bunăvoinţă... - tablou domestic -

[Exemplu de Titlu]

Maşina de spălat îmi fură ciorapii desperechindu-mi-i;  bine, bine... nu doar ea; dacă după ce îi fac perechi nu apuc să-i aşez la locul lor, pungaşul de motan, maO, fură şi el ghemul de ciorapi, îi rostogoleşte, nu de puţine ori până face pe unul din câini, Pretty sau Boby, curios şi să te ţii când devin amândoi interesaţi de jucăria motanului, sau curioşi de un singur ciorap, astfel, mă aleg cu ei capsaţi ori împrăştiaţi prin toate ungherele; la ultima bătălie ciorăpească, Pretty mi-a lăsat suvenir un dinte...
Fire practică, nu am aruncat şosetele desperecheate, mi-am zis că le pot purta prin casă chiar dacă au culori diferite. Prin curte port papuci din plastic prin care răzbat culorile şi am strania senzaţie că nu sunt picioarele mele... e, dar mă dau cu treabă şi uit. Mi-aduc aminte că azi se citeşte contorul de gaze şi sunt atentă la lătratul Almei, am uitat să vă spun, Alma nu e pasionată de ciorapi, nu, e de talie mare - "Aquila non capit muscas" - , ei ii plac cearşafurile, încălţămintea ori, dacă am fular la gât şi am făcut şi greşeala să ii fac nod atunci veţi vedea un ciobănesc mioritic ducând în lesă un omuleţ...
Foarte drăguţă, doamna care citeşte contorul o laudă pe Alma, e nouă, la fiecare citire vine altcineva; eu, distrasă de dulceaţa de gutui ce clocoteşte pe foc, ba mai şi suflând într-un deget pe care tocmai mi-a sărit dulceţă fierbinte, răspund mai protocolar şi destul de distant la întrebările cu care ea dorea să se facă prietenoasă. A citit contorul şi, când să-şi noteze indexul, se tot străduia să-i stea ochii doar la scris... eu nu înţelegeam alunecarea ochilor pe lângă şi, mai mult ca sigur, mi-a apărut pe faţă o mască interogativă.
Am condus-o la poartă urându-i o zi bună, mi-a răspuns cu foarte multă bunăvoinţă în privire, aşa, cum mângâi pe creştet un copil necăjit; închid poarta, moment în care îmi aplec şi eu privirea şi-mi văd picioarele încălţate, stângul cu un ciorap galben şi dreptul cu un ciorap roşu, zâmbesc...  acum îmi traduc scena cu scrierea indexului...
Data viitoare să mă încalţ cu un pantof de o culare în dreptul şi cu altă culoare în stângul?

[Sofia Sincă]

Superb! Asta scoţi de fiecare dată din cititor, la prima citire. Din lucruri simple, comune reuşeşti să alcătuieşti o simfonie plăcută, o joacă de-a viaţa, în acest caz dulce, fantezistă, plăcută, care aduce bucurie în suflet.

Cât aş dori să te văd distrată printre maO şi Pretty cu un ciorap de o culoare şi altul de alta. Şi, mi-aş dori să fie adevărat. Feminitate pură, fantezie fermecătoare într-un tablou domestic.

Cu admiraţie absolută, Sofy!

[Sofia Sincă]

... ce simpatici sunt copiii tăi! inventivi ca şi tine.

dar asta cu o şosetă de o culoare şi una de alta ca şi Mami, mami... ce vechi e omul ăsta!, m-au amuzat teribil.

Mihaela Popa a spus :

Mulţumesc, Sofy!

În mare parte este adevărată povestea, desigur, adusă puţin din condei...

Animăluţele şi copii sunt o continuă sursă de inspiraţie - fetiţa mea când a văzut prima ghindă căzută din stejar a botezat stejarul ghindar iar băiatul meu când a realizat că oamenii îmbătrânesc, văzând un domn cu barba albă ca-n poveşti, şi-a expirmat uimirea Mami, mami... ce vechi e omul ăsta!

Sofia Sincă a spus :

Superb! Asta scoţi de fiecare dată din cititor, la prima citire. Din lucruri simple, comune reuşeşti să alcătuieşti o simfonie plăcută, o joacă de-a viaţa, în acest caz dulce, fantezistă, plăcută, care aduce bucurie în suflet.

Cât aş dori să te văd distrată printre maO şi Pretty cu un ciorap de o culoare şi altul de alta. Şi, mi-aş dori să fie adevărat. Feminitate pură, fantezie fermecătoare într-un tablou domestic.

Cu admiraţie absolută, Sofy!

[Emil Dumitru]

... sigur, aşa să faci ! Asta se cheamă talent, nu? 

Am citit şi mi-a plăcut. Am zâmbit, amintindu-mi de năzdrăvăniile copiilor mei...