Ruşine, de trei ori ruşine!...

[ELENA AGIU-NEACSU]

Există oameni care colecţionează te miri ce, de la monede şi medalii sau timbre până la maşini de epocă. De la un timp încoace, însă, am observat că prosperă o specie aparte: ANTICARUL.
La criza prin care trecem şi amăgiţi cu o tranziţie care nu se mai sfârşeşte (tranziţia spre ce, Doamne iartă-mă?), bietul profesor, miruit cu un salariu de mizerie sau cu o pensie care abia face faţă coşului zilnic, îşi scoate biblioteca la mezat, cărţile cumpărate într-o viaţă de om, hrana sufletului său.
Am trecut acum câteva zille pe lângă un asemenea anticariat şi m-a sfâşiat până la lacrimi o imagine care încă îmi stăruie în memorie: în faţa acestuia tronau două coşuri pline cu cărţi puse alandala unele peste altele, întocmai ca hainele la S. H. Mă urmăreşte această imagine, pentru că m-a şocat un lucru imposibil de trecut cu vederea, şi anume faptul că lucrări de referinţă ale literarurii române şi universale au asemenea soartă, în condiţiile în care eu, ca un împătimit al lecturii, nu mă îndur deocamdată să duc la vânzare nici măcar volume pe care le am în dublu sau chiar triplu exemplar.
Şi îmi dau seama, ba chiar mă cutremură gândul că trebuie să fi fost foarte strâmtorat omul, profesorul care le-a adus aici, dacă nu a găsit altă cale de a-şi acoperi cheltuielile. Cred că sunteţi în asentimentul meu că dincolo de fiecare carte scoasă la vânzare se ascunde o dramă, o zguduitoare dramă, nescrisă încă, desigur.
Dar cine să-şi bată capul şi să analizeze această stare de lucruri anormală, nefirească dacă, mai mult ca sigur, nici nu este observată în goana nebună a capitalismului sălbatic în care am ajuns să trăim? Cine să se gândească la profesorul care, fie că este încă în activitate, fie la pensie, are un venit mizerabil? Cine? Parlamentarii care se miră cum să tragă spuza pe turta lor legiferându-şi salarii exorbitante şi pensii speciale fabuloase, lipsite de cel mai elementar bun-simţ? Hai să fim serioşi!
Au ajuns bieţii profesori într-o asemenea situaţie încât sunt nevoiţi ca atât înainte, cât şi după pensionare să dea meditaţii sau să presteze muncă de babysitter’s pentru « cucuzelii » baronilor ce « s-au descurcat », dacă tot e la modă descurcăreala!
Ruşine, de trei ori ruşine!...

[Chris]

da, saracia se pare ca este starea de gratie a dascalului. nici eu nu inteleg cum un formator de minti de viitori oameni importanti poate fi apreciat atat de putin. asta e!

nu am inteles de ce acest strigat de razvratire este pamflet...

[Ioniţă Gabriela]

ultimele noutăți din mediul on line: malpraxis educațional( adică cine plătește când ia minunatul candidat 4 la BAC...) pensionarea prof la 70 de ani ( nu se discută despre cuantumul pensiei, probabil va fi un punct mai mare pt singurul prof în viață)

[Mihaela Suciu]

E doar o supoziție când vezi ceva şi țeşi imaginativ un scenariu emoțional pe baza frustrărilor colective, asta denotă superficialitate, eu aş fi mers în detaliu şi pe urmă aş fi tras concluziile. Dacă e aşa profitabilă activitatea de anticariat, mai că aş face afacerea. :)) Dar fiecare poate avea libertatea gândirii!

[Vasilisia Lazăr]

Am în minte o imagine din Iași, se pe strada Lăpușneanu. O mulțime de anticari, scoțându-și în fiecare zi cărțile (o mulțime), fie vreme bună, ploaie sau furtună, și puhoiul de lume care se perinda zilnic trecând indiferent. Eu zic că e bine că există această specie, anticarul. El vinde cultură. Și o vinde ieftin. De multe ori am cumpărat cărți prețioase de la anticariat, cărți pe care nu mi le-aș fi permis de la librărie. Posibil nici să nu le fi găsit. Să punem și altfel întrebarea. Dacă nu era el, oare ce se întâmpla cu multe dintre cărți? La urma urmei nu ia cărțile cu japca de la nimeni. 

[ELENA AGIU-NEACSU]

Titlul sugera ideea ca e rusine halul in care am ajuns ca profesori, miluiti fiind cu o pensie mizera.

[Giurgiu Silvia]

Am înțeles mesajul și mă înclin cu tristețe în fața precarietății acestei nobile meserii, dar aprob din toată inima anticariatul, care face posibil accesul la o comoară spirituală, de multe ori greu sau imposibil de atins! Felicitări autoarei!

[ELENA AGIU-NEACSU]

Va multumesc pentru popas si apreciere! Paste fericit si sanatos!