Schaltiniena florilor de mac - in memoriam dragului Ion Lazăr da Coza

[Valeria Merca]

Se mlădie și azi în voie macii,
Asupră-le a soarelui trezvie –
Câmpia când se-ncinge, când îmbie,
În lutul reavăn adunând ortacii.

Acum, ca și atunci a ta povață
Punea pe gânduri pe mai toți tălmacii
Și tot ce mi-ai lăsat… azi mă răsfață.

Îmi prind o salbă de petale-n plete
Și beau nectarul strâns pe îndelete,

În tâmple-aud refrenul: „dii, viață...”.

[Vasilisia Lazăr (da Coza)]

Acum, ca și atunci a ta povață
O simt în floarea macului arzândă
Și tot ce mi-ai lăsat… azi mă răsfață.

Minunat omagiu, Valeria! Cât i-ar fi plăcut lui Ion! Ce mult te aprecia! Dar tu știi asta. Nu mai am lacrimi... Ai băut acest pahar amar, așa că știi foarte bine... Nimic, niciodată, nu va mai fi la fel. Noi nu vom mai fi la fel. 

[Chris]

foarte frumos, am si vazut campia de maci, dar m-am si intristat foarte tare :((((((

[Sofia Sincă]

Ingenioase versuri, dar mai ingenios, răspunsul imaginar. Pare că totul se leagă de el... de dragul nostru Ionică.

Versurile aduc o vibrație dulce-amăruie... macii cu roșu de suprafață, dar și cu arderea suferinței pe care o trăim.

Am citit cu deosebită plăcere,

Sofi

[Valeria Merca]

Îți mulțumesc, drag Ion Lazăr da Coza, pentru încrederea pe care mi-ai acordat-o mereu! Dumnezeu să privegheze sufletul  tău minunat!

E un răspuns la comentariul imaginar primit în dar de la dragul da Coza.