Fusesem prea multă vreme fetița lui tata și simțeam acut nevoia de a-mi găsi un drum al meu intrând pe o uşă deschisă de mine însămi.

Terminasem liceul şi obţinusem o repartiţie la "Fabrica de In" din Ulmeni. Nu conta repartiţia pentru că eram sigură că voi intra la facultate. Nu s-a întâmplat. Tata, vrând să fie un părinte responsabil, m-a anunţat că pot să stau acasă un an dacă-i garantez că nu voi rata şi următoarea admitere. Am refuzat, l-am anunţat că eu cred că în viaţă nimic nu e garantat şi că am să lucrez, iar în paralel am să şi învăţ.

Tata nu suporta ideea plămânilor mei plini de scame de in şi depărtarea mea de casă, aşa că, fără să mă consulte, a tras toate sforile posibile şi mi-a schimbat repartiţia pe "Fabrica de Confecţii" din Baia Mare unde, şef la compartimentul "Croi", era un văr de-al mamei. Verişorul mamei s-a chinuit vreo două săptămâni înainte de a începe munca să mă înveţe să cos la maşină. Eram un dezastru absolut, am rupt în două săptămâni mai multe ace decât ar putea cineva să rupă într-o viaţă.

N-am evoluat nici după ce am învăţat să nu mai rup acele.  La doar o săptămână după ce am început munca m-au mutat la călcător. Era în 1989, Revoluţia m-a prins în plină activitate pentru export, la călcat de paspoluri. Nu reuşeam să fac nici acolo mare brânză. Aveam aproape tot atâtea kilograme câte avea şi călcătorul şi, în afară de a-mi înmulţi arsurile pe mâini nu am făcut nimic notabil.

Încă oscilam între inginerie minieră şi ştiinţe economice, ba mă visam sub pământ, ba deasupra desăvârşindu-mi dragostea pentru matematică.

Pentru a scăpa de tristeţea gândului că nu eram de fapt făcută pentru nimic, sufocată de ideea că nici în iubire nu aveam vreo şansă, eram probabil la un pas de depresie, dar atunci nu ştia nimeni ce sunt tulburările afective.  Pentru a-mi îndepărta gândurile triste m-am apucat de un curs de steno-dactilografie, alimentându-mi în continuare visul că, într-o zi voi face ceva în care tata nu va mai avea nicio implicare.

Nu terminasem încă cursul când s-a ivit un concurs pentru ocuparea unui post vacant de dactilografă la întreprinderea la care lucrau ai mei. Evident că tata a tras din nou sfori. Concursul s-a amânat până când mi-am obţinut eu diploma.

Dacă n-ar fi fost arsurile de pe mâini de care mă săturasem, aş fi refuzat să particip la un concurs care ştiam deja că-l voi câştiga...

A fost doar o suferinţă în plus. Nici măcar nu mai visam să fac vreo facultate. De fapt, în afară de a citi tot ceea ce îmi cădea în mâini şi de a scrie infinite pagini de jurnal, nu făceam aproape nimic. Uneori mă mai jucam cu cifrele, păcălindu-mă pe mine însămi că mă pregătesc pentru vreo admitere.

Aveam deja 19 ani şi habar nu aveam ce voi face cu viaţa mea. Mă îndrăgostisem deja la cinci ani de un greieraş, apoi pe la 9 ani de un inginer, coleg de muncă cu tata. La vârsta la care colegele mele visau la colegii de clasă, eu visam la dragostea unui prieten care mă iubea ca pe o soră (suntem şi azi prieteni în adevăratul sens al cuvântului) pe băieţii care m-au plăcut nu i-am plăcut eu, cei care-mi plăceau, inevitabil se îndrăgosteau de cea mai bună prietenă a mea.

Nu ştiusem de fapt niciodată... Scriam de când mă ştiam, dar nu mă gândeam că aş putea face ceva cu asta. Prin clasa a VIII-a, dintr-o supărare nejustificată pe dirigintele meu care era profesor de matematică am devorat matematica şi am ales cel mai bun liceu din oraş cu profil de matematică-fizică  Spre surprinderea şi încântarea dirigintelui meu am obţinut o notă de 9,50 la matematică. Mi-a dat, însă, de furcă, limba română unde, habar nu am cum, am reuşit să fac toate greşelile gramaticale posibile, aşa că am ratat prima secţie.

N-am încetat nici măcar o singură zi să scriu. Prin clasa a X-a m-am îndrăgostit de chimia organică, aşa că, pentru treapta a doua am început să oscilez între liceul de biologie - chimie, visând să mă fac medic şi cel de filologie, visând să învăţ, în sfârşit,  să scriu desăvârşit şi, poate,  într-o zi,  să devin scriitor, ori măcar jurnalist. Nu renunţasem, însă, nici la visul de a fi inginer minier şi nici la cel de a fi un bun economist, poate, într-o zi, când vom scăpa de comunism,  să am propriul hotel cu restaurant (gătitul era o altă pasiune de-a mea).

Tot oscilând aşa, am fost la un pas de a rata treapta a doua, am fost penultima pe listă după ce mă hotărâsem, totuşi, să rămân la cel mai bun liceu din oraş şi să-mi păstrez astfel doi ani timpul pentru a mă decide căruia dintre visuri o să-i dedic tot timpul meu.

Prin clasa a XI-a, tata a găsit nişte poezii de-ale mele şi i s-au părut bune, aşa că s-a gândit el să ceară părerea unui prieten, profesor de română. Textual, omul i-a spus: "Are talent, mă ocup eu de ea, trimite-o o zi pe săptămână la mine. Promite. Spune-i însă să citească şi alţi poeţi, nu doar pe Eminescu, stilul lui nu poate fi copiat, iar la ea se vede clar tendinţa asta." Tata mi-a redat exact ce spusese profesorul Şanta, dar din toată pledoaria lui eu am înţeles doar că fusesem acuzată de furt intelectual, aşa că am rupt tot ce scrisesem şi am refuzat să primesc îndrumările profesorului. Tot atunci am renunţat la visul de a deveni scriitor, poet sau jurnalist.

Din toate visele, m-am trezit deci, dactilografă la o întreprindere de exploarări geologice. Măcar rămăsesem în domeniul minier. Toate lucrările pe care le dactilografiam aveau legătură cu mineritul, aşa că mi s-a reactivat visul de a deveni inginer. Am reluat matematica în braţe şi am scăpat de depresie...

Metoda "oarbă" de dactilografiere m-a ajutat să evoluez destul de repede.

După şase luni de "minerit", într-o zi, o colegă de muncă a citit în ziar un articol care anunţa un concurs pentru un post de dactilografă la Procuratură. Vreo jumătate de oră, colegele mele au luat în râs anunţul, fiecare dintre ele aducând noi şi noi argumente cu privire la "falsitatea" anunţului, erau ferm convinse că un astfel de post e deja asigurat vreunei pupile a cuiva. În prima secundă după pledoariile lor, m-am gândit "al meu ar fi postul dacă tata ar şti de el."  Apoi n-am mai auzit decât vocea interioară care mi-a spus "Al tău e postul, dar fără tata şi fără sfori"

...

Vizualizări: 38

Răspunde la Aceasta

Răspunsuri la Aceste Discuţii

Într-adevăr, stilul e diferit, simplu, sincer și curgător. Mie îmi place scrisul care curge, fără încărcături bombastice, mai ales în proza realistă. Urmărești povestea și vrei să vezi ce urmează...

Asta înseamnă că renunț la "Portretul lui Dorian Gray" :) Trebuie să rescriu prima parte...., adică ultima. Mulţumesc!

Și primul fragment are frumusețea lui, „ochii în care văzuse de atâtea ori marginile pământului”, lacrimi adunate „undeva între ieri şi mâine”, „închisese uşa pentru ca frigul de-afară să nu mai poată intra niciodată”.

Herțeg Claudia (Mota) a spus :

Asta înseamnă că renunț la "Portretul lui Dorian Gray" :) Trebuie să rescriu prima parte...., adică ultima. Mulţumesc!

Mă voi gândi la un mod de a le împăca, Alexandra. Scrie, mi-e dor de creaţiile tale!

Răspunde la discuţie

Despre

Ion Lazăr da Coza a creat această reţea Ning.

colaborări

în parteneriat cu

Revista „Eminesciana” 

ultimul număr

AICI

link-uri utile

              REGULAMENT site

                       **********

http://DIACRITICE.opa.ro/

descarcă AUTO CORECT!

http://DEXonline.ro/

Dicționar de SINONIME

Dicționar de RIME

Haiku, Tanka, Senryu...

           Vă invităm să citiți și:

La ceas aniversar

Figuri de stil

Folosirea virgulei

Zile de naştere

Zile de naştere sărbătorite astăzi

Zile de naştere sărbătorite mâine

donații

Pentru cei care doresc să susțină acest site, DONAȚII la: 

RO45CECEB00008RON1057488

titular cont: LAZAR VASILISIA 

(CEC Bank)

*

DONATORI,

începând cu septembrie 2021:

  1. Mihaela Popa
  2. Sofia Sincă
  3. Valeria Merca
  4. Ana C. Ronescu
  5. Tudor Cicu
  6. Toader Răduță
  7. Nicolae Rolea
  8. Angelina Nădejde
  9. Mariana Suciu
  10. Caleopi Efrem

Activitatea Recentă

gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Cântare lui Bendis* a utilizatorului gabriel cristea
cu 10 minute în urmă
Postare de log efectuată de Floare Arbore
cu 42 minute în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog O pură plăsmuire a utilizatorului gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Născociri de inorog a utilizatorului gabriel cristea
cu 1 oră în urmă
gabriel cristea a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog cinci a utilizatorului gina zaharia
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului gabriel cristea îi place postarea pe blog cinci a lui gina zaharia
cu 1 oră în urmă
Utilizatorului Ghiţă îi place postarea pe blog Amprenta a lui Munteanu Manuela
cu 6 ore în urmă
Utilizatorului Ghiţă îi place postarea pe blog Trec ani mei... a lui Corneliu Neagu
cu 7 ore în urmă
Monica Pester a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Drumul vieții a utilizatorului Monica Pester
cu 8 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Drumul vieții a utilizatorului Monica Pester
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog Drumul vieții a lui Monica Pester
cu 8 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog ziua în care te-am uitat a utilizatorului Nuta Craciun
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog ziua în care te-am uitat a lui Nuta Craciun
cu 8 ore în urmă
Postări de log efectuate de Monica Pester
cu 8 ore în urmă
Ada Nemescu a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog La ceas târziu a utilizatorului Grig Salvan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Ada Nemescu îi place postarea pe blog La ceas târziu a lui Grig Salvan
cu 8 ore în urmă
Utilizatorului Ghiţă îi place postarea pe blog Narcisism a lui bolache alexandru
cu 8 ore în urmă
Munteanu Manuela a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Trec ani mei... a utilizatorului Corneliu Neagu
cu 9 ore în urmă
bolache alexandru a adăugat comentarii în legătură cu postarea de blog Narcisism a utilizatorului bolache alexandru
cu 9 ore în urmă
Utilizatorului Munteanu Manuela îi place postarea pe blog La ceas târziu a lui Grig Salvan
cu 9 ore în urmă

Antologiile site-ului „ÎNSEMNE CULTURALE”

„Ecouri din viitor”, 2022 AICI

Labirinturi  2018 AICI

Atlasul cu diezi  2017 AICI

Autograf pentru m(â)ine  2013 AICI

© 2022   Created by Ion Lazăr da Coza.   Oferit de

Embleme  |  Raportare eroare  |  Termeni de utilizare a serviciilor