Nunta lui Cultun

[Alexandra Ghenghea]

poveste din trecutul stepelor,

spusă de Kena fiului său, Alp, nomad fără clan, crescut în împrejurimile cetății Kanthos

            Focul se făcu înalt, iar limbile lui roșietice se ridicară în sus, împrăștiind scântei ce sfârâiau în zăpadă. Kena aruncă în vâlvătaie rădăcini întregi de syrma ce trosniră cu zgomot, iar flăcările izbucniră într-un dans iute, neliniștit. Doar când focul se domoli, începând să ardă mocnit, ea se așeză pe o piele veche de capră, iar Alp o urmă.

— A fost o vreme când călăream pe lângă Râul de Foc, începu ea, care curgea în ținutul clanului Nivke. Aveam trei murgi, unul era negru ca noaptea fără stele, celălalt cenușiu, cu coamă albă ca zăpada proaspăt căzută, iar cel de-al treilea avea culoarea unui apus de soare. Pe acesta din urmă am călărit la stânga khanului meu, khanul Turghen, cel cu brațe puternice, în fruntea unei herghelii de oameni și cai, spre ținuturile verzi ale clanului Bugunu. Acolo pășteau pe atunci caii khanului Tem. Dar nu știa nimeni că în stepe se născuse un șarpe, șarpele care la începutul lumilor s-a încolăcit de gâtul lui Tagar ca să-l răstoarne de pe cal și să-i stăpânească stelele. Numele lui era Batar, spuse ea dintr-o dată cu voce scăzută, iar limbile focului îi luciră pe tenul măsliniu. Alp îi simți vocea șoptită atârnând ca o piatră și o ascultă cu luare aminte. Stepele spuneau, continuă ea, iar pe măsură ce povestea, vocea i se înălța cu dârzenie, că nașterea lui Batar a fost însemnată de steaua în flăcări care a fulgerat cerul în noaptea în care a fost adus pe lume. Șamanii i-au prevestit o stăpânire neasemuită pe care stepele nu aveau s-o uite atât timp cât caii vor paște iarba lor dulce. Și așa a fost, oftă ea și ridică din umeri. Eu am fost khanzadă în ținutul Nivke și am călărit alături de marele khan Turghen, către pășunile lui Tem, la nunta pe care acesta o pregătise fiului său, Cultun. Au întins cele mai frumoase covoare, cusute cu fir de argint, au ridicat corturi noi din pânză roșie, colorată cu pulbere de piatră amadyon, au făcut sondoc din laptele a o mie de iepe, au fript cincizeci de cerbi, iar toate coarnele lor le-au adunat grămadă și au lucrat din ele cele mai netede arcuri pentru nuntași, au adus ierburi scumpe, din stepe îndepărtate, pescarii au cărat saci de pește pe care i-au îmbăiat în sare. Cu noi au venit și khanii altori clanuri, cu khanzadele și toată floarea lor, khanul Yerunokor din ținutul Salar, khanul Irghin din ținutul Baragat, khanul Koran din ținutul Morg, khanul Shik Un din ținutul Oristh. Doar Sistan nu a venit pentru că atunci s-a întâmplat să fie chemat de Tagar khanul și părintele lui, vestitul Octomas și a rămas să-l jelească și să-i ridice movilă. Batar, stăpân peste ținutul Yurka, a venit însoțit de frații și surorile lui, aducând-o pe fiica lui, Balachinder, mireasa promisă lui Cultun, care strălucea ca o iapă argintie în veșmintele ei cu margini din fier lustruit. Tem încercase să pună capăt zâzaniei ce se ivise între Batar și ceilalți khani, gândindu-se că era mai cuminte să aducă împăcarea prin sondoc și veselie, decât prin vărsare de sânge. Și Batar a încuviințat să-și dea fiica cea mare, pe Balachinder, urmașului khanului Tem. Nomazii lui au adus un car plin cu butoaie de lemn, în care era vin primit de la oamenii din cetatea de piatră, ca dar de nuntă pentru miri. În prima zi oaspeții s-au ospătat, apoi au început întrecerile. Călăreții au tras în fanioanele puse pe malul pârâului, iar dintre toți, cel mai bun arcaș s-a dovedit în acea zi Cultun. S-au luat la trântă cu pieptul și brațele goale, Batar și Turghen s-au luptat și ei, s-au rostogolit în țărână, s-au luat în brațe ca frații, au râs și s-au sărutat. Vocea Kenei scăzu din nou, Alp o privi printre flăcări și văzu cum tatuajele negre din colțul ochilor îi sticleau, acoperite de sudoare. Nu îl privea. Au fost și alte întreceri, adăugă ea sfredelitor. Femei și bărbați deopotrivă au băut sondoc din coarne de cerb până ce au căzut în neștire, au jucat la oase, pierzându-și caii și pumnalele, copiii cei mici ai khanilor s-au întrecut  călare pe cai. A doua zi Cultun și Balachinder și-au unit viețile. Au băut din grumazul aceluiași cal și și-au spălat mâinile cu sângele lui. La cortul lor s-a pus o singură perdea, țesută din fir de argint, cele mai moi blănuri erau întinse pe jos, iar de sus atârnau blănuri de samur negru. Apoi a început ospățul, nuntașii au mâncat și au băut. Nomazii lui Batar au umplut cornurile nuntașilor cu vin adus din cetatea de piatră, au umplut și cornul lui Cultun și pe al lui Balachinder. Soarele galben s-a lăsat cu câțiva pași mai aproape de pământ când gurile nuntașilor ce au gustat vinul s-au făcut sângerii. Dinții li s-au înroșit, limba li s-a umflat, au scuipat sângele otrăvit și s-au prăbușit în iarbă ca niște lăcuste uscate. Covoarele nunții s-au acoperit toate de un covor mult mai mare de stârvuri. Și atunci a început lupta. Oamenii khanilor răpuși au ridicat pumnalele la nomazii Yurka, dar a fost prea târziu. Batar era pregătit. O sută de călăreți s-au năpustit asupra taberei și au trecut prin săgeți și pumnal pe cei ce se împotriveau. Și îți spun, fiul meu, că aceasta a fost cea mai frumoasă nuntă pe care am văzut-o eu, apoi s-a preschimbat în moarte și măcel. Au murit otrăviți Cultun și Balachinder, căci Batar nu a prețuit nici măcar viața fiicei sale. A căzut khanul Turghen, stăpânul meu și stăpânul clanului Nivke, am văzut trupul lui puternic ca un cal sălbatic cum s-a prăbușit în iarbă, cu mâna înțepenită pe pumnal. Căci șamanii au avut dreptate, fiul meu. Fapta lui Batar a cutremurat stepele și niciun nomad n-o să-l uite, câtă vreme caii vor paște iarba cea dulce, pe khanul care a ucis o nuntă. Însă eu n-am sorbit vinul otrăvit și niciodată înainte, dar nici după aceea, gura mea n-a cunoscut gustul vinului. M-au prins și m-au legat și m-au vârât într-un sac și m-au vândut ca sclavă pe mine, care eram o khanzadă, iar clanul Konai m-a dat mai departe, pe două amfore cu vin.

            Kena tăcu, privi în flăcări ca și cum acolo revedea iar și iar nunta lui Cultun.

— Prin venele tale curge sânge de khan, spuse ea întrezărindu-l printre limbile răsucite de foc. Ești rodul sămânței lui Turghen care creștea în mine la nunta lui Cultun. Nomazii tăi se numesc Nivke, iar clanul nostru a fost zdrobit de Batar. Khanul Turghen nu călărește împăcat în stepele cerului, l-am văzut de multe ori în iernile geroase ținând în mâini hățuri de foc, călare pe o iapă sângerie, cu picioarele zdrelite și burta desfăcută. Din gura lui curge șuvoi de sânge otrăvit ce nu va seca până ce nomazii lui nu se vor ridica să-l răzbune.  Și toate acestea ți le-am spus acum, fiul meu, ca să știi cine ești și de unde te tragi.

[Chris]

povestea are o continuare?

[Alexandra Ghenghea]

Desigur, are chiar și un început. De fapt, este parte a unei acțiuni ample, un scurt fragment din romanul în lucru, deocamdată neintitulat, eu l-am numit provizoriu „Odiseea primilor oameni”

Chris a spus :

povestea are o continuare?

[Vasilisia Lazăr]

Uimitor fragmentul! Atâta studiu numai în romanul soțului meu - „La umbra Vezuviului” - am întâlnit. Studiu, cultură și o mână sigură de prozator. Îți întrevăd un viitor mare în acest sens, Alexandra. Felicitări! Va fi un roman bun, sunt convinsă.

[Chris]

ok, pentru ca asa pare un fragment din ceva... foarte bine scris...

[Alexandra Ghenghea]

Vă mulțumesc foarte mult pentru cuvintele frumoase! Comparația este de neprețuit!

Vasilisia Lazăr a spus :

Uimitor fragmentul! Atâta studiu numai în romanul soțului meu - „La umbra Vezuviului” - am întâlnit. Studiu, cultură și o mână sigură de prozator. Îți întrevăd un viitor mare în acest sens, Alexandra. Felicitări! Va fi un roman bun, sunt convinsă.

[Alexandra Ghenghea]

mulțumesc mult pentru apreciere!

Chris a spus :

ok, pentru ca asa pare un fragment din ceva... foarte bine scris...

[Mirela Moise]

Minunat text! E atât de melodios, atât de încărcat de lirism! Ai creat imagini speciale, desprinse din alta lume, atmosfera este aproape onirică, personajele par a vorbi de dincolo de timp.

Poveștile tale au un aer inconfundabil, sunt încărcate de farmec, culoare, umbre, magie și mister.

Sper sa nu te lași vreodată de scris fantasy, pentru că ești foarte talentata. Succes, Alexandra! 

[Alexandra Ghenghea]

Mulțumesc mult, Mirela. Și mie mi se pare că textul are un soi de lirism.

Încerc, să vedem ce iese.

Mirela Moise a spus :

Minunat text! E atât de melodios, atât de încărcat de lirism! Ai creat imagini speciale, desprinse din alta lume, atmosfera este aproape onirică, personajele par a vorbi de dincolo de timp.

Poveștile tale au un aer inconfundabil, sunt încărcate de farmec, culoare, umbre, magie și mister.

Sper sa nu te lași vreodată de scris fantasy, pentru că ești foarte talentata. Succes, Alexandra! 

[Mirela Moise]

Scrii și poezii? ☺️

Alexandra Ghenghea a spus :

Mulțumesc mult, Mirela. Și mie mi se pare că textul are un soi de lirism.

Încerc, să vedem ce iese.

Mirela Moise a spus :

Minunat text! E atât de melodios, atât de încărcat de lirism! Ai creat imagini speciale, desprinse din alta lume, atmosfera este aproape onirică, personajele par a vorbi de dincolo de timp.

Poveștile tale au un aer inconfundabil, sunt încărcate de farmec, culoare, umbre, magie și mister.

Sper sa nu te lași vreodată de scris fantasy, pentru că ești foarte talentata. Succes, Alexandra! 

[Alexandra Ghenghea]

Nu, doar dacă am vreun poet sau cântăreț în roman.

Mirela Moise a spus :

Scrii și poezii? ☺️

Alexandra Ghenghea a spus :

Mulțumesc mult, Mirela. Și mie mi se pare că textul are un soi de lirism.

Încerc, să vedem ce iese.

Mirela Moise a spus :

Minunat text! E atât de melodios, atât de încărcat de lirism! Ai creat imagini speciale, desprinse din alta lume, atmosfera este aproape onirică, personajele par a vorbi de dincolo de timp.

Poveștile tale au un aer inconfundabil, sunt încărcate de farmec, culoare, umbre, magie și mister.

Sper sa nu te lași vreodată de scris fantasy, pentru că ești foarte talentata. Succes, Alexandra!