - 7
25 - 6
26 - 9
27 - 10
28 - 10
29 - 9
30 - 8
31 - 8
Enea Gela a votat poeziile astfel:
1 5
2 6
3 7
4 5
5 6
6 7
7 6
8 7
9 8
10 7
11 8
12 9
13 6
14 6
15 8
16 7
17 7
18 7
19 8
20 7
21 7
22 8
23 8
24 6
25 7
25 7
27 7
28 9
29 8
30 7
31 7
ION LAZĂR da COZA - scriitor
VASILISIA LAZĂR - poetă, redactor-șef Revista Eminesciana, membră UZPR
ADMINISTRATORI-EDITORI
SOFIA SINCĂ - prozatoare
GABRIELA RAUCĂ (redactor promovare media) - poetă, redactor Radio ProDiaspora, redactor Revista Eminesciana, membră UZPR
ADA NEMESCU - poetă, artist plastic
CARMEN POPESCU (redactor promovare media) - scriitoare, redactor Radio Vocativ, redactor Revista Armonii Culturale, membră UZPR
AUGUSTA COSTIN (CHRIS) - prozatoare
MIHAELA POPA - poetă
PETRUȚ DAN (CĂMUI) - poet, cantautor
BOLACHE ALEXANDRU - poet
MIHAI KATIN - poet
GRIG SALVAN - prozator, cantautor
Fiecare postare trebuie făcută în spaţiile special constituite pentru genurile literar/artistice stabilite. Postarea în alte locuri decât cele stabilite de regulile site-ului, atrage eliminarea postării de către membrii administraţiei, fără atenţionarea autorului! De exemplu, un eseu postat în spațiul prozei va fi șters. Pentru cele mai frecventate genuri, reamintim locațiile unde trebuie postate. Pentru a posta:
1. POEZIE, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
2. PROZĂ, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
3. ESEU, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
4. FOTOGRAFII, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
5. VIDEOCLIPURI, click AICI, apoi click pe ADĂUGARE!
Toate acestea le puteți accesa și din bara de sus a site-ului. Este admisă doar o postare pe zi, pentru fiecare secțiune, creație proprie. Folosirea diacriticelor este obligatorie.
Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la:
RO45CECEB00008RON1057488
titular cont: LAZAR VASILISIA
(CEC Bank)
*
Pentru anul trecut au donat:
Gabriela Raucă - 400 Euro
Monica Pester - 600 Lei
Nuța Crăciun - 220 Lei
Maria Chindea - 300 Lei
Tudor Cicu - 300 Lei
Elisabeta Drăghici - 200 Lei
***
Pentru acest an au donat:
Maria Chindea - 200 Lei
Monica Pester - 300 Lei
© 2024 Created by Ion Lazăr da Coza. Oferit de
Embleme | Raportare eroare | Termeni de utilizare a serviciilor