Ave Maria

[Giurgiu Silvia]

    În dimineaţa aceea, Maria avu parte de vizita celui de care se temea mai mult decât de oricine altcineva din lumea ei populată cu himerele schizofreniei: doctor Gaeta. Nu era altul decât doctorul ei psihiatru, dar pe care familia sa îl transformase într-o sperietoare pentru biata nefericită. Deşi nu era nici pe departe atât de fioros cum îl percepea ea, capacităţile malefice care îi erau puse în seamă de toţi cei ce se foloseau de numele său pentru a o îmblânzi pe teribila femeie întreceau orice imaginaţie! În casa aceea viaţa devenise un război necontenit între membri familiei şi acel zdrahon recalcitrant, puternic precum un taur a cărei forţă fizică era triplată de furia devastatoare ce-i chinuia mintea lovită de nebunie. Noroc că descoperiseră modul atât de uşor de a o domoli cât de cât cu ajutorul acelui nume ce în mintea ei devenise un adevărat "Jack Spintecătorul". Lupta pentru supravieţuire anihilase compasiunea ce o merita starea sărmanei femei.
    Ea reacţiona într-un mod foarte comic la ameninţările lor şi devenea şireată precum o vulpe prefăcându-se supusă şi speriată ca un copil năpăstuit până trecea "pericolul Gaeta". De multe ori, însă, sătulă de atâta teroare, pornea războinică în căutarea lui chemându-l peste tot, agitând zgomotos coada măturii sau câte o furculiţă, singurele "arme" la care avea acces. Avea şi o îngrijitoare Maria, angajată pe bani puţini căci se dădeau oameni nevoiaşi şi năpăstuiţi de soartă, deşi trăiau într-o vilă impunătoare şi fiecare membru al familiei avea maşina proprie. Dar dintre toţi, Maria era cea mai "săracă" şi era obsedată de datorii uriaşe pe care susţinea că le are de plătit pe la primarul comunei şi chiar la cei din guvern. Umbla cu sânul plin de bancnote false, înghesuite în sutien pe care nu i-l putea schimba nimeni în afară de amărâta aceea care o îngrijea şi cu care ducea lupte grele, corp la corp când trebuia s-o dezbrace la dus.
    În dimineaţa cu pricina, ca niciodată, în casă era linişte şi Maria era mai docilă ca un mieluşel! Auzise de vizita ce urma să o primească şi dorea să între în graţii "călăului" său. De fapt, când acesta sună la uşă, ea împletea de zor un ciorap la care "lucra" de vreo două luni. Doctorul rămase uluit de zelul cu care încâlcea ea firele, prefăcându-se cea mai normală şi mai ocupată gospodină.
     -Bravo Maria, astăzi te-ai apucat de dimineaţă de muncă aşa că vei avea cu ce să plăteşti o parte din datorii. Am auzit că nu îţi prea place să faci nimic prin casă dar constat că erau simple bârfe! Maria speriată negă vehement zvonurile rău intenţionate ce îi uzurpau renumele şi se jură că ea era cea care ducea în spate tot greul casei,dintotdeauna. Se jelui că nu are bani nici de facturi şi ceru lui Gaeta un împrumut de 10 000 de euro, căci o bagă creditorii în puşcărie.
     -Dacă doar atât îţi trebuie, ţi-i dau cadou! o asigură acesta stăpânindu-şi un zâmbet.
Tocmai când Maria credea că a încheiat afacerea vieţii sale, se auzi soneria de la intrare. Soţul ei se îndreptă tarsaindu-şi papucii către usa, dar Maria sări ca arsă şi o bloca cu spatele. Ştia ea cine e! Nici că putea să sosească nefericita aceea într-un moment mai nepotrivit!
    -Dă-te din uşă că trebuie să deschid! o împinse bătrânul ursuz.
    -Ba nu deschizi la nimeni, auzi! Nu am chef de cerşetori la uşa mea! se oţăra ea.
    -Care cerşetori, nebuno? E Delia. A venit să aibă grijă de tine sau ai uitat!?
Maria îi trase un ghiont, mai mai să-l trântească la pământ pe firavul bătrânel.
    -Eu nu am nevoie să mă îngrijească nimeni, neispravitule! Pot să îmi port de grija mea şi a voastră la toţi, trântori ce sunteţi! Doctorul asista curios la manifestările incredibil de inteligente ale pacientei sale şi dacă nu ar fi cunoscut foarte bine meandrele nebuniei, s-ar fi îndoit serios că ar fi suferit de probleme mintale. Dar cum Delia suna tot mai insistent, se ridică şi interveni între cei doi soţi cu fermitate, dominând încăpăţânarea Mariei cu o privire ceva mai lungă.
    -Parcă spuneai că ai datorii şi că munceşti cât te ţin puterile ca să ţii casa şi familia! Atunci cum de îţi permiţi să plăteşti pe altcineva să îţi facă treburile? Uite ce, Maria! Eu am impresia că vrei să mă duci de nas! O să mă gândesc mai bine înainte să îţi dau cei 10 000 de euro cadou. Ori te apuci să te speli singură, îţi iei medicamentele fără să faci scandal, îţi faci patul , tragi apa după ce ai folosit WC-ul, faci curat în casa ta aşa cum te-ai lăudat, găteşti etc, ori îţi pregătesc camera la ospiciu la mine şi vei duce viaţa pe care ar trebui s-o duci dacă familia asta a ta nu s-ar face în patru să te ţină acasă, în starea în care eşti!
      Maria, prinsă cu mâţa-n sac, tăcea rozându-şi frenetic unghiile, privind urât pe sub gene la cei trei interlocutori care o puseseră la colţ şi de data asta. Trebuia să găsescă o soluţie la problema fierbinte a banilor şi singura cale de a economisi era să o tragă în piept pe Delia, cumva. Aşteptă răbdătoare să plece teroristul de Gaeta apoi se duse glonţ la bucătărie, luă mătura şi se apucă să măture cu sârguinţă pe ici pe colo, mormăind insulte la adresa Deliei care o usucă de bani în fiecare lună. Speră să mai salveze câte ceva motivând că participa şi ea la treburile casei.
      -Îmi dai odată mătura aia? exclamă Delia pierzându-şi răbdarea. Aşa vrei tu să faci economie? Vezi că nu e numai holul de curăţat! Te aşteaptă toată casa, Maria. Ori o faci tu, ori o fac eu! Dar eu nu fac nimic pe gratis, aşa să ştii!
     -Ha, ce crezi că nu ştiu?! Dar ţi-am spus că eu nu am bani să îţi plătesc!

      -Dacă nu ai bani, pune osul la muncă, draga mea, şi fă-ţi singură treburile! Eu am plecat!
      -Stai aşa! sări speriată Maria. Bine hai că văd eu cum fac! Tu continuă treaba că pe mine mă doare spatele de nu mai pot! Delia îşi râdea în barbă, amuzată la maxim, dar făcu pe dura.
Maria să duse glonţ la măsuţa ei din holl unde îşi ţinea agenda. Acolo ţinea ciudatele sale socoteli şi îşi mâzgălea ideile pe care mintea-i complicată i le furniza adesea. Se apucă să şuşotească, să numere pe degete, să semneze ceva pe hârtie, ridicând uneori privirea în tavan exasperată. Delia o observa intrigată şi abia aştepta să afle rezultatele studiului. După vreo oră de eforturi grele, aceasta se ridică de la măsuţă şi o invită pe Delia să se aşeza alături, cu caietul în braţe.
      -Ce e Maria? Ce ai acolo? Pot să văd?
      -Asta e pentru tine! se hazardă Maria privind-o mieros. Delia reuşi să desluşească în labirintul de litere, cuvinte şi cifre, un fel de poezie scurtă care cuprindea şase Ave Maria.
     - Ooohh draga de tine!!! exclamă ea. Te-ai rugat pentru mine? Mulţumesc, suflete! Delia era de-a dreptul mişcată de gestul special al Mariei.
     -Nuuuu! protestă Maria scandalizată. Păi sigur, mă rog eu pentru tine! Ai vrea tu! Asta e salariul tău pe luna asta!!!...600 de euro=şase Ave Maria! preciză ea cu emfază. Dar văzând reacţia nesteptata a Deliei, se ridica jignită de moarte de pe canapea şi se retrase bolborosind doar ea ştia ce, privind cât putea ea de urat pe caraghioasa  care râdea în hohote, deşi nu înţelegea de ce.

[Sofia Sincă]

Știi multe povești cu persoane bolnave, mai ales psihic. Parcă ai tolbă de povestiri din agendele de lucru ale menajerelor românce de prin străinătate. Ele întâlnesc cazuri, persoane diferite, bolnave, pe care sunt nevoite să le suporte... uite, culmea pe câte un set de Ave Maria... uneori.

Din nou am câteva ceva de reproșat:

celui pe care-l temea? - mi se părea mai corect, cel de care se temea

capacităţile malefice? - nu prea sunt în concordanță aceste două cuvinte: capacități cu malefice.

acel zdrahon recalcitrant puternic precum un taur - este femeie? cred că s-ar fi putut formula la feminin, totuși

acelui nume - și din nou exces de pronume demonstrativ.

În rest, frumos, bine povestit.

Sofy

[Giurgiu Silvia]

Modestele mele povesti sunt, majoritatea experiente personale. Dar unele sunt atat de remarcabile incat simt nevoia sa le impartasesc lumii. Multumesc pentru observatii.Ma ajuta sa imi imbunatatesc exprimarea! Cu multa stima,Silvia!

[Corina Militaru]

În mintea celui rătăcit... Bine scris!

Câteva scăpări tot sunt :)

[Ionica Serbov]

Genul de literatură pe care îl savurez din plin. Felicitări!

[Ion Lazăr da Coza]

Excelentă povestire, însă multe probleme cu redactarea:

- lipsa unor diacritice; 

- liniuța de dialog nu se lipește de cuvântul pe care-l precede;

- paragraful nu începe la margine;

- repeți cuvinte în aceeași propoziție etc.

da Coza

[Giurgiu Silvia]

Multumesc pentru observatii d-le da Coza. Mai am mult de invatat la redactare si orice indreptare a d-voastra e nepretuita!