Într-o gară uitată

[Corneliu Neagu]

Cad fugii de nea peste case dansând,

iar vântul pătrunde pe usă de-afară

cu vechi amintiri, așezate la rând,

uitate de noi, mai demult, într-o gară.

În gară sosea doar un tren rătăcit,

din hăuri de timp se ivea câteodată,

părea să fi fost doar un vis născocit,

venit special din trecut să ne scoată.

Eu încă l-aștept pe peronul pavat

cu mii de regrete în urmă lăsate

în seara de toamnă în care-ai plecat

călare pe-o umbră de visuri trădate.

Și încă mai sper să apari pe-nserat,

din trenul bizar să cobori neschimbată,

venind din trecutul rămas suspendat

pe margini de vis … într-o gară uitată.

 

[Corneliu Neagu]

Monica Pester, mulțumiri cu prietenie și respect pentru popas, lectura versurilor și comentariu scris aici! Nu știu despre ce introducere vorbiți, rămân nedumerit și îngrijorat de neștiința mea.

[Monica Pester]

.Dacă nu mă înșel, am citit și introducerea. Triste amintiri, reale , care lasă amprente.

Dle, Neagu,