De ce plutește gheața

[Bircea Marian]

Oamenii sunt mereu sub vremuri, nu deasupra lor. Un coleg de la producție, calificat cu greu la locul de muncă, cu numai patru clase, nutrea ambiția de a deveni milițian. Nu-i plăcea munca, visul lui era să ajungă în uniforma statului și apoi, țanțoș, să vegheze la liniștea satului natal, mai ales că știa bărbații căror muieri lucrează de noaptea în fabrică. Când ești tânăr, pare un obiectiv ușor de atins, un deziderat de exprimare a vigorii și masculinității. Avea ceva vechime, ura sincer profesia și lucrul. I-am explicat frumos, vechimea te ajută, dar pentru așa ceva, neapărat trebuie să fii membru de partid. S-a pregătit, a vorbit cu secretarul pe secție, apoi s-a apucat de studiat statutul de membru PCR. Nu înțelegea mare lucru și când aveam puțin timp, fiindcă mă rugase să-l ajut, îl lămuream cu calm cam cu ce se mănâncă ideologia proletariatului și cum ar fi bine să răspundă la întrebările puse în ședință. Nu s-a descurcat rău, dar la întrebarea ce anume îl motivează în alegerea lui politică, s-a apucat și și-a expus pe larg dorința de a deveni subofițer de miliție. Tovarășii i-au recomandat să-și termine studiile, măcar până la nivelul celor zece clase trâmbițate sforăitor de programul partidului. Oroarea față de învățătură, scârba profundă față de educație și refuzul în unanimitate al organizației l-au trimis în extrema cealaltă, a misticismului fervent. Intrat într-un cult neoprotestant, mă surprindea cu râvna deosebită în studiul Bibliei. Încetul cu încetul, a deslușit darurile vorbitului în public și a fost uns predicator, pastor. Mândru nevoie mare, biserica i-a găsit și o tovarășă de viață. După revoluție, cu ajutorul fraților din State, au ridicat în oraș o sală de rugăciune. Am fost invitat să iau parte la o astfel de slujbă de evanghelizare. În predica lui, s-a inspirat dintr-o revistă de la un altă confesiune, concurentă, și încerca să impresioneze asistența cu un miracol imposibil de explicat științific, o enigmă de nedescifrat din partea Creatorului la adresa credinciosului de rând, cum de plutește gheața. Eram tânăr, minte puțină, am pufnit în râs și i-am spus că explicația fenomenului se învață la școală în a cincea. Atunci nu mi-am dat seama, dar el a luat-o ca un atac la persoană fiindcă nu avea decât patru clase. Bineînțeles că mi s-a cerut să plec, printre huiduieli și convingerea că Satana le încearcă credința. M-am lămurit că pe nimeni nu interesează de ce plutește gheața, în apă sau în whisky. Nu mai știam de el mare lucru, auzisem doar că a umblat prin State, are relații înalte și a fost implicat în ceva scandaluri. În timp ce reveneam de la muncă, o limuzină luxoasă a încetinit lângă mine cu geamul coborât. Înăuntru, pastorul, alături o tânără frumoasă foc.
─ Fiica? l-am întrebat plin de curtoazie.
─ Nu. Nevasta! și-mi face semn cu degetele. A patra. Mai muncești?
─ Da.
─ Ești prost! și a demarat în trombă. Da, are dreptate.

[Ada Nemescu]

Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!

Unde-i este bogăția?

Este paradoxul omenirii ca bogatul să fie de fapt cel sărac!

 ..în spirit, credință, adevăr...

Și oricâte exemple despre (... ) mi-ar fi aduse, nu-mi schimb părerea!

O scriere cu trimitere directă la cel mai mare păcat: mândria!

[Bircea Marian]

Vă mulțumesc pentru apreciere. Da, așa este. Păcatele sunt deasupra noastră.

Ada Nemescu a spus :

Ar fi de râs, dacă n-ar fi de plâns!

Unde-i este bogăția?

Este paradoxul omenirii ca bogatul să fie de fapt cel sărac!

 ..în spirit, credință, adevăr...

Și oricâte exemple despre (... ) mi-ar fi aduse, nu-mi schimb părerea!

O scriere cu trimitere directă la cel mai mare păcat: mândria!

[Grig Salvan]

Un caz tipic de parvenitism, de data asta religios, cunosc multe astfel de cazuri, în țară, dar și aici la noi la Bistrița. Nu dau nume, dar sunt unele cazuri deja „celebre”.Îmi repugnă lipsa de scrupule a celor parveniți pe această cale, dar și îngustimea de minte, credulitatea și bigotismul celor „convertiți” de astfel de trepăduși, „specialiști” într-o retorică sforăitoare, bombastică și lacrimogenă, dar goală de conținut real. Sila mea față de acesti „predicatori” e sporită de parvenitismul lor politic și economic, indivizii au ajuns „pe cai mari” în politica liberalismului de carton românesc și mari „oameni de afaceri” într-o economie tulbure cu sprijin dinafară, mai cu seamă din State, unde bântuie primitivismul de gândire mai ceva ca în țările noastre răsăritene. Plus ipocrizia, șmecheria, lăcomia și divorțul dintre predici și fapte.

[Bircea Marian]

Da, aveți dreptate. Parvenitismul religios este la cote greu de imaginat în vremurile noastre. Mulțumesc pentru lectură și apreciere.

Grig Salvan a spus :

Un caz tipic de parvenitism, de data asta religios, cunosc multe astfel de cazuri, în țară, dar și aici la noi la Bistrița. Nu dau nume, dar sunt unele cazuri deja „celebre”.Îmi repugnă lipsa de scrupule a celor parveniți pe această cale, dar și îngustimea de minte, credulitatea și bigotismul celor „convertiți” de astfel de trepăduși, „specialiști” într-o retorică sforăitoare, bombastică și lacrimogenă, dar goală de conținut real. Sila mea față de acesti „predicatori” e sporită de parvenitismul lor politic și economic, indivizii au ajuns „pe cai mari” în politica liberalismului de carton românesc și mari „oameni de afaceri” într-o economie tulbure cu sprijin dinafară, mai cu seamă din State, unde bântuie primitivismul de gândire mai ceva ca în țările noastre răsăritene. Plus ipocrizia, șmecheria, lăcomia și divorțul dintre predici și fapte.