Poeziile participante la Concursul „Labirinturi autumnale”, ediția a III-a, 2016

[Vasilisia Lazăr]

1. Toamnă, prea adânc îți simt fiorul

 

Codrule, de ce te gălbenești,

De ce-ți pică frunzele, pe poale,

Arămind pe creste, ruginești

Nu ți-e frig prin ramurile goale?

 

Scalzi în aur vechile cărări

Într-un foșnet lin, o adiere,

Razele, cu dulci îmbrățișări

Trec prin tine ca o mângâiere.

 

Clipocesc izvoarele verzui

Legănând bărcuțe colorate,

Foi din gândurile nu știu cui,

Au pornit pe ape, legănate.

 

De pe brațele-ți întinse-n gol,

Păsări, către soare își iau zborul,

Ronduri ultime, un ultim stol,

Toamnă, prea adânc îți simt fiorul.

 

Și mă scald în patul tău de foi

Ca la sânul cald al maicii mele,

Toamnă nu pleca, rămâi cu noi,

Stai prin sângeriile vâlcele.

Dansul frunzelor mă poartă iar

Într-un iureș viu, într-o visare,

Toamna mea, te rup din calendar,

Și mă pierd cu tine pe cărare.

 

Undeva-între spații te arunc

De-oi veni, să te găsesc frumoasă,

Într-o altă viață să te-ajung,

Iarăși, auria mea mireasă.

 

2. Rugină pe tâmpla iubirii          

                  

Ruginiul s-a adunat pe tâmpla iubirii

dar clocotul dorului de vremea

cireșelor coapte  și al gustului fierbinte

al buzelor noastre amintind de parfumul

spicelor de lavandă mov albăstrui

s-au topit în sărutări consumate

agățate de acele cadranului solar

în rotirile carului ceresc ce brăzdează

fâșii de cer cu falde roșietice-albastre

se deșiră argintul din strunele viorilor

duse de adierile tomnatice ale vântului

pe fruntea pleșuvă a celor șapte coline

din toamne pictate în palete  de galben-maroniu

se amestecă umbrele verzi ale iubirilor verii

cu zborul neliniștit al păsărilor furtunii

în  îmbrățișări pătimașe amintirile noastre

se dezlănțuie în pasiuni livrești pe crugul

scurgerii clipelor la braț cu tunetul și fulgerul

înfricoșând amarnic turmele buimace ale norilor

lacrimi din cer umplu de fiori  țărâna florilor

în simfoniile toamnelor reci șoptesc chemări

la iubit arămiului veșted pe tâmpla iubiților

iar boncăluitul  sălbatic al cerbilor prin crânguri

vestesc împerecherea clocotului sălbatic al vieții

și ultimul zbor în moartea ruginie al frunzelor.

3. Arborii-infinit

 

Schelete de cai aburesc sub ploi. Se leapădă rugina din nori ca un șarpe de cele zece piei;

nervurile frunzelor se întind până în sufletul translucid. Toamna

sculptează cruci în muntele de sare, iar arhanghelii orașului beau vin negru revărsat din canale.

Lumea se preface într-o roată de lemn de la masa olarului, tăcută...

 

Un câine roșu își linge coada sfârtecată, clopotele bat într-o dungă.

Miroase a omizi, a ghindă putredă... a  coarne de cerb.

Toamna asta toate efluviile pădurii mi s-au adunat în piept.

Cerul este străbătut de păsări cu aripi de oțel. Parcă se prăbușesc

zidurile roșii ale lunii, iar singurătăți se rotunjesc înfipte pe acoperișul

pătrat al lumii.

 

Este atâta toamnă încât sufletele se transformă în dolomit. Iubiri

ca niște harpii se scutură de ape, lumina se aprinde din farul stelei viu...

Cu trup silfid, zurliu, alunecă măiastrele în nopți prelungi, secunde tăiate

în coajă de mesteceni infinit.

 

4. Te-aștept și-n astă toamnă ca să vii

 

Cerul din toamnă mă ridică la Tine,

Și cad frunzele de atâtea suspine

Clătinând în adierea hilară,

O lumină din lumina Ta clară.

Și e toamnă din toamna de ieri,

Încărcată de atâtea veri,

În covorul cel moale am pășit

Prin atâta splendoare!

Între vis și culoare.

Ruginite frunzele îmi cad la picioare,

Iar păsările mii au plecat călătoare

Spre un țărm de lumină mai mare.

Și te-aștept când e dorul mai tare,

Ca să vii, printre frunze ruginii.

5. Poetul în toamnă (rondel)

Nu va mai scrie versuri să îşi aline dorul,

E toamnă rece-n juru-i şi-i sufletul pustiu,

Iar ploaia bate-n geamuri şi tot mai negru-i norul,

Se-ntunecă devreme şi ceru-i fumuriu.

 

Şi vântul se-nteţeşte şi-i tot mai trist decorul,

Copacul din grădină, acum e arămiu,

Nu va mai scrie versuri să îşi aline dorul,

E toamnă rece-n juru-i şi-i sufletul pustiu.

 

Și frunze spulberate se-ntind precum covorul,

Dar când iubirea-i bate în uşă mai târziu,

Şuvoi de versuri caste îşi vor găsi izvorul,

Iar lângă-a sa iubită şi ceru-i siniliu.

 

Şi va mai scrie versuri ce proslăvesc amorul.

6. Din rai căzut-ai...

Din rai căzut-ai, doamnă, la mine-n așternuturi,

Cu șolduri rotunjite, ce-ți seamănă a liră?

Mă simt același tânăr, ce-aleargă după fluturi,

Vibrezi făr' să te mângâi – nimic nu mai mă miră –

 

Cu șolduri rotunjite, ce-ți seamănă a liră,

Utrenii mă ridică, vecernii mă coboară,

Vibrezi far' să te mângâi – nimic nu mai mă miră –

Tremurători mi-s pașii împleticiți de sfoară...

 

Utrenii mă ridică, vecernii mă coboară;

Ce poame rubiconde se-arată pe sub ie!

Tremurători mi-s pașii împleticiți de sfoară,

Când pielea-ți arămie miroase a gutuie,

 

Ce poame rubiconde se-arată pe sub ie,

Că m-aș tocmi cu iarna, pe un sobor de sănii,

Când pielea-ți arămie miroase a gutuie,

Să pătimesc o viață, prin labirintul cărnii...

 

Că m-aș tocmi cu iarna, pe un sobor de sănii,

Să fiu același tânăr, ce-aleargă după fluturi,

Să pătimesc o viață, prin labirintul cărnii –

Din rai căzut-ai, toamnă, la mine-n așternuturi?

 

7. Toamnă Doamnă!

Toamnă Doamnă  vino iară

Lasă grija pentru flori,

Te aștept, și bunăoară,

Ai și tu multe culori.

 

Mă gândesc de-un an la tine

Când plecat-ai și te-ai dus,

Am oftat, și-am zis: Cu bine!

Doar atât, atât am spus.

 

Mi-ai rămas în gând, și-n suflet,

Și în inimă, la fel,

C-ai fost dragoste de înger

Pentru ea și pentru el.

 

Pentru mine și-a mea dragă

Fiindcă-n  parc ne-am cunoscut,

Sub cei pomi cu frunza rară

De la ploi și de la vânt.

 

Te aștept să-ți întind mâna

Și în brațe te-oi lua,

Toamnă Doamnă, Săru”mâna!

Îți spun eu și draga mea.

8. Fata din tramvaiul toamnei

Doar aşa îl poţi cuceri,

urci în tramvaiul toamnei

spre inima lui. După lungi ani de meditaţie

în Tibetul trupului

e un semafor defect  mintea ta.

La roşu sărută-l, la galben sărută-l

la verde sărută-l, o să cobori

acolo unde cocoşul va cânta de trei ori.

Te lepezi de tine? De el?

Vei ucide cocoşul?

 

Nu te poţi certa cu Dumnezeu

nu ţi-a promis nimic

e alegerea ta, nu ştie nimeni că în loc de  bilet

ai frunza galbenă de pe urmă.

Respiri uşurată, se aude ecoul

sâsâit de viperă. Curând o să cobori

înspre măr. Nu, nu te lepezi de tine

îţi place cum gândeşti, zâmbeşti,

numeri fluturi între gene.

Nu, nu te lepezi de el, îţi place cum

te priveşte, curăţă copacii

de cuiburi părăsite, de ispită.

 

Nu, nu vei ucide cocoşul, poţi plăti

preţul corect

chiar unul generos, fiecare va primi

o fâşie din pielea ta de şarpe.

Nu renunţa la sandalele albe

au intrat cu tine în găuri de peşteri,

pe porţi de palate.

 

Oamenii întind mainile să mai prindă ceva

aruncă-le bucăţi din pânza rochiei

ah, rochia ta, ea nu te-a trădat niciodată

ţi-a încălzit trupul, ţi l-a mângâiat,

imaginează-ţi cum ar suna

botezul tău viitor: te lepezi de rochie?

m-am lepădat!

 

Priveşte, popoarele pe lângă care treci

îşi fac drapel din zdrenţele tale,

în sfârşit ai un scop, vine toamna!

De ce visezi deşertul inimii

sub soare inutil? A ruginit oglinda

iubindu-l pe el.

Când simţi că se sfârşeşte şina de tramvai

coboară şi fă alta din lacrimi.

 

9. Printre rânduri, Dumnezeu...

azi poezia mea lăcrimează

vina e a celui care lovește piatra cu ecou

până iese din ea sânge și apă

a ta că umpli vasul cu speranțe și-l golești la asfințit

când lumea e doar o cârpă îmbibată de emoții

croiesc vise fără mărime

ora 25 mă prinde cu un pas în afara timpului

printre rânduri, Dumnezeu

scoate visele din joben

și le așază pe frânghia cu poeme

din care scot rând pe rând matrioșce

niciuna nu poartă chipul tău când plouă

nu-și reazemă gândurile toamna

când aleargă desculț prin mine clopotul din turn

ce mici și singuri ne naștem

și cât dor încape în fiecare vers răstignit pe durere

printre rânduri, Dumnezeu

pune la uscat poeme

apoi îmi șterge obrazul de-mi vine s-o strig pe mama

să-mi aducă coltucul de pâine

dinspre altarul copilăriei

tata pocnește scurt din degete

chemând norii și eu întineresc în paginile întoarse

până la oase scriu ceva ce știu

că moare în tine și mă naște plăpând

în firul ierbii am ascuns cuvinte

te-am ascuns când nu știam să-ți strecor poeme în buzunar

privește orașul acesta cum a mai tăiat o felie colorată

și soarele se lipește precum o vată de zahăr de buzele copilei

ziua se desenează blând din mâinile mamei

mirosind a pătrunjel proaspăt și viața se ridică

printre rânduri...

 

10. Facerea unei amintiri

 

eu aş veni în faptul serii

voi fi însăşi seara care te înveleşte

ca o piele crescută peste haine

m-aş apropia cumva domol şi-aproape ruginiu

precum un deal spre râul vorbitor

te voi ruga să îmi citeşti din liniştile tale

când valurile nopţii vor lovi pereţii toamnei somnambule

 

să facem o amintire îţi propun

să o vedem cum creşte

cum face primii paşi în noi

până ce nimeni altcineva nu ne gândeşte

nimeni altcineva nu ne risipeşte

muzica ar putea să facă asta

dacă ar vrea să ne audă

dacă ar vrea să ne vadă

dar ea curge pe lângă noi

se scurge prin corola trandafirilor rubinii pe care ţi-i voi aduce

de voi veni la tine

cumva devreme

în faptul serii

11. Himerele toamnei

 

De n-ar fi fost zeul acela copil,

Răsturnând coşul cu ploi albastre

La picioarele atlanţilor din noi!

Chemări atavice eliberând fluturii

În zbaterea genelor.

Gândurile – o mie de păsări călătoare,

Zboruri intersectate tragic,

Pe un cer numai al nostru.

Ţi-am decupat surâsul

Dintr-un septembrie rival,

Cu himere de rugină,

Stoarse peste patima verde a viselor.

 

De n-aş fi furat cântecul de fluier

Al dravidianului costeliv,

Întâlnit în deşertul verii!

Şarpele cu solzi de frunze moarte

Mi-a întins, fermecat, mărul toamnei.

Când m-ai cules,

Miroseam a gutuie.

 

De n-ai fi ferecat lumina

În miezul agatului de foc

Ce ardea mocnit între noi!

Întinsesem mâna după încă o stea.

În aşteptare, în cenuşa amurgului,

Ploaia juca şotron cu lacrimile copacilor.

 

O zbatere de inimi, ultima,

Îşi anunţă zborul spre alte răsărituri.

Din cer cad aripi ruginii.

 

 

12. Octombrie…

 

Octombrie gratii îmi ţese

Pe bolta – prinos de lumină –

În piept, cu rănite adrese,

Mai chem înserarea să vină.

 

Stinghere, prin dalba cetate,

Zac file, în dor plămădite,

Petale de foc, scuturate,

Din cântec de greier strunite.

 

În  tremur de frunză, doar vântul

A nucului creangă despoaie;

Îşi leapădă ziua veșmântul,

Tristeţea îmi curge şuvoaie.

 

A frig şi-a supliciu miroase,

Tăcerea în umbre se strânge;

Nesomnul se mută în oase,

Tic-tacul în ropote plânge.

 

13. Prefață gri

De ce se-ncurcă, printre frunze, vântul?

Copacii sunt nervoși sau doar dansează?

Alerg spre casă ca și o sfârlează

Ce nu-și mai simte... trupul și veșmântul.

 

Un strop malefic cade pe trotuar

Rupt din prefața urgiei ce-așteaptă

Să declanșeze o furtună aptă

A intimida și moartea-n estuar.

 

Trântesc, în grabă, ușa după mine.

Pe hol, căldura mă prinde de mână

Și mă întreabă de mi-e rău sau bine.

 

Tac și-ascult zgomotul de-afară până

Când ceaiul cu miere adoarme-n cană.

În patul cald, toamna e o icoană.

14. logodna de toamnă

 

azi-noapte mi-am dus iubita acasă

o să locuim în acest anotimp

pentru o vreme şi

în aceeaşi casă

o să dormim în acelaşi pat

din când în când

tăcuţi ca păianjenul din colţ

o să facem dragoste şi copii

ne vom îmbrăţişa tristeţile ne

vom mângâia în gol

vom număra pe degete orele

rămase neatinse

cineva ne va ademeni prin semne

va fi singura noastră noapte în care

nu ne vom striga pe nume

 

privesc din mijlocul emoţiei

şi tac

 

oare ce nume să-i dau

singurătății mele...

15. reverență de toamnă

 

vom învăța iubirea să ne adune cerul și pământul

într-un leagăn

să adormim unul în brațele celuilalt

ca doi miri niciodată cununați

mereu în trupul timpului

cu suflet de lup hăituit

să ne despărțim cum se desparte stejarul de ghindă

printr-o reverență de toamnă

 

eu voi scrijeli cu brațele mele înălțimile

tu vei înveli adâncurile cu flori de măr

în ele se vor fi întors fructele necoapte ale dragostei noastre

amare ca nopțile care ne-au ascuns la sân

asemenea unor spiriduși hipnotizați de un vis stelar

meritam să trăim și noi măcar o eră

din minutul acela ars pe rug

 

dar am păstrat jarul vom primi un trofeu pentru asta

eu voi fi la un capăt al toamnei

tu la celălalt

vom încăpea într-o simfonie cum n-a mai fost

dumnezeul nostru ne va fi dirijor

îl zăresc aruncându-ne sfori deasupra prăpăstiilor

 

16. Chiriaşul secundei de-altădată

Ascultă, dragul meu, soseşte altă toamnă

Cu brumă pe la tâmple şi nerostite temeri,

Romanţa ei eternă la nostalgie-ndeamnă 

Şi ne aşează gânduri pe suflete şi umeri.

Doar tu eşti chiriaşul secundei de-altădată

Uitând că ramu-i plin de roade coapte azi,

Îmbrăţişează toamna şi-a ei veche sonată

Ca noi să nu mai fim prin amintiri nomazi.

 

Eu nu-mi doresc amorul cu vers de elegie

Chiar de-i târzie toamna, iar frigul se-arată,

Visez să-mi strig dorinţa ce este încă vie,

S-alung îngheţul aprig din iarna anunţată.

Am să te duc de mână prin proaspăta otavă

Să-ntâmpinăm iubirea ce-aleargă către noi,

Apoi să ne plimbăm pe brazda un pic jilavă

Privind cu drag cocorii şi dansul lor în doi.

 

 

17. Pe brațe întomnate

 

Las visul de-o zi

pe întomnate brațe

să mi-l sădească în chihlimbar

precum o frunză coaptă în raze vii

așteaptă,

taina să îi cuprind.

 

Fuioare de fum în clipele gri

copaci fără glas cu hainele roase

de-a vremii rugină,

pot încă să râdă

în prag de primăveri.

 

Anotimpuri mă prind

în vrejul silfid,

nu-i timp să-ncep riduri să număr 

nici vrere clipitei zăvor să-i slobod.

 

M-aștern senin pe brațele-ntomnate 

să-mi prindă-n plete alte fire albe

și-n piept de lut

buchet ales de Toamne argintii.

 

18. Balada toamnei 

În tăcerea nopții răsună baladă, 

Când greierii cântă a disperare, 

Cu acorduri triste după vara caldă; 

Simțind fiorii reci de întomnare. 

 

Pe-o harpă antică, ecouri răsună, 

Când vântul bate frunza de suspină. 

Adio spun crengi în loc de noapte-bună, 

Frunzelor, când după ele se-nclină. 

 

Prin scorburi goale scârțâie mandolină,

În vuiet prelung, cu aprig vânt bătând. 

Triști și-nlăcrimați privesc la rădăcină, 

Copaci dezbrăcați de-al frunzelor veșmânt. 

 

Lumina nopții aprinde o gutuie 

În felinarul de frunze arămii. 

Stă învelită în pătură gălbuie, 

Până e dusă în casa inimii. 

 

Din suflet să îmi alunge nostalgie 

Și resemnarea vieții să-mi aducă, 

Gutuia va arde prin toamnă târzie,

Ca lumânare în sacră poruncă. 

 

19. E toamnă-n fiecare dintre noi...

E toamnă-n fiecare dintre noi

O iarnă-ncepe, un sfârşit de drum,

Felii de soare între două ploi

Coboară-n brumă, frig, îngheț și fum.   

 

Cu pensula de-artist muiată-n cer

Arunc albastrul gri printre copaci;

Acoperiş, vioară, muzici pier,

Eu mă retrag, iar tu asculţi şi taci.

 

Dă-mi, Doamne, forță încă să mai scriu

Măcar un vers, sculptat în lut, greoi,

Să-i pot cânta azi fiului din fiu

„E toamnă-n fiecare dintre noi”...

 

20. Rugăciunea unei maici

i-am șoptit toamnei să mă culeagă din râsetele ploii

să mă agațe de lacrimile mamei mele

ca să îi mângâi macii din buzele-i crăpate

atunci când și-o aminti de mine

 

toamnei i-am poruncit să mă adune

din oasele morților păgâni

și să mă arunce în nuanțele târzii ale copacilor

să le culeg cu măduva parfumul agoniilor de august

și să le ard cu lacrimile mamei mele

 

din toamnă mi-am croit cărarea către ceruri

și-n nopțile cu ceață mi-am pogorât lumina

printre cadavrele gutuilor de ceară

septembrie mi-a fost lăcașul

în ochii lui mi-am aruncat păcatul cenușa

aluneca în rănile-mi de pe coaste

eu

eu sălășluiam în rugile maicii mele

în macii buzelor crăpate

în râsetele ploii și-n lacrimile ei putrede

eu

eu sălășluiam în toamna de afară

 

21. Turcoaz

 

M-aș gândi la tine, ca la un tei în floare,

să-mi vindeci insomnia paralelor

ce ne condamnă la vânt, la vifor și mare,

dar nu mă lasă toamna să te îngrop în dor

și, astfel, te-nchid în pleoapa mea, ușor,

să mă gândesc la tine pe-nserare

când curcubeul spală gândul meu de praf,

cu urma ultimului nor.

 

Mă voi gândi la tine cu miros de frunză,

cu gustul galben de gutuie-n raft de crengi,

fiindcă s-a dus și cea din urmă buburuză

și mi-au rămas doar cei doi ochi pribegi.

 

Și-ți număr pașii fără mine, când ziua mă grăbește,

tot sărutând turcoazul tău, orbește.

 

Îmbălsămat, surâsu-ți doarme-n venele-mi prea reci.

 

22. Muza

 

Iar doamna aceasta pudrează,

Ispita cu riduri îngână,

Genunchii îi trage spre gură

Când fruntea-şi înmoaie-n ţărână.

 

De foc nu se teme că-i arsă

Şi-i roşu aprins şi-n măsele,

Genuni i se-adună în palme,

Pe sâni îi cad frunze rebele.

 

Se-ntrec anotimpuri pe tocuri,

Ea-i zâmbet, agale păşeşte...

Îşi vede-n oglindă destinul,

Cu dinţii spre soare scrâşneşte.

 

Şi-i pare nedrept să abdice,

Să lase trofee-n ospiciu...

Te-ndură şi cânt-o în versuri,

Fă-i toamnei un ultim serviciu!

23. Rapoartele ruginii ale sfinxului

 

în ziua a șaptea

aerul se respiră mai ușor

nemaifiind încărcat cu dorințe abrazive alunecă

pe gâtul casabil al vieții

iresponsabil

candoare îmbujorată seduce

 

nepermis de zaharisite ne sunt venele de-atâtea incesturi solare

 

hamurile percepției sunt roase de arome strugurii

se sinucid voluptoși în pocale

viața gâlgâie sub limba abisului irupe în cădere străpunge inima focului

ochiul furtunii se-nchide în temple

fără fundație de-albastru verva sfărâmă altarele

sub voaletă se-ascund sulfurice

pioșenii de conjunctură

supernove sângerează suprasaturate de-amoruri fanate

rugăciunea verbelor e rumenită acceptarea nuanțelor nevăzute

parafează acordul de armistițiu din epidermă

ruginiu

 

caligrafia roadelor e mai rotundă pulsată fără emfază din cuibul păsării

cântecul magic înalță aburi din stele răscoapte

în artere spațiul se convertește

luminii

 

din pulpă asfințitul scrie rapoarte ample

despre revoluția coacerii

gesturile migrează spre un zero perfect și sătul ca pe anafură

marea-și înghite mareele odată cu luna

tăcerea sorbită odată cu mustul împărtășește noaptea rebelă arde picioarele

drumurile și-au domesticit colburile le-au așezat în trepte diamantine

îngerii își antrenează visurile pentru marea orgie

țelurile întoarse în geană odată cu scrumirea pleoapelor

devin compost galactic

semințelor din pori

 

la începutul fiecărui act

aclimatizarea cu vibrația cărnii se face tot mai greu

 

plimbarea prin magazinul de suveniruri al toamnei

lipește de talpă decadența roadelor putrede

 

pe scara friabilă a inimii

rulantă e doar curgerea feromonilor

pe dunga ispitei

 

raiul își adaptează legendele facerii

căderea bursei din sânge schimbă violent perspectivele

o iarnă bogată sigilează hristic

hambarele spiritului

 

răstignirea pe valuri mă scoate din rama adâncului

 

genunchii curăță rănile humei oasele mi se-așează în rună arhetipală

ofrandă smerită dezghioc râsul din stigmatele toamnei

soarele își coace lumile

 

după ce mă-nghite

 

24. Toamna pescărușului

 

Pescărușul singuratic

Se ascunde prin trecut,

Se aude-un glas tomnatic

Venit din necunoscut.

 

Amintirile emană

Un miros adânc de „am vrut”

Și prin forma de lumină

Se vede un gust mut.

 

Pescărușul se învârte,

Iar pe apă e cusut

Un mozaic din multe, multe

Frunze galbene de lut...

 

E întruchiparea spartă

A clipei ce-a pierdut.

E evocarea moartă 

A dorinței ce-a avut.

 

Copacii-l înconjor

De când s-a născut

Și îi cântă-n cor

Același gând tăcut:

 

„Renunță marmură surdă

La al tău suflet sărut,

La a ta frică scundă

Și ridică idealul scut.”

 

Pescărușul își revine din visare.

Un pumn de gheață l-a durut.

Venit din crunta aprigă uitare,

A toamnei ce l-a cunoscut.

 

25. Botez autumnal

 

toamna lăcrimează comete

scobite în bulgărași de jale

las-o să plece  

și ea ți-a abandonat amintirea

copilului cu părul bălai

și tălpile goale

pe curcubeul timpului

cu un pumn de monede

pe taraba de chihlimbar

încearcă să cumpere

zâmbetul copilăriei

ai dori și tu

dar nu mai sunt bani în

buzunarul inocenței

nici măcar troc nu poți face

Sfinxul e invidios

și Ares desigur

pe omul de azi

leapădă-te de toamnă

cum se lepăda Sisif

la fiecare urcuș

de trecut

 

26. îmi duc viața de mână până în cuvânt

 

anii au trecut  rostogolindu-se

ca roata unei căruțe pe un drum de țară

le-am pierdut numărătoarea

nu mai păstrez în memorie

decât lacrimile acelei zile de toamnă

când ai plecat si m-ai lăsat singură

cu moartea mea

 

la fereastră printre muşcate atârnă amintirile

le imbrac în grabă pe pielea goală

timpul se face galben ca lămâia

 

toate nopțile se contopesc în una singură

lungă cât brațul unei ghilotine

casele se prind prin fumul lor de cer

partea adormită din mine împleteşte ciorapi de lână

 

cealaltă se mută la capătul străzii

cântă de teamă să nu se prefacă iar

în lacrimă visul

şi să doară

 

un zgomot de farfurii sparte scutură trandafirii

27. De ce plângi, Toamnă?...

 

De ce plângi, toamnă, spune tu,

Cu-atât de multe lacrimi şi suspine?

Când un covor de frunze s-aşternu,

Iar rochia această aşa de bine-ţi vine.

 

De ce să plângi când eşti aşa frumoasă?

Ai tot ce vrei nimic nu-ţi mai lipseşte;

Se rup copacii-n rod pe lângă casă,

Şi ard frunzişuri pe lângă ferestre.

 

De ce plângi, toamnă, spune tu,

Şi de ce-ţi pui fuioarele de ceaţă?

Ascunzi de noi cel mai frumos atu,

Culorile splendide din verdeaţă.

 

De ce să plângi, fiindcă acuma, iată

Şi cerul plânge, plânge şi pădurea...

Când doar parfum de fructe te îmbată,

Iar cerbii tăi îşi caută iubirea.

 

Nu pentru mine plâng, ştii tu mai bine,

Şi-mi las în vânt pădurea despletită,

Dar mă gândesc acuma doar la tine,

Ai să mă-nșeli cu iarna răzvrătită.

 

28. Tabloul toamnei

 

Te-aş picta frumoasă toamnă

Într-o rochie de bal

Însă sufletul mă-ndeamnă

Să-ţi pun haine de hamal

Şi-n dezmăţ de frunze  moarte

Fără să-ţi cunoşti finalul

Să porţi cuferele sparte

Să acopere fundalul

Pânzei ce imploră jertfa

Verdelui ce-adânc zvâcneşte

Fluturând în vânt eşarfa

Ce-n lumină şerpuieşte.

 

Te-aş picta ca pe-o fecioară

Despletită de orgolii,

De pudori din lumi de ceară,

Strâmbe, false, derizorii.

Însă nu mai am putere

Să te simt ca altădată,

Văd  în tine doar durere

În culoare destrămată.

Şi nu pot în tuşe fine

Să trasez ce-ţi mai lipseşte,

E atâta frig în mine,

Parcă-n suflet viscoleşte.

 

Te-aş picta ca pe-o străină

Ce mă bântuie de-o vreme

Şi-n privirea-i de rugină

Văd sentinţe, anateme.

În absurdul fără capăt

Eu cerşesc lumina zilei

Şi-o aud ca pe un ţipăt

Tot scurtând din firul milei.

Te-aş picta frumoasă toamnă,

Cum ai merita pictată,

Dar tristeţea mă condamnă

Să te las nevernisată.

 

29. Ruginiul toamnei

 

Când crengile durerii se destramă,

Încovoiate-n toamna aurie,

Copacii goi sunt răstigniţi în ramă                            

De-o pană iscusită, plumburie.                                 

 

Pădurea-şi plânge frunzele căzute,                                                              

Pictate cu aramă şi cu aur,                            

Când sufletul umil, pe nevăzute,                              

Ar vrea să se înalţe-n glas de graur.

 

Misterioasă, toamna se fereşte

De vânturile rele şi hoinare;                                                             

Speranţa, însă, tot mai tare creşte,                            

Găsind în arămiu o alinare.                           

                                  

Şi suflet şi speranţă – împreună

Se vindecă-n ideile profunde,                                  

Mai răbdătoare-n razele de lună…                           

Lumina gândului mereu pătrunde                            

                                  

În rime şi în fraze-ntortocheate

Şi în al toamnei arămiu linţoliu,                                

Întins, uşor, pe versuri deocheate                             

Ce suferă, fiind mereu în doliu.                               

                                  

Durerile crescute-n suflet – arse

De ruginiul toamnei ce suspină,                               

Spre mine şi spre lume sunt întoarse,                       

Dar mă conduc, mereu, către lumină.                                  

                                  

        

 

30. gând autumnal

 

sunt asemeni ţie toamnă

bogată tristă şi înfrigurată

 

a crescut iederă pe zid de suflet

şi colorează în ruginiu hăţişul destin

timpul acesta loveşte cu glezna

în pântec de minte

distanţa dintre copaci

până la ultima frunză

(pilotă din ramură vie)

 

prin respiraţii de toamnă

răstigniri arămii

inundă tristeţile

 

ca o eliberare

dincolo de gând

cuvintele zboară

dăltuite în stih

lovesc carcase de suflet

în pastel de chemare

înmuguresc a primăvară

aşchii de sentimente

prin vămi de anotimp

 

31. Autumnal

 

Se instalase toamna în grădină

Ploaie de lacrimi picurând din plete

Udând ici-colo rădăcini concrete,

Prinos de hrană pentru ce-o să vină…

 

O simfonie de culori, din frunze,

Un vânt de geniu rece dirijează

Şi levitând seminţe, le plantează

În sol matern, aplaudat de muze.

 

Un greier trist, oftând iubita vară,

Îngrijorat de iarnă, se produce;

Va apela din nou, ca să se culce,

La o furnică… şi a ei cămară.

 

Pe o alee de castani, o fată

Suspină, strânsă-n braţe de-un băiat,

Realizând că-n toamnă i-a fost dat

De-a întâlni iubirea, prima dată.

 

Regal de copt, de bun, de pârguit

Pe-o lume de poveste curge-n toamnă,

Frumoasa, împlinit-a treia doamnă

Din cele patru, din pământ sfinţit!

 

 

 

                   

[Vasilisia Lazăr]

Bidulescu Constantin a votat poeziile astfel:

1 – 8

2 – 5

3 – 6

4 – 5

5 – 7

6 – 9

7 – 7

8 – 5

9 – 6

10 – 5

11 – 7

12 – 9

13 – 4

14 – 5

15 – 8

16 – 10

17 – 5

18 – 5

19 – 9

20 – 7

21 – 6

22 – 6

23 – 5

24 – 4

25 – 8

26 – 6

27 – 9

28 – 10

29 – 9

30 – 5

31 – 7

[Vasilisia Lazăr]

Teodor Dume a votat poeziile astfel:

1 – 7

2 – 7

3 – 8

4 – 7

5 – 8

6 – 7

7 – 7

8 – 9

9 – 8

10 – 8

11 – 8

12 – 8

13 – 8

14 – 7

15 – 9

16 – 8

17 – 8

18 – 8

19 – 8

20 – 8

21 – 7

22 – 7

23 – ​8 ​ 

24 – 7

25 – 7

26 – 8

27 – 9 ​

28 – ​9 ​

29 – 9

30 – 8

31 – ​9 ​ 

[Vasilisia Lazăr]

Nikol MerBreM a votat poeziile astfel:

1 – 7

2 – 7

3 – 10

4 – 3

5 – 6

6 – 10

7 – 3

8 – 9

9 – 9

10 – 5

11 – 7

12 – 8

13 – 4

14 – 4

15 – 9

16 – 5

17 – 7

18 – 5

19 – 6

20 – 9

21 – 7

22 – 6

23 – 10

24 – 3

25 – 8

26 – 6

27 – 5

28 – 8

29 – 7

30 – 7

31 – 7

[Vasilisia Lazăr]

Pop Dorina a votat poeziile astfel:

1 - 9

 2 - 7

 3 - 6

 4 - 5

 5 - 8

 6 - 10

 7 - 5

 8 - 7

 9 - 6

10 - 5

11 - 5

12 - 8

13 - 7

14 - 9

15 - 5

16 - 6

17 - 5

18 - 5

19 - 8

20 - 7

21 - 5

22 - 4

23 - 8

24 - 5

25 - 6

26 - 7

27 - 9

28 - 9

29 - 6

30 - 5

31 - 10

[Vasilisia Lazăr]

Curelciuc Bombonica a votat poeziile astfel:

1 - 9

2 - 9

3 - 8

4 - 7

5 - 9

6 - 9

7 - 7

8 - 8

9 - 9

10- 8

11 - 9

12 - 8

13 - 8

14 - 7

15 - 9

16 - 9

17 - 8

18 - 7

19 - 8

20 - 9

21 - 8

22 - 8

23 - 9

24 - 7

25 - 8

26 - 8

27 - 8

28 - 9

29 -7

30 -8

31 - 9

[Vasilisia Lazăr]

Veronica Pavel Lerner a votat poeziile astfel:

1. 6

2. 6

3. 9

4. 5

5. 7

6. 8

7. 6

8. 8

9. 9

10. 6

11. 7

12. 8

13. 5

14. 6

15. 7

16. 6

17. 7

18. 5

19. 7

20. 7

21. 6

22. 7

23. 7

24. 4

25. 6

26. 7

27. 7

28. 8

29. 8

30. 7

31. 7

[Vasilisia Lazăr]

Mihaela Roxana Boboc a votat poeziile astfel:

Nr 1 - 7

Nr 2 - 7

Nr 3 - 10

Nr 4 - 6

Nr 5 - 6

Nr 6 - 7

Nr 7 - 5

Nr 8 - 8

Nr 9 - 7

Nr 10 - 8

Nr 11 - 9

Nr 12 - 6

Nr 13 - 6

Nr 14 - 7

Nr 15 - 7

Nr 16 - 5

Nr 17 - 6

Nr 18 - 5

Nr 19 - 6

Nr 20 - 8

Nr 21 - 5

Nr 22 - 6

Nr 23 - 7

Nr 24 - 4

Nr 25 - 7

Nr 26 - 7

Nr 27 - 5

Nr 28 - 8

Nr 29 - 5

Nr 30 -6 

Nr 31 - 5

[Vasilisia Lazăr]

Nelu Preda a votat poeziile astfel:

 1               7

 2               4

 3               4

 4               5

 5               8

 6             10

 7               9

 8               4

 9               4

10              4

11              4

12              8

13              7

14              4

15              4

16              8

17              4

18              6

19              9

20              5

21              4

22              5

23              5

24              6

25              5

26              4

27              7

28              9

29              9

30              4

31              6

[Vasilisia Lazăr]

Sofy Sincă a votat poeziile astfel:

1. Toamnă, prea adânc îți simt fiorul       - nota 7

2. Rugină pe tâmpla iubirii      - nota 6

3. Arborii-infinit        - nota   7

4. Te-aștept și-n astă toamnă ca să vii         - nota  6

5. Poetul în toamnă (rondel)             - nota 7

6. Din rai căzut-ai...          - nota 8

7. Toamnă Doamnă!          - nota 7

8. Fata din tramvaiul toamnei          - nota 7

9. Printre rânduri, Dumnezeu...    - nota  7

10. Facerea unei amintiri         - nota  7

11. Himerele toamnei              - nota  7

12. Octombrie…            - nota 8

13. Prefață gri              - nota 8

14. logodna de toamnă          - nota  8

15. reverență de toamnă           - nota  7

16. Chiriaşul secundei de-altădată         - nota  7

17. Pe brațe întomnate         - nota  6

18. Balada toamnei              - nota 6

19. E toamnă-n fiecare dintre noi...           - nota 6

20. Rugăciunea unei maici              - nota 5

21. Turcoaz             - nota  7

22. Muza               - nota 7

23. Rapoartele ruginii ale sfinxului           - nota 10

24. Toamna pescărușului                - nota 6

25. Botez autumnal                     - nota 8

26. îmi duc viața de mână până în cuvânt           - nota 6

27. De ce plângi, Toamnă?...                  - nota  8

28. Tabloul toamnei                  - nota 9

29. Ruginiul toamnei                - nota 9

30. gând autumnal                 - nota 8

31. Autumnal                       - nota 10

[Vasilisia Lazăr]

Zarra a votat poeziile astfel:

1. Toamnă, prea adânc îți simt fiorul---8p

2. Rugină pe tâmpla iubirii-------------7p

3. Arborii-infinit----------------------6p

4. Te-aștept și-n astă toamnă ca să vii-5p

5. Poetul în toamnă (rondel)------------7p

6. Din rai căzut-ai...------------------7p

7. Toamnă Doamnă!-----------------------5p

8. Fata din tramvaiul toamnei-----------4p

9. Printre rânduri, Dumnezeu...---------8p

10. Facerea unei amintiri---------------6p

11. Himerele toamnei-------------------10p

12. Octombrie…--------------------------9p

13. Prefață gri-------------------------6p

14. logodna de toamnă-------------------5p

15. reverență de toamnă-----------------9p

16. Chiriaşul secundei de-altădată------7p

17. Pe brațe întomnate------------------7p

18. Balada toamnei----------------------4p

19. E toamnă-n fiecare dintre noi...----9p

20. Rugăciunea unei maici---------------6p

21. Turcoaz-----------------------------5p

22. Muza--------------------------------5p

23. Rapoartele ruginii ale sfinxului----6p

24. Toamna pescărușului-----------------4p

25. Botez autumnal----------------------7p

26.îmi duc viața de mână până în cuvânt-7p

27. De ce plângi, Toamnă?...------------6p

28. Tabloul toamnei---------------------8p

29. Ruginiul toamnei--------------------6p

30. gând autumnal-----------------------7p

31. Autumnal----------------------------5p

[Vasilisia Lazăr]

Constantinescu Rodica a votat poeziile astfel:

1 – 6

2 - 4

3 - 8

4 - 8

5 - 9

6 - 8

7 - 9

8 - 5

9 - 8

10 - 6

11 - 7

12 - 9

13 - 8

14 - 6

15 - 8

16 - 7

17 - 8

18 - 6

19 - 10

20 - 9

21 - 7

22 - 8

23 - 5

24 - 7

25 - 6

26 - 9

27 - 10

28 - 10

29 - 9

30 - 8

31 - 8

[Vasilisia Lazăr]

Enea Gela a votat poeziile astfel:

1          5            

2          6            

3          7            

4          5            

5          6            

6          7            

7          6            

8          7            

9          8            

10        7            

11        8            

12        9            

13        6            

14        6            

15        8            

16        7            

17        7            

18        7            

19        8            

20        7            

21        7            

22        8            

23        8            

24        6            

25        7            

25        7            

27        7            

28        9            

29        8            

30        7            

31        7