Când vei veni

[Nuta Craciun]

Când vei veni sper să nu-ți par străină
Mă vei atinge și atunci de sus,
Va coborî un înger pe-un fulger de lumină
Și tot ce-a fost durere, va fi de-acum apus.

Mă vei urca apoi în vârful unei clipe,
Invidios mă va privi un zeu.
Mă voi simți frumoasă, regină peste vise
Și-n univers vom fi, doar tu și eu.

Vom dezgropa din moarte toți munții de iubire
Și vom trăi urcându-i și vom ascunde-n vânt
Tristețea unor zile și fără-mpotrivire,
Vom îmbrăca iubirea, ca ultimul veșmânt.

[Nuta Craciun]

Mulțumesc tuturor de comentarii, îmi cer scuze pentru întârzierea cu care răspund. 

Domnul Mihai Katin, recunoscătoare pentru aprecieri, aceeași prețuire! 

 Vasilisia , da, ar putea fi ”când voi veni”, deși, nu știu, scriam cumva din postura de așteptare, așteptam întoarcerea cuiva, dintr-un trecut ce nu se vrea uitat ... mulțumesc mult de semnul prețios și de empatia la tristețe. 

 Domnul bolache alexandru,  mă bucur dacă v-a plăcut, e o poezie mai simplă, îmi încercam abilitățile cu stilul clasic deși recunosc că nu e stilul meu.  :)

Ada Nemescu , asta mi-a fost intenția, să fie ceva sensibil și curat, mulțumesc!!! 

 Cornaciu Nicoleta Ramona, cu versul ăla am încercat să salvez cumva de la patetism, mulțumesc frumos! 

Ana Cîmpeanu,  mă bucur că ai văzut lumina și speranța, dacă le-am putea păstra mereu aproape de noi, nu ne-am mai întrita! Mulțumesc Ana! 

Grig Salvan, mulțumesc de semn, toate cele bune! 

[Grig Salvan]

Un cântec de dragoste grav, suav și meancolic. 

[Cornaciu Nicoleta Ramona]

Frumos spus” vom îmbrăca iubirea ca ultimul veșmânt”

[Ada Nemescu]

Frumoasă, curată, liniștitoare simțire...

O îmbrățișare primită la nevoie!

aDa

[bolache alexandru]

O poezie frumoasă pe care am citit-o cu plăcere!

[Vasilisia Lazăr]

Poate că ar fi trebuit să fie „când voi veni”... O poezie în care, cu tristețe, mă regăsesc. Visez și eu la asta, deși e un vis palid...

Vom dezgropa din moarte toți munții de iubire
Și vom trăi urcându-i și vom ascunde-n vânt
Tristețea unor zile și fără-mpotrivire,
Vom îmbrăca iubirea, ca ultimul veșmânt.

[Mihai Katin]

Va coborî un înger pe-un fulger de lumină
Și tot ce-a fost durere, va fi de-acum apus.   este o  viziune necesara poemului  in curgerea lui  spre  mirifice  locuri  unde:

Vom dezgropa din moarte toți munții de iubire
Și vom trăi urcându-i și vom ascunde-n vânt

Este de fapt  as indrazni  sa spun o  kenoza umana  in acel  final :

Vom îmbrăca iubirea, ca ultimul veșmânt.

cu  multa  pretuire!